Competence to review imputation decisions issued by extra-Court control bodies: jurisdiction lies with ordinary civil courts, not the Court of Audit
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by affirming the competence of the Bucharest Tribunal to adjudicate the dispute, thereby overriding conflicting declinations from lower courts in the Timiș county. The underlying case involved a challenge by two individuals to internal accountability decisions (imputation orders) issued by the General Directorate of Storage and Special Situation Reserves, which had previously been annulled by the Court of Audit but reversed by the High Court’s Administrative and Fiscal Section, which designated the ordinary civil courts as competent because the challenged acts were not issued by the Court of Audit’s own control bodies. The decisive legal basis for the final ruling was the binding nature of the prior cassation decision that established territorial competence, combined with the procedural principle under Article 315(1) of the Code of Civil Procedure requiring lower courts to conform to appellate instructions, and the erroneous invocation by the Timiș Tribunal of a territorial incompetence exception that, under current law, could not be raised ex officio but only by the defendant in specific procedural contexts.
Legislator headnote
AI generatedart. 158 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 315 alin. (1) C. proc. civ; Competence to review imputation decisions issued by extra-Court control bodies: jurisdiction lies with ordinary civil courts, not the Court of Audit: Cum prin această decizie s-a rezolvat problema competenței, instanța de fond avea obligația potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., să se conformeze îndrumărilor date de instanța de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2001 pe rolul Judecătoriei Făget, județul Timiș, contestatoarele L.A.C. și J.A. au solicitat anularea deciziilor de imputare nr. C 12/50 și C 12/52 din 21 februarie 2001 emise de Oficiul Central de Stocare București.
Prin sentința civilă nr. 232 din 19 aprilie 2001 Judecătoria Făget și-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București cu motivarea că intimata își are sediul în București, sector 1.
Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6397 din 7 iunie 2001, declină competența în favoarea Tribunalului București, reținând dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) raportat la art. 158 C. proc. civ.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 174/F din 7 martie 2002, declină competența soluționării cauzei în favoarea Colegiului Jurisdicțional al Curții de Conturi.
Prin sentința nr. 47 din 26 februarie 2003 pronunțată în dosarul nr. 142/2002 de Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi București a admis contestațiile formulate și a anulat deciziile de imputare nr. C 12/50 și C 12/52 emise de conducerea Oficiului Central de Stocare București.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Sănătății, Oficiul Central de Stocare.
Prin decizia nr. 8025 din 4 noiembrie 2004 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de Ministerul Sănătății, Oficiul Central de Stocare și Rezervă pentru Situații Speciale, a casat decizia atacată și a trimis cauza la Tribunalul București, secția a VIII-a, pentru competentă soluționare.
Pentru a decide astfel, a reținut, în esență, că în cauza dedusă judecății, nu există un act de constatare încheiat de organele de control ale Curții de Conturi, obiectul pricinii constituindu-l anularea deciziei e imputare emisă de organe de control din afara sistemului Curții de Conturi, astfel că instanța competentă este cea de drept comun.
Tribunalul București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 5629 din 16 decembrie 2004 a declinat competența de soluționare a cererii formulate de contestatori în favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că în cauza de față contestatoarele au domiciliul în localitatea Făget, județul Timiș.
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 241/P.I. din 17 februarie 2005, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competentă între cele două instanțe și instituie regulator de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a apreciat că, prin decizia nr. 8015 din 4 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit corect competența teritorială privind soluționarea cauzei.
Investită cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 8015 din 4 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, competența soluționării prezentei cauze a fost stabilită în favoarea Tribunalului București.
Cum prin această decizie s-a rezolvat problema competenței, instanța de fond avea obligația potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., să se conformeze îndrumărilor date de instanța de recurs.
Pe de altă parte, în mod greșit tribunalul a invocat din oficiu excepția procesuală de necompetență teritorială, știut fiind că în actuala reglementare, această excepție poate fi invocată de pârât prin întâmpinări , iar numai dacă întâmpinarea nu este obligatorie ori dacă pârâtul nu este asistat sau reprezentat de avocat, excepția poate fi invocată la prima zi de înfățișare.
Față de cele expuse, va stabili competența în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Tribunalului București competența soluționării contestațiilor formulate de L.A.C. și J.A. împotriva deciziilor de imputare nr. C 12/50 și C 12/52 emise de conducerea Oficiului Central de Stocare și Rezervă pentru Situații Speciale București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.