Compensatory deduction for prison conditions in transferred sentence execution

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 53 din data de 04 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis contestaţia la executare declarată de către persoana condamnată A., deţinut în Penitenciarul Ploieşti, împotriva sentinţei penale nr. 16 C. civ. din data de 15.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi rejudecând,

A dedus din durata pedepsei de 3.287 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. T20177380 din data de 25 mai 2017, pronunţată de B. din Marea Britanie, definitivă la data de 25 mai 2018, un număr de 6 zile închisoare, considerate ca executate drept măsură compensatorie în conformitate cu art. 551 din Legea nr. 254/2013.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei contestate, astfel cum a fost aceasta modificată prin sentinţa penală nr. 157 din data de 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin necontestare la data de 18 decembrie 2019, care nu contravin sentinţei.

A anulat mandatul de executare nr. x din data de 10 ianuarie 2020, emis de Curtea de Apel Ploieşti, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu dispoziţiile sentinţei.

Pentru a se pronunţa această soluţie, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 16 C. civ. din data de 15.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în urma verificărilor efectuate conform art. 153 alin. (2) din Legea 302/2004 şi în consecinţă:

În baza art. 150 şi urm. din Legea 302/2004 şi art. 8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, s-a recunoscut sentinţa penală nr. T 20177380 din data de 25.05.2017, pronunţată de B. - Marea Britanie, devenită definitivă la data de 25.05.2018, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., aflată în penitenciar în Marea Britanie, o pedeapsă de 3287 de zile închisoare, pentru săvârşirea a patru infracţiuni, respectiv:

- conspiraţie la traficul de persoane în Regatul Unit al Marii Britanii în scopul exploatării sexuale, prev. de secţiunea 1 (1) din Legea Justiţiei penale din 1977;

- conspiraţie la controlul prostituţiei în scopul obţinerii de câştiguri, prev. de secţiunea 1 (1) din Legea Justiţiei penale din 1977;

- obţinerea de venituri rezultate din activităţi infracţionale, prev. de secţiunea 329 (1) (a) din Legea britanică privind veniturile obţinute din infracţiuni, din 2002;

- controlul prostituţiei în scopul obţinerii de câştiguri, prev. de secţiunea 53 din Legea britanică privind viaţa sexuală din 2003, fapte ce au corespondent în art. 367 (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 210 alin. (1) şi (2) lit. b) (trafic de persoane), art. 213 alin. (1) (proxenetism), toate din C. pen. român şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).

S-a luat act că persoana transferabilă A. şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Marea Britanie (Tribunalul Penal Southwark), într-un penitenciar din România.

În baza art. 154 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., aflată în penitenciar în Marea Britanie, în vederea executării pedepsei totale de 3287 zile închisoare, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3287 de zile închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 3287 zile, pe numele persoanei condamnate A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 367 (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 210 alin. (1) şi (2) lit. b) (trafic de persoane), art. 213 alin. (1) (proxenetism), toate din C. pen. român, şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani), la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din durata pedepsei durata executată de la 20.10.2017 la 06.03.2019 şi de la această dată la zi.

Prin sentinţa penală nr. 157/11.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în baza disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare declarată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinţei penale nr. 16 C. civ./15.05.2019 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că, în baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a dedus din durata pedepsei de 3287 zile închisoare aplicată de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12.10.2017 la 06.03.2019 şi de la această dată la zi.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei contestate.

S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei contestate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Tot împotriva sentinţei penale nr. 16 C. civ. din data de 15.05.2019 a Curţii de Apel Ploieşti a formulat contestaţie la executare persoana condamnată A., care a criticat-o, de data aceasta, pentru motivul că nu i s-a dedus un număr de 6 zile de închisoare considerate ca fiind executate ca urmare a dispoziţiilor privind recursul compensatoriu.

Prin urmare, a solicitat, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., admiterea căii sale de atac, cu consecinţa desfiinţării, în parte, a sentinţei contestate în sensul mai sus menţionat.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, în conformitate cu disp. art. 598 şi 599 C. proc. pen.., a constatat că este întemeiată contestaţia la executare.

A arătat că, într-adevăr, astfel cum rezultă din Fişa de evidenţă nr. x din data de 3.10.2009 a zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea măsurii arestării preventive/pedepse/măsurii educative în condiţii necorespunzătoare, eliberată pe numele A., de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, deţinutul a fost condamnat la 3287 zile pentru infracţiunea de trafic de persoane începând de la data de 07.03.2019 şi până la data de 19.10.2026, inclusiv.

Potrivit art. 551 din Legea nr. 254/2013 "(1) la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) În sensul prezentului articol se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.

(3) În sensul prezentului articol se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:

a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;

b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă;

f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.

(5) În sensul prezentului articol nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."

Din fişa individuală de cazare a persoanei privată de libertate, aflată la dosar, rezultă că acesteia nu i s-au calculat, conform Legii nr. 169/2017, zilele considerate ca executate pentru perioada 6.11.2019 - 20.12.2019, dată la care legea respectivă a fost abrogată prin Legea nr. 240/2019.

Faţă de cele astfel reţinute, Curtea, în baza art. 599 C. proc. pen.. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., a admis contestaţia la executare declarată de către persoana condamnată A., a dedus din durata pedepsei de 3.287 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20177380 din data de 25 mai 2017, pronunţată de B. din Marea Britanie, definitivă la data de 25 mai 2018, un număr de 6 zile închisoare considerate ca executate drept măsură compensatorie în conformitate cu art. 551 din Legea nr. 254/2013.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin sentinţei atacate, a anulat mandatul de executare nr. x din data de 10 ianuarