Admissibility of unconstitutionality exceptions in criminal proceedings: lack of nexus to the case and absence of party standing for a complainant

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A., împotriva dispoziţiei din sentinţa penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021,referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale.

Analizând cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a constatat că acesta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale: art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), art. 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), art. 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) şi art. 93 C. proc. pen. (asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente); art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei; art. 153 - 173 C. proc. civ. (capitolul referitor la citarea şi comunicarea actelor de procedură); art. 197 C. proc. civ. (timbrarea cererii de chemare în judecată); art. 257 - 264 C. proc. pen. (dispoziţiile privind citarea şi comunicarea actelor procedurale în procesul penal); art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni; art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale - 48 de ore de la pronunţare; art. 3 alin. (1) alin. (2) C. proc. civ. (Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului), art. 6 alin. (1) C. proc. civ. (Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil), art. 8 C. proc. civ. (Egalitatea), art. 13 alin. (1) alin. (2) C. proc. civ. (Dreptul la apărare), art. 80 alin. (1) C. proc. civ. (Formele reprezentării), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ. (Asistenţa judiciară - Condiţii de acordare); art. 341 C. proc. pen. (Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 C. proc. pen. (care reglementează contestaţia formulată împotriva soluţiilor pronunţate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanţei cu rechizitoriul), art. 408 C. proc. pen. (Hotărârile supuse apelului), art. 425 C. proc. pen. (Limitele rejudecării), art. 351 alin. (2) C. proc. pen. (Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea).

În cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt reglementate condiţiile în care se poate dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de către părţi sau din oficiu. Astfel:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare*), care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Din analiza dispoziţiilor legale invocate de petent ca fiind neconstituţionale, s-a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu îndeplineşte una din condiţiile esenţiale inserate de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al articolului mai sus invocat, respectiv prevederile enumerate nu au legătură cu prezenta cauză.

S-a constatat că deşi se invocă faptul că mai multe norme legale privind drepturile persoanei vătămate, reprezentarea acesteia şi asistarea sa de către un avocat ar încălca Legea fundamentală a ţării (art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1) alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.), petentul nu are o asemenea calitate în cauză, fiind, în acest moment, un denunţător care reclamă mai multe fapte penale presupus a fi comise de angajaţi ai A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Braşov.

În ceea ce priveşte art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 367 alin. (9) C. proc. pen., s-a reţinut că instanţa, în acest dosar, nu a fost investită cu soluţionarea căii de atac a recursului în baza dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, ci cu cererea de strămutare a unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Braşov, fiind astfel evidentă lipsa vreunei legături a cauzei cu normele legale arătate.

La aceeaşi concluzie s-a ajuns şi în urma verificării dispoziţiilor art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de strămutare formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Braşov şi în niciun caz căile de atac sau procedurile reglementate de dispoziţiile legale arătate.

De asemenea, soluţionarea cauzei nu are legătură nici cu dispoziţiile art. 257 - 264 C. proc. pen. (având corespondent în art. 153 - 173 C. proc. civ.). Procedura de soluţionare a cererii de strămutare se desfăşoară conform prevederilor art. 73 C. proc. pen., iar tribunalul a încunoştinţat petentul cu privire la termenul fixat în cauză potrivit regulilor instituite de acest articol.

În continuare, s-a apreciat că nu se poate trece cu vederea că în cadrul procesului penal, şi implicit şi în cursul procedurii reglementate de art. 71 şi urm. C. proc. pen., nu se percepe taxă judiciară de timbru, astfel că, nu devin incidente dispoziţiile art. O.U.G. nr. 80/2013 şi nici ale art. 197 C. proc. civ. (timbrarea cererii de chemare în judecată). În aceste condiţii, s-a constatat că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale în vederea verificării respectării Legii fundamentale nici în ceea ce priveşte prevederile legale cuprinse în această ordonanţă.

În final, întrucât în speţă nu se poate discuta de acordarea unor compensaţii băneşti, s-a constatat că nu se poate sesiza instanţa de contencios constituţional nici cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, mai precis, referitor la procedura de acordare de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni.

Pentru aceste considerente, având în vedere lipsa unei legături cu soluţionarea prezentei cauze, instanţa a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale mai sus arătate.

Împotriva dispoziţiei din sentinţa penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate, a formulat recursul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 octombrie 2021 sub nr. x/2021/a1, fiind stabilit termen de judecată la data de 2 noiembrie 2021.

Prealabil, în ceea ce priveşte cererile transmise la dosarul cauzei formulate de petentul A. de strămutare, de daune interese, reparatorii, cerere audiere angajaţi instituţii publice, excepţii de necompetenţă materială, teritorială, cerere de audiere martori, îndreptare eroare materială, asigurare apărător din oficiu, excepţie de nelegalitate şi neconstituţionalitate, cerere de transcriere înregistrare şedinţă, cerere de încuviinţare efectuare audit, cerere de stabilire, recunoaştere a calităţii de contribuabil european, cerere de eliberare în format electronic a tuturor documentelor din dosar, a tuturor înregistrărilor şi transcrierile şedinţelor, excepţia de nelegalitate privind statutul procurorului ca participant la şedinţe, cerere de constatare a nelegalităţii documentelor procurorului, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile şi le va respinge ca atare, având în vedere modul în care petentul A. le formulează, acestea nefiind argumentate pertinent în sensul dispoziţiilor legale şi nu rezultă un scop în promovarea acestora.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte aminteşte că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.

