Nullity of unreasoned appeal against enforcement of obligation to act under Art. 306 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null, thereby upholding the prior appellate decision that rejected the debtors' appeal against the enforcement authorization. The dispute concerned a request by a judicial bailiff for forced execution of a "duty to act" obligation based on a penal judgment, which the lower courts had authorized and sustained against the debtors' objection. The Court found the appeal procedurally defective because the appellants failed to provide the mandatory grounds of fact and law required for an extraordinary appeal, and no matters of public order were at issue to warrant a different examination. The decisive legal basis was Article 306 of the Code of Civil Procedure, which mandates that an appeal be motivated to avoid the sanction of nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 C. proc. civ; Nullity of unreasoned appeal against enforcement of obligation to act under Art. 306 CPC: Astfel fiind, cum recurentele nu și-au motivat recursul, iar în speța dedusă judecății nu sunt incidente motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ. urmează a constata nulitatea recursului dedus judecății.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 august 2004, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea Biroului Executorului Judecătoresc R.I.C. și, a încuviințat executarea silită a obligației de a face stabilită în sarcina debitoarelor R.G. și C.I. în baza titlului executoriu prezentat, anume sentința penală nr. 1845 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 București.
Prin decizia civilă nr. 1489/A din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII- a civilă și de litigii de muncă, a respins ca nefondat apelul declarat de debitoarele R.G. și C.I. împotriva încheierii menționate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele fără a indica motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea.
Analizând recursul curtea urmează a constata că este nul pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac deschisă împotriva hotărârilor pronunțate cu încălcarea ori interpretarea greșită a legilor ori a principiilor de drept sau a hotărârilor prin care instanțele au omis să se pronunțe cu privire la mijloacele de apărare ori dovezile administrate de părți.
Dacă orice parte poate uza de această cale de atac pentru a supune controlului și cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție hotărârea care a nemulțumit-o, pentru a face posibil un atare control, ea este obligată, sub sancțiunea nulității, să își motiveze recursul, adică să indice temeiurile de fapt și de drept pentru care înțelege să ceară desființarea acelei hotărâri.
Astfel fiind, cum recurentele nu și-au motivat recursul, iar în speța dedusă judecății nu sunt incidente motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ. urmează a constata nulitatea recursului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de debitoarele R.G. și C.I. împotriva deciziei civile nr. 1489/A din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.