Transfer of criminal jurisdiction: collective bias and public order threats versus individual incompatibility of judges

Deliberând asupra cererii de strămutare formulate de petentul A., constată următoarele:

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală la "o alta instanţă egală în grad din ţară" pentru motivul ca are suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor, precum şi pentru faptul că există un pericol de tulburare a ordinii publice. S-a arătat faptul ca pe parcursul timpului de la momentul înregistrării cauzei penale pe fond şi până la investirea instanţei cu acest demers judiciar au fost formate mai multe completuri de judecată cu majoritatea magistraţilor de la nivelul Curţii de Apel Timişoara care au soluţionat prin respingere atât apărările inculpatului în cauza penală nr. 3300/30/2015, cât şi cererile de revizuire formulate ulterior după rămânerea definitiva a hotărârii penale de condamnare, astfel că în acest moment la nivelul Curţii de Apel Timişoara există dificultăţi pentru constituirea unui complet de judecată din magistraţi care să nu fi judecat vreuna din cauzele revizuentului.

De asemenea, s-a arătat faptul că după soluţionarea în prima instanţa a cererii de revizuire persoana care a relatat împrejurarea pe care o invocă în cererea de revizuire a fost ameninţat prin mesaje telefonice şi messenger, ataşând mesajele prezentei cereri. S-a susţinut că o persoană sau mai multe care sunt direct interesate în cauza şi doresc să acopere faptele săvârşite de adevăratul autor al crimei din Lenauheim care a transmis martorului principal mesaje de intimidare şi ameninţare. Având in vedere faptul că prin aceste mesaje de ameninţare se încearcă de către una sau mai multe persoane intimidarea martorului care a adus la cunoştinţa împrejurarea în care adevăratul autor al omorului a săvârşit fapta, petentul a apreciat ca nu poate beneficia de un proces echitabil în cadrul Curţii de Apel Timişoara. Petentul a susţinut că din mesajele transmise reiese ca autorul mesajelor cunoaşte în amănunţime probele din dosarul penal având acces la conţinutul dosarului. Faptul ca acest proces se soluţionează într-o instanţa din Timişoara la care a avut acces nejustificat autorul mesajelor de ameninţare şi intimidare demonstrează ca s-a creat în această zonă o atmosferă tensionată care poate degenera în acte de nesiguranţă şi tulburare a ordinii publice.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Timişoara care au fost transmise la dosarul cauzei.

Curtea de Timişoara, făcând o expunere extinsă a cauzelor în care a fost judecat petentul, a analizat motivele de strămutare invocate de acesta prin prisma cazurilor care pot constitui temei ai strămutării conform art. 71 C. proc. pen. şi a apreciat că sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivul de strămutare constând în faptul că pe parcursul timpului de când a fost iniţiată cauza penală pe fond şi până la investirea instanţei cu acest demers judiciar au fost formate mai multe completuri de judecată cu majoritatea magistraţilor de la nivelul Curţii de Apel Timişoara care au soluţionat prin respingere atât apărările inculpatului în cauza penală nr. 8300/30/2015, cât şi cererile de revizuire formulate ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare în acest moment la nivelul Curţii de Apel Timişoara există dificultăţi pentru constituirea unui complet de judecată din magistraţi care să nu fi judecat vreuna din cauzele revizuentului, s-a apreciat că petentul a făcut referiri generice fără a proba susţinerile. Astfel, s-a arătat că nu a intervenit o stare de incompatibilitate a tuturor judecătorilor secţiei penale a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea cauzei, incompatibili fiind doar judecătorii care au îndeplinit funcţii procedurale în cursul urmăririi penale şi a celor ce au soluţionat apelul. S-a precizat că în cadrul secţiei penale există un număr suficient de judecători compatibili să soluţioneze cererile sale.

Al doilea motiv relativ la faptul că, după soluţionarea în primă instanţă a cererii de revizuire persoana care a relatat împrejurarea pe care o invocă în cererea de revizuire a fost ameninţat prin mesaje telefonice şi messenger, s-a susţinut că petentul nu a indicat în ce modalitate o astfel de împrejurare ar putea afecta imparţialitatea judecătorilor din cadrul instanţei Curţii de Apel.

În final, s-a apreciat că la Curtea de Apel Timişoara sunt asigurate toate condiţiile pentru normala desfăşurare a procesului penal şi corecta soluţionare a cauzei.