În acest caz, sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condiţiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că recurentul A., în faţa Curţii de Apel Braşov în dosarul nr. x/2021 ce are ca obiect cererea de strămutare a dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Braşov a invocat excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii: art. 80 din C. proc. pen. - desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate, art. 81 din C. proc. pen. - drepturile persoanei vătămate, art. 91 din C. proc. pen. - avocatul din oficiu, art. 93 din C. proc. pen. - asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente; art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei; art. 153 - 173 din C. proc. civ. - capitolul referitor la citarea şi comunicarea actelor de procedură; art. 197 din C. proc. civ. - timbrarea cererii de chemare în judecată; art. 257 - 264 din C. proc. pen. - dispoziţiile privind citarea şi comunicarea actelor procedurale în procesul penal; art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni; art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale - 48 de ore de la pronunţare; art. 3 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului, art. 6 alin. (1) din C. proc. civ. - Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, art. 8 din C. proc. civ. - Egalitatea, art. 13 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Dreptul la apărare, art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. - Formele reprezentării, art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ. - Asistenţa judiciară - Condiţii de acordare; art. 341 din C. proc. pen. - Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, art. 347 din C. proc. pen. - contestaţia formulată împotriva soluţiilor pronunţate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanţei cu rechizitoriul, art. 408 din C. proc. pen. - Hotărârile supuse apelului, art. 425 din C. proc. pen. - Limitele rejudecării, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. - Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea.

Din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional poate fi formulată în orice fază a procesului penal. Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, prevăzând doar condiţia ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale.

Pe baza acestor consideraţii teoretice, în speţă, se constată că excepţiile de neconstituţionalitate invocate de recurentul A. nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte nu au legătură cu obiectul cauzei, iar pe de altă parte, nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate a textelor de lege.

În aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Aşadar, prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se înţelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.

Ca atare, acest cadru procesual este limitat la verificarea legalităţii şi temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent, iar dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de admisibilitate a sesizării instanţei de contencios constituţional sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În această situaţie, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul A. cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din C. proc. pen. ce reglementează desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate, art. 81 din C. proc. pen. - drepturile persoanei vătămate, art. 91 din C. proc. pen. - avocatul din oficiu, art. 93 din C. proc. pen. - asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente; art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei; art. 153 - 173 din C. proc. civ. - referitor la citarea şi comunicarea actelor de procedură; art. 197 din C. proc. civ. - timbrarea cererii de chemare în judecată; art. 257 - 264 din C. proc. pen. - citarea şi comunicarea actelor procedurale în procesul penal; art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni; art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale - 48 de ore de la pronunţare; art. 3 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului, art. 6 alin. (1) din C. proc. civ. - Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, art. 8 din C. proc. civ. - Egalitatea, art. 13 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Dreptul la apărare, art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. - Formele reprezentării, art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ. - Asistenţa judiciară - Condiţii de acordare; art. 341 din C. proc. pen. - Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, art. 347 din C. proc. pen. - contestaţia formulată împotriva soluţiilor pronunţate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanţei cu rechizitoriul, art. 408 din C. proc. pen. - Hotărârile supuse apelului, art. 425 din C. proc. pen. - Limitele rejudecării, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. - Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea, nu au legătură cu soluţionarea cauzei ce are ca obiect cererea de strămutare formulată de petentul A..

Astfel, instanţa supremă a statuat, în mod constant, că cerinţa ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că în cauza de faţă nu există o legătură efectivă şi necesară între pronunţarea unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate de petentul A. nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unor excepţii de neconstituţionalitate.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme. Astfel, în decizia nr. 443/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală s-au reţinut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Or, având în vedere cererea de sesizare privind excepţiile de neconstituţionalitate ale textelor indicate, în raport cu criticile formulate de către petentul A., Înalta Curte constată că, în cauză, nu se antamează, în realitate, o chestiune de constituţionalitate, ci se contestă însăşi conţinutul textelor de lege a căror neconstituţionalitate se invocă. Aşadar, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituţionalitate o dispoziţie legală care reglementează măsuri sau activităţi vizând desfăşurarea procesului penal, ci partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăţi şi a pronunţării unei soluţii în ceea ce o priveşte, care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională.

În acest context, Înalta Curte notează că, în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile indicate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, şi totodată, petentul A. nu justifică un interes real în promovarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Or, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenţei unui interes procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, incidenţa acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanţei şi pertinenţei asupra soluţionării cauzei.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., împotriva dispoziţiei din sentinţa penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge cererile formulate de petentul A..

II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., împotriva dispoziţiei din sentinţa penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02 noiembrie 2021.

GGC - MM