Jurisdictional competence for appealing non-contentious forced execution approvals: Tribunal versus Court of Appeal jurisdiction under Art. 339 C. Proc. Civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the debtor's appeal, quashed the appellate decision, and remanded the case to the Sibiu Tribunal, determining that the court of appeals was incompetent to hear the appeal against the first-instance ruling. The dispute concerned the approval of forced execution based on a framework agreement lacking an enforceable formula, where the executor's request was granted by the Sibiu District Court and the subsequent appeal was erroneously heard by the Alba Iulia Court of Appeals. The decisive legal basis was the systematic and teleological interpretation of Article 339(3) of the Civil Procedure Code, which mandates that appeals against decisions rendered by the president of a district court (acting as a single judge in a non-contentious procedure under Article 3731) fall under the exclusive jurisdiction of the district court level (Tribunal), not the court of appeals, thereby violating the principle of unity of appeal routes.
Legislator headnote
AI generatedart. 3731 C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 56 din Legea nr. 92/1992; Jurisdictional competence for appealing non-contentious forced execution approvals: Tribunal versus Court of Appeal jurisdiction under Art. 339 C. Proc. Civ: The dispute concerned the approval of forced execution based on a framework agreement lacking an enforceable formula, where the executor's request was granted by the Sibiu District Court and the subsequent appeal was erroneously heard by the Alba Iulia Court of Appeals. The decisive legal basis was the systematic and teleological interpretation of Article 339(3) of the Civil Procedure Code, which mandates that appeals against decisions rendered by the president of a district court (acting as a single judge in a non-contentious procedure under Article 3731) fall under the exclusive jurisdiction of the district court level (Tribunal), not the court of appeals, thereby violating the principle of unity of appeal routes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for remanding the case to the Sibiu Tribunal, establishing that the appeal against the first-instance decision is within the competence of the tribunal.
Full text
Cu privire la recursul declarat constată următoarele:
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a unei convenții – cadru, neinvestită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Cererea introdusă de executorul judecătoresc C.I. a fost admisă prin încheierea civilă nr. 3474 din 14 mai 2004 a Judecătoriei Sibiu, iar apelul debitoarei SC M. SRL Sibiu a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1676/A din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331 – 339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează celei din art. 331 – 339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal ...”, iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria ...”, care „încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților” [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. – „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.
În consecință, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, Curtea de Apel Alba Iulia, ceea ce atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ. pentru judecarea apelului contra încheierii civile nr. 3474 din 14 mai 2004 a Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC M. SRL Sibiu împotriva deciziei civile nr. 1676/A din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.