Examinând cererea de strămutare în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel (...) atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaşi grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secţiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.

Înalta Curte aminteşte că la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - anumiţi judecători, ci condiţiile în care o instanţă penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Existenţa în dreptul intern a mai multor reglementări referitoare la imparţialitate impune efectuarea unui demers de examinare a instituţiei incompatibilităţii şi de clarificare a diferenţelor dintre strămutare şi alte mijloace procedurale care vizează imparţialitatea. Instituţiile incompatibilităţii şi strămutării judecării cauzelor penale constituie remedii procesuale adecvate pentru situaţiile în care prezumţia de obiectivitate şi imparţialitate ar fi pusă la îndoială.

Una din cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei este încrederea deplină a justiţiabilului în organele judiciare. Neîncrederea în felul în care ar fi îndeplinite atribuţiile de serviciu ar zdruncina autoritatea hotărârilor şi ar submina prestigiul organelor judiciare şi al justiţiei.

Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulţi judecători sau în mod colectiv pe toţi subiecţii procesuali oficiali care lucrează în numele şi pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal faţă de un magistrat sau faţă de mai mulţi magistraţi, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepţia de incompatibilitate care trebuie să fie invocată şi analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.

De asemenea, Înalta Curte arată că, în situaţia în care cauza penală este soluţionată înainte de judecarea strămutării, instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de strămutare nu se transformă într-o instanţă de control judiciar.

În cauza de faţă, se constată că petentul A. şi-a întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la lipsa de obiectivitate a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor, precum şi pentru faptul că există un pericol de tulburare a ordinii publice. Din motivarea cererii rezultă că acesta este nemulţumit de faptul cum au fost soluţionate dosarele penale în care a avut calitatea de inculpat, cât şi cererile de revizuire formulate ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare, susţinând că în acest moment la nivelul Curţii de Apel Timişoara există dificultăţi pentru constituirea unui complet de judecată din magistraţi care să nu fi judecat vreuna din cauzele sale.

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de petent nu au natura împrejurărilor reglementate de dispoziţiile art. 71 C. proc. pen., care să genereze suspiciunea colectivă menţionată anterior, specifică unei cereri de strămutare. Fiind examinate punctual, se constată că argumentele petentului care stau la baza cererii de strămutare a dosarului nu sunt fondate. Aspectele invocate se referă la judecătorii din cadrul Curţii de Apel Timişoara care au efectuat cercetarea judecătorească şi au soluţionat anumite dosare în care acesta a avut calitatea de inculpat sau de revizuent, aşa încât, în acest moment procesual, la nivelul acestei instanţe există dificultăţi în constituirea unui complet de judecată care să-i judece cauza, aflându-se într-o stare de incompatibilitate. Aşa cum s-a precizat anterior, în cazul existenţei unui caz de incompatibilitate a unui judecător, remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare. De asemenea, activitatea specifică desfăşurată de instanţa de judecată pentru stabilirea adevărului în cauza supusă judecăţii, nu poate fi cenzurată de Înalta Curte în soluţionarea unei cereri de strămutare, instanţa supremă neavând rolul unei instanţe de control judiciar.

În ceea ce priveşte argumentele petentului referitoare la anumite presiuni asupra unui martor, se observă că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte împrejurarea că acestea ar putea afecta imparţialitatea judecătorilor din cadrul instanţei Curţii de Apel Timişoara.

Prin urmare, se apreciază că la nivelul instanţei Curţii de Apel Timişoara nu există un climat neprielnic sau o ambianţă defavorabilă desfăşurării normale a procesului penal privind pe petentul A., iar argumentele aduse în sprijinul cererii de strămutare nu justifică temerea acestuia în ceea ce priveşte imparţialitatea instanţei.

În concluzie, având în vedere argumentele invocate de petent, dar şi informaţiile furnizate de către Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte apreciază că la nivelul acestei instanţe sunt asigurate condiţiile necesare pentru normala şi corecta soluţionare a dosarului nr. x/2021, nefiind elemente pentru a se putea considera că prin judecarea acestei cauze s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru petent, în sumă de câte 80 de RON (onorariu avocat oficiu în Dosarul nr. x/2021 şi în Dosarul nr. x/2021) RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru petent, în sumă de câte 80 de RON (onorariu avocat oficiu în Dosarul nr. x/2021 şi în Dosarul nr. x/2021) RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2022.

GGC - ED