Constitutional challenge to criminal procedure provisions dismissed as untimely for missing 48-hour peremptory appeal deadline

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 228/CO din data de 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul contestator de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 96 din Legea nr. 254/2013.

Curtea a constatat că, în vederea asigurării supremaţiei Legii fundamentale asupra tuturor actelor normative, Constituţia României a prevăzut un mecanism juridic prin care părţile unui proces au posibilitatea supunerii examinării la Curtea Constituţională a unor dispoziţii legale care au legătură cu soluţionarea cauzei. Sesizarea celei mai înalte autorităţi de contencios constituţional se face însă numai în condiţiile prevăzute de art. 146 din Constituţie şi respectiv, art. 29 din Legea nr. 47/1992 modificată şi completată. Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanţa de judecată sesizată cu o cerere prin care se invocă o excepţie de neconstituţionalitate. Acest text legal abilitează instanţa de judecată să verifice îndeplinirea condiţiilor prealabile sesizării Curţii Constituţionale, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora: excepţia trebuie să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; să nu vizeze constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, pe de parte, regimul juridic al excepţiei de neconstituţionalitate este diferit de regimul excepţiilor de procedură, de drept comun, nefiind posibilă sesizare Curţii Constituţionale pentru soluţionarea unor excepţii de procedură de drept comun ori pentru interpretarea legii, toate acestea fiind de competenţa instanţelor de drept comun.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat că este necesară o minimă justificare a pretinselor contradicţii între textul legii şi textul Constituţiei, în lipsa acesteia, demersul sesizării Curţii Constituţionale putând căpăta aspect formal. În mod constant Curtea Constituţională a menţionat că nu i se poate solicita adoptarea unei noi soluţii legislative sau interpretarea dispoziţiilor legale şi că instanţa de judecată are un rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii. A precizat că în acest sens sunt şi considerentele Decizie nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale care susţin că nu se poate admite "ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale" şi că modul de instrumentare a cauzei poate fi cenzurat în faţa instanţelor de judecată. Astfel fiind, prima instanţă a constatat că cererea de trimitere a dosarului la Curtea Constituţională nu vizează, în realitate, aspecte de neconstituţionalitate, ci se urmăreşte modificarea aspectelor de interpretare şi aplicare a unui text din C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs persoana condamnată A..

În esenţă, a solicitat admiterea recursului formulat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, iar în subsidiar, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 96 din Legea nr. 254/2013.

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului declarat de recurentul A., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socoteşte ora la care începe să curgă şi nici ora la care se împlineşte, şi peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivităţii acestuia.

În raport cu aceste dispoziţii, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, a fost pronunţată la data de 16.09.2021, termenul de 48 de ore, în care recurentul putea declara recurs, s-a împlinit la data de 18.09.2021.

Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate şi având în vedere data pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte constată că la data la care acesta a declarat recurs, respectiv la 01.10.2021 (data de pe plic, dosar), expirase termenul în care se putea ataca dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru aceste considerente, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs, astfel că, Înalta Curte va respinge ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 96 din Legea nr. 254/2013, cuprinsă în decizia penală nr. 228/CO din data de 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 96 din Legea nr. 254/2013, cuprinsă în decizia penală nr. 228/CO din data de 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.

GGC - MM