European Arrest Warrant execution: domestic prosecution condition for refusal and mandatory transfer clause for Romanian nationals

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 124 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 104 alin. (10) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile din Republica Franceză.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză.

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Franceză, conform art. 104 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 27 parag. 2 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.

S-a luat act că persoana solicitată a cerut să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare şi să comunice cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales din România şi al unui traducător, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, partea fiind informată şi că are dreptul să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore, conform ordonanţei nr. x/2021 din data de 23 noiembrie 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. începând cu data de 24 noiembrie 2021 şi până la data de 23 decembrie 2021, inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către autoritatea judiciară solicitantă.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă din Republica Franceză, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive din pedeapsa ce va fi aplicată.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării.

Totodată, s-a dispus ca organele de poliţie să reţină şi predea persoana solicitată A. la Centrul de reţinere şi arest preventiv din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa, în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Franceză.

S-a dispus ca administraţia locului de deţinere să primească şi reţină persoana solicitată A., începând cu data de 24 noiembrie 2021, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, urmând ca, în termenul prevăzut de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, să se procedeze la predarea acesteia către autorităţile judiciare din Republica Franceză.

S-a dispus comunicarea hotărârii către persoana solicitată, autoritatea judiciară emitentă, Ministerului Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul SIRENE, Centrul de reţinere şi arest preventiv din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dâmboviţa, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sesizarea nr. x/2021 din 24 noiembrie 2021, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la aceeaşi dată, sub nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a solicitat, în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., în vederea predării ei către autorităţile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans, pentru efectuarea urmăririi penale faţă de aceasta sub aspectul săvârşirii a 20 de infracţiuni de "furt în bandă organizată", faptă pedepsită de legislaţia franceză cu pedeapsa de 15 ani de închisoare.

În cuprinsul sesizării s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că cercetările (telefonie, supraveghere) au permis punerea sub acuzare a zece persoane din România, printre care şi A., în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie- noiembrie 2021. Este vorba de furturi de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spaţiile de odihnă pe autostradă. Bunurile furate, nr. de persoane implicate, modul de operare desfăşurat, incluzând explorarea locaţiei, logistica şi posibilităţile de sustragere a mărfurilor, au dus la stabilirea existenţei unei bande organizate.

S-a stabilit o legătură între acuzaţii şi liniile telefonice asociate acestora, pe de o parte, şi ansamblurile rutiere situate la locul furturilor, pe de altă parte. Ancheta a făcut posibilă concretizarea implicării acestora, folosirea vehiculelor de marfă de mare tonaj, a deplasărilor dus-întors pe teritoriul naţional cu ocazia cărora faptele urmau să fie comise. O acţiune la nivel de poliţie judiciară a fost declanşată pe teritoriul României în data de 23 noiembrie 2021.

Cu privire la natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, s-a arătat că acestea sunt prevăzute de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez, iar predarea este necesară pentru efectuarea urmăririi penale.

Deopotrivă, s-a arătat că persoana solicitată nu a fost de acord să fie predată autorităţilor emitente.

Prin ordonanţa nr. x/2021 din data de 23 noiembrie 2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 23 noiembrie 2021, ora 20:15, până la data de 24 noiembrie 2021, ora 20:15.

La termenul fixat în cauză, 24 noiembrie 2021, constatând că mandatul european de arestare a fost ataşat sesizării, în original şi tradus în limba română, după ce a încunoştinţat-o cu privire la conţinutul şi obiectul acestuia, instanţa a procedat la audierea persoanei solicitate A., aceasta declarând că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale, pentru că nu a săvârşit faptele ce i se impută.

A mai precizat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, că solicită să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare şi să comunice cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România şi al unui traducător, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, fiind informată şi că are dreptul să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită în această fază procesuală.

Declaraţia dată a fost consemnată în procesul-verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din 24 noiembrie 2021.

În contextul prezentat, procedând la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, instanţa de fond a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, mandatul european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie x, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea a 20 de "furturi în bandă organizată" prevăzute de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez.

Analizând condiţiile impuse de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a reţinut, punctual, următoarele: mandatul european de arestare nr. Parchet x - Instrucţie x, din data de 23 noiembrie 2021, al Procurorului Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans, a fost emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene; faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, care, potrivit legislaţiei româneşti, pot constitui infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi furt calificat, prevăzute de art. 367 şi art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român, sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi dau dreptul la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări; punerea în executare a mandatului european de arestare vizează efectuarea cercetării penale; persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză, motiv pentru care procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea acesteia, consemnându-se poziţia părţii cu privire la existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, stabilindu-se că nu există asemenea obiecţii; nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat incidenţa vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru considerentele prezentate, constând întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

*

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26 noiembrie 2021, sub nr. x/2021.

