Severance of organized crime defendant and mandatory jurisdiction regulator for remaining co-accused

Deliberând asupra disjungerii cauzei cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Oradea, au fost trimişi în judecată alături de inculpatul A. şi inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de constituire a unui grup organizat prevăzută de disp. art. 367 alin. (1) din C. pen., în fapt, în sarcina acestuia, reţinându-se că în perioada august - septembrie 2012, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale, inculpatul A. a iniţiat şi a constituit alături de inculpatul F. şi alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." şi "N.", un grup infracţional organizat a cărui scop a fost identificarea şi racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria şi apoi în ţări din Europa Occidentală.

Potrivit art. 367 alin. (1) din C. pen., iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Alin. (6) al aceluiaşi articol, defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni

Potrivit art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni.

Dispoziţiile art. 43 alin. (1) din C. proc. pen., statuează că instanţa dispune reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, al concursului formal de infracţiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.

Înalta Curte constată că din descrierea faptei, astfel cum s-a menţionat anterior, rezultă că inculpatul A. a avut legătură în prezenta cauză doar cu inculpatul F.. Or, atâta vreme cât doi dintre cei trei membri ai grupului infracţional organizat, aşa cum prevede legea, sunt cunoscuţi, al treilea fiind necunoscut, nu impietează asupra analizării infracţiunii, chiar dacă faţă de inculpatul F. se dispune disjungerea cauzei. Cu privire la ceilalţi inculpaţi se poate constata, din actul de sesizare, că nu există nici un fel de legătură cu inculpatul A.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că infracţiunile reţinute atât în sarcina inculpatului F., cât şi a inculpatului A., nu fac parte dintre infracţiunile prevăzute în disp. 43 alin. (1) C. proc. pen., respectiv infracţiune continuată, concurs formal de infracţiuni sau alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune, situaţii în care disjungerea nu ar fi fost posibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 46 din C. proc. pen., va disjunge cauza cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Va trimite cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Oradea, spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor, aceasta ţinând loc şi de regulator de competenţă.

Constituţia României prevede, în art. 126 alin. (1), că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Implementând în legislaţia organică prevederile constituţionale amintite, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabileşte că justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militare, judecătorii.

Rezultă, aşadar, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară tuturor celorlalte instanţe judecătoreşti din România.

Totodată, reglementând procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă, art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că rezolvarea situaţiilor în care două sau mai multe instanţe se recunosc competente ori îşi declină competenţa reciproc revine instanţei ierarhic superioare.

Din interpretarea dispoziţiilor mai sus amintite, rezultă că, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară tuturor celorlalte instanţe judecătoreşti din România, hotărârea acesteia prin care trimite o cauză spre competentă soluţionare la o altă instanţă reprezintă atât declinator de competenţă, cât şi regulator de competenţă.

Prin urmare, hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite cauza spre soluţionare, care nu are dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul că nu este competentă, cu excepţia cazului în care din cercetarea judecătorească rezultă elemente noi care atrag competenţa altei instanţe, situaţie care, însă, nu se regăseşte în speţă.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. (aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ.), în conformitate cu care nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

Pentru a-i da posibilitatea inculpatului A. de a fi asistat de apărătorul său ales, deşi asistenţa juridică nu este obligatorie, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., va amâna cauza şi va stabili un nou termen de judecată în dosarul nou format în ceea ce îl priveşte pe acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 46 din C. proc. pen., disjunge cauza cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Trimite cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Oradea, spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor.

Stabileşte termen de judecată în dosarul nou format privind pe A. la data de 12 aprilie 2022, ora 13, Sala secţiei penale.

Inculpatul A. primeşte termen în cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., urmând a nu mai fi citat.

Pune în vedere inculpatului A. şi apărătorului său ales că este ultimul termen acordat pentru motive privind pregătirea apărării.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii B., J. şi H. în cuantum de câte 350 RON rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii D., L., C., G. şi F. în cuantum de câte 1253 RON rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 martie 2022.

GGC - ED