Aggravated theft conviction quashed and remanded for sentence below statutory minimum due to plea bargaining reduction

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 552/27.07.2021 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021, s-a dispus în baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, ce va fi executată în condiţiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada arestării preventive a acestuia, de la data de 12.05.2021 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A. în cauză.

S-a constatat că persoana vătămată SC B. SRL, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin Decizia penală nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 552 din 27.07.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2021.

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare s-a redus pedeapsa aplicată apelantului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Prin încheierea din 01 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 29.03.2022, reţinând că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vizează aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina inculpatului A., prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. Astfel, s-a menţionat că inculpatul a optat şi instanţa a judecat cauza în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, însă acesta a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, iar în această situaţie, după aplicarea dispoziţiilor care au ca efect reducerea pedepsei şi a dispoziţiilor care au ca efect agravarea răspunderii penale, s-a susţinut de către parchet că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat este închisoare de la 2 la 7 ani, iar pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată de instanţa de apel, este sub minimul special prevăzut de lege.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care " s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci şi regimul sancţionator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016).

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că instanţa supremă, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., analizează doar legalitatea unei pedepse sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor determinate de legiuitor.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, conform art. 60 din C. pen.

Pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. se constată că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 2 la 7 ani.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen. penal, dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

În cauză, prin reţinerea atât a beneficiului reducerii pedepselor ca urmare a procedurii simplificate, cât şi a cauzei de agravare constând în starea de recidivă postexecutorie, instanţa de apel a aplicat o pedeapsă nelegală, întrucât limitele reduse şi ulterior majorate ale pedepselor care se puteau aplica în cauză erau între 2 şi 7 ani închisoare or, instanţa de apel, a aplicat pedeapsa de 1 an şi 6 luni ani închisoare. Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul aplicării unei pedepse inferioare limitei legale prevăzute pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

În acest context, Înalta Curte reţine că nelegalitatea constatată privind pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, instanţă ce va trebui să aibă în vedere toate elementele privind individualizarea pedepsei identificate în considerentele deciziei atacate.

De asemenea, având în vedere limitele casării şi dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa căreia i se va trimite cauza nu va păşi la o judecată efectivă a cauzei, ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul fiind încheierea de dezbateri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi în consecinţă:

Va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1010/2021 din data de 04 noiembrie 2021, emis în baza Sentinţei nr. 552/27.07.2021 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 1105/A din 02 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestat sau deţinut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac a parchetului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi în consecinţă:

Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1010/2021 din data de 04 noiembrie 2021, emis în baza Sentinţei nr. 552/27.07.2021 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 1105/A din 02 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestat sau deţinut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac a parchetului rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2022.

GGC - ED