În motivarea (în scris) a căii de atac, contestatorul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate, susţinând, în esenţă, pe de o parte, că mandatul european de arestare nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 87 alin. (1) lit. c) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată se află în situaţia prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa, în care sunt cercetate aceleaşi fapte ce fac obiectul mandatului european de arestare, împrejurare care constituie, deopotrivă, motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în condiţiile textului de lege precitat, sau de amânare a predării, în condiţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru argumentele invocate, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, în principal, respingerea cererii autorităţilor judiciare din Republica Franceză de punere în executare a mandatului european de arestare, iar în subsidiar, amânarea predării sale până la soluţionarea definitivă a dosarului sus-menţionat.

La termenul fixat în contestaţie, 7 decembrie 2021, la solicitarea apărării contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la data de 14 decembrie 2021, în vederea efectuării unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa pentru a se comunica dacă numitul A. are calitatea procesuală de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unităţi de parchet.

La acelaşi termen, apărarea a depus la dosarul cauzei: încheierea din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a încuviinţat propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa, în Dosarul nr. x/2021, cu privire la inculpatul B.; fişa Ecris a dosarului având ca obiect contestaţia formulată de inculpatul B. împotriva hotărârii anterior menţionate, care a fost respinsă; referatul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv faţă de inculpatul B.; Sentinţa penală nr. 133 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate C. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa.

Prin adresa din 7 decembrie 2021, transmisă instanţei supreme la aceeaşi dată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Dâmboviţa a comunicat că numitul A. nu are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unităţi de parchet.

La termenul din 14 decembrie 2021, apărarea contestatorului persoană solicitată a susţinut, sintetic, motivele scrise de contestaţie, concluziile acesteia ca şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea unui număr de 20 infracţiuni de "furt în bandă organizată" prevăzute de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez, constatând în mod just că mandatul îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, care au corespondent, în legislaţia românească, în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi furt calificat, prevăzute de art. 367 C. pen. şi art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanţa a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

În contextul prezentat, notând şi că în cauză nu se constată incidenţa vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti de punere în executare a mandatului european de arestare nr. x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, faţă de persoana solicitată A., şi constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă soluţia primei instanţe, susţinând, pe de o parte, că mandatul european de arestare nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 87 alin. (1) lit. c) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că, raportat la împrejurarea că are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa, în care sunt cercetate aceleaşi fapte ce fac obiectul mandatului european de arestare, în cauză este incident, în principal, motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar, în subsidiar, cazul de amânare obligatorie a predării prev. de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Criticile formulate de persoana solicitată sunt neîntemeiate.

În baza propriului examen, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de lege, în cuprinsul acestuia fiind indicate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Legea nr. 302/2004, republicată, dar şi cele prevăzute de: lit. c) al aceluiaşi text de lege - la fila x, pct. b) fiind indicată, ca şi decizie internă în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare - mandatul de arestare din 23 noiembrie 2021 emis de D., vicepreşedinte însărcinat cu instrucţia de pe lângă Judecătoria din Orleans în dosarul cu referinţă: Nr. Parchet x - Nr. Instrucţie x, faţă de persoana solicitată A., şi lit. d) şi e) al aceluiaşi text de lege - la fila x, lit. e) fiind descrise infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată şi precizate naturii şi încadrarea juridică a acestora.

Susţinerile apărării privind aşa-zisa emitere a mandatului european de arestare anterior mandatului de arestare intern şi, prin aceasta, în lipsa unei decizii interne a statului solicitant care să îl justifice şi, deci, cu încălcarea art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt lipsite de temei întrucât pornesc de la o premisă eronată asupra semnificaţiei reale a expresiilor numerice menţionate la fila x, lit. b), alineatul "Referinţă", raportat la cele menţionate la fila x, lit. j), alineatul "Nr. de referinţă al dosarului".

Or, chiar din denumirea rubricilor unde sunt menţionate rezultă cu claritate că expresiile numerice invocate individualizează dosarele de referinţă în care au fost dispuse mandatul intern de arestare, respectiv, mandatul european de arestare, iar nu numerele date celor două acte procesuale şi, prin aceasta, succesiunea emiterii lor, astfel că suspiciunile de ordin cronologic exprimate de apărare rămân la nivelul unor simple speculaţii.

Deopotrivă neîntemeiate sunt şi susţinerile apărării privind neîndeplinirea condiţiei prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte notând că, deşi sumară, prezentarea faptelor ce fac obiectul cercetării în Republica Franceză, realizată la fila x, lit. e) din mandat, respectă exigenţele descriptive prevăzute de textul de lege precitat.

