Territorial jurisdiction for industrial design infringement: equivalence of place of illicit act and prejudice under Art. 113(1)(9) CPC

Încălcarea drepturilor decurgând din înregistrarea modelului industrial. Contrafacere. Competenţă teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa teritorială

Index alfabetic: model industrial

contrafacere

competenţă teritorială alternativă

locul producerii prejudiciului

locul săvârşirii faptei ilicite

C.proc.civ., art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 116

În cazul contrafacerii unui model industrial, locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, este același cu locul săvârşirii faptei ilicite, întrucât contrafacerea se realizează la locul derulării activităţilor de producţie, care coincide cu sediul pârâtei, neputându-se reţine că locul producerii prejudiciului se socoteşte acolo unde se află patrimoniul reclamantului, şi anume sediul său social.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 116 din 25 ianuarie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă la data de 14.02.2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei următoarele:

- să interzică pârâtei B. să desfăşoare orice activităţi ce constau în reproducerea, fabricarea, comercializarea, oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea neautorizată, în mod identic sau similar a modelului industrial al reclamantei, protejat prin certificatul de înregistrare nr. 010791, precum și retragerea de pe piaţă a produselor și distrugerea stocurilor de produse care folosesc în mod identic sau similar modelul reclamantei, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 5.000 lei pe fiecare zi de întârziere, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii până la aducerea la îndeplinire a obligaţiilor din dispozitiv;

- să dispună obligarea pârâtei la publicarea într-un ziar de largă circulaţie a dispozitivului hotărârii rămasă definitivă, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 5.000 lei/zi de întârziere;

- să oblige pârâta la acordarea despăgubirilor egale cu prejudiciul creat din cauza vânzării de către B. către C. SA şi orice alt client, a produselor cu model similar/identic cu modelul protejat prin certificatul de înregistrare nr. 010791, respectiv prejudiciul efectiv și profitul nerealizat raportat la vânzarea unui număr egal de produse cu cel vândut de B. (produse care ar fi fost vândute de reclamantă, dacă beneficiarii ar fi cumpărat de la aceasta și nu de la B.). În acest sens, pretenţiile sunt de 303.800 lei, raportate la prejudiciul estimat de reclamantă, rezervându-şi dreptul de a preciza cuantumul după probatoriile ce se vor administra, inclusiv expertiza judiciară contabilă. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

S-au invocat prevederile art. 194 și urm. C.proc.civ., art. 30, 31, 34, art. 52 din Legea nr. 129/1992, art. 1349 și urm., art. 1385 C.civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 1871 din 27.11.2020, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ., potrivit cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C.proc.civ., mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Deși reclamanta a susţinut că fapta ilicită este reprezentată de contrafacerea modelului înregistrat menţionat, iar locul producerii prejudiciului se socoteşte acolo unde se află patrimoniul său, şi anume la sediul social, respectiv în Bucureşti, tribunalul a apreciat însă că locul săvârșirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe sub aspectul existenţei acesteia, precum şi locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, coincid în speţă cu sediul pârâtei.

Ca urmare, competenţa soluţionării litigiului revine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei, respectiv Tribunalul Dolj.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, Secția I civilă, prin sentința civilă nr. 588 din 8.10.2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă și, în baza art. 134 C.proc.civ., a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a apreciat că, în cazul în care nu există identitate între locul în care s-a produs fapta susceptibilă să angajeze răspunderea delictuală sau cvasidelictuală şi locul în care s-a produs prejudiciul cauzat de această faptă, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ. trebuie înţelese în sensul că pârâtul poate fi acţionat în justiţie, la alegerea reclamantului, în faţa instanţei de la oricare dintre aceste două locuri, pentru că locul producerii prejudiciului poate fi locul în care acesta s-a materializat efectiv, adică acolo unde reclamantul a suferit pierderea economică pretinsă. Posibilitatea optării doar pentru locul unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului eludează textul legal şi îl lipseşte de efectele sale utile.

Instanța a arătat că se pretinde că prejudiciul a fost produs în patrimoniul reclamantei, care are sediul în Mun. Bucureşti și a reținut competenţa teritorială de soluționare în favoarea Tribunalului Bucureşti, câtă vreme, potrivit principiului disponibilităţii în procesul civil, partea a făcut această alegere.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, corespunzător încălcării drepturilor decurgând din înregistrarea modelului industrial „Electromecanism de barieră automată pentru calea ferată”.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ., în sensul în care Tribunalul București a apreciat că locul săvârșirii faptei ilicite, precum şi locul unde s-a produs prejudiciul nemijlocit, se află la sediul pârâtei, iar Tribunalul Dolj a apreciat că, întrucât prejudiciul a fost produs în patrimoniul reclamantei, care are sediul în mun. Bucureşti, este competent să soluționeze cauza tribunalul din această circumscripție.

În materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competenţă teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C.proc.civ., fie la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ.

Înalta Curte reține în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 116 C.proc.civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Deși reclamanta a susţinut că fapta ilicită este reprezentată de contrafacerea modelului înregistrat menţionat, iar locul producerii prejudiciului se socoteşte acolo unde se află patrimoniul său, şi anume la sediul social, respectiv în Bucureşti, Înalta Curte consideră că locul săvârșirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe sub aspectul existenţei acesteia, precum şi locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, coincid în speţă cu sediul pârâtei.

În ceea ce privește contrafacerea unui model industrial, locul prejudiciului este același cu locul săvârşirii faptei ilicite, întrucât contrafacerea se realizează la locul derulării activităţilor de producţie, în cadrul unităţii pârâtei, situată pe raza teritorială a judeţului Dolj, loc care este şi cel al producerii prejudiciului.

Se mai reține, în susținerea celor mai sus argumentate că, în cauza Pinckney C-170/12, Curtea de Justiție a Uniunii Europene arată că, în materie de contrafacere, locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă este locul unde este stabilit autorul contrafacerii sau acela în care se distribuie produsul contrafăcut.

Prin analogie, pot fi menționate și argumentele din Decizia nr. 21 din 27 septembrie 2021, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 116 din Codul de procedură civilă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în care se arată că pierderea patrimonială survine chiar în locul în care a fost săvârșită fapta ilicită și a avut loc încălcarea dreptului conex de autor, prin producerea unui prejudiciu instantaneu, astfel că stabilirea competenței în funcție de acesta răspunde și cerințelor de facilitare a administrării probelor și de organizare utilă a justiției. În același timp, sediul/domiciliul reclamantului ori cel al băncii la care acesta are un cont deschis, ca loc în care se reflectă efectele patrimoniale ale faptei ilicite sau în care are loc plata, sunt nerelevante din perspectiva aplicabilității dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. (9) din Codul de procedură civilă, neputând constitui nici loc al săvârșirii faptei ilicite și, pentru argumentele expuse anterior, nici loc al producerii prejudiciului (paragraful 86).

Pentru aceste considerente , în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C.proc.civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.