În acest sens notează că, deşi, elementele factuale astfel furnizate oferă o imagine de ansamblu a acuzaţiei aduse persoanei solicitate în statul solicitant, permit totuşi, cu uşurinţă, individualizarea tiparului faptelor repetitive de "furt în bandă organizată" imputate acesteia şi decelarea circumstanţelor esenţiale de timp, loc, modalitate de săvârşire şi grad de implicare a părţii în activitatea infracţională.

Or, astfel cum sunt descrise, aceste fapte pot întruni, potrivit legislaţiei naţionale, elementele constitutive ale infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi furt calificat, prevăzute şi de art. 367 C. pen. şi art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

În fine, în cauză este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cuprinsul mandatului european de arestare fiind precizate natura şi încadrarea juridică a faptelor în baza cărora a fost emis acesta -"furt în bandă organizată", faptă prevăzută de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 şi 131-26-2 din C. pen. francez.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în speţă nu este incident motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi nici motivul obligatoriu de amânare a predării prev. de art. 58 alin. (1) din acelaşi act normativ, invocate de apărare.

În acest sens reţine că, astfel cum s-a consacrat jurisprudenţial şi doctrinar, atât art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, ("când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare") cât şi art. 58 alin. (1) din acelaşi act normativ ("În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei ...") vizează exclusiv situaţia în care în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, faţă de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam, aceasta dobândind calitatea de suspect.

Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autorităţile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar în rem.

În consecinţă, pentru a constitui temei pentru refuzul opţional al executării mandatului european de arestare, în condiţiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, pe de o parte, respectiv, pentru amânarea obligatorie a predării, în condiţiile art. 58 alin. (1) din acelaşi act normativ, pe de altă parte, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puţin în faza urmăririi penale in personam declanşată faţă de aceasta.

În plus, în cazul motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare analizat trebuie îndeplinită şi condiţia corelativă ca cercetările să vizeze aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Evaluând datele particulare ale cauzei prin prisma acestor consideraţii teoretice, Înalta Curte notează că prin adresa din 7 decembrie 2021 (aflată la dosarul de contestaţie), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa a comunicat instanţei că persoana solicitată A. nu are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unităţi de parchet, invocată de apărare.

Or, în contextul acestei comunicări, Înalta Curte constată că, deşi, potrivit referatului cu propunere de arestare preventivă nr. x/2021 din 24 noiembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa (aflat la dosarul de contestaţie), A. a fost identificat, în cauza sus-menţionată, ca fiind unul dintre cetăţenii români care au constituit grupul infracţional organizat care a comis, pe teritoriul mai multor state europene, furturile din camioane/tiruri ce fac obiectul cercetărilor, în speţă nu este incident motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu este îndeplinită condiţia premisă a începerii urmăririi penale in personam faţă de persoana solicitată, constatare care face inutilă verificarea condiţiei corelative a efectuării urmăririi penale (în dosarul anterior menţionat) cu privire la aceleaşi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, prevăzută de textul de lege precitat.

În plus, în condiţiile în care şi din conţinutul cazierului judiciar al contestatorului (aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti), dar şi din procesul-verbal de identificare din 23 noiembrie 2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti), rezultă că acesta nu este cercetat penal pe teritoriul României, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru argumentele prezentate, conchizând asupra caracterului neîntemeiat al tuturor criticilor formulate de persoana solicitată în contestaţie, Înalta Curte apreciază justă soluţia instanţei de fond.

Cu toate acestea, notând că, în speţă, mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile judiciare din Republica Franceză în vederea urmăririi penale a cetăţeanului român A., Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiţia expresă ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Altfel spus, ca efect al dispoziţiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetăţean român (cazul speţei) sau persoană care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puţin 5 ani - urmăririi penale (cazul speţei) sau judecăţii este condiţionată de împrejurarea ca, în cazul în care faţă de aceasta se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.

Or, pentru a produce consecinţe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiţia corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menţionată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, aşa cum impun dispoziţiile imperative ale normei în discuţie.

În contextul acestor consideraţii teoretice, reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze în vederea efectuării de cercetări penale faţă de persoana solicitată A., Înalta Curte, menţinând soluţia instanţei de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanţei de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 124 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, va autoriza predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Franceză, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca în situaţia în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.

Urmare soluţiei dispuse, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.

În fine, constatând că în cauză a fost desemnat apărător din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, a cărei delegaţie a încetat, la termenul din 7 decembrie 2021, ca urmare a prezentării apărătorului ales al părţii, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va dispune ca onorariul parţial cuvenit acestuia, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 124 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorizează predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Franceză, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca în situaţia în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2021.

GGC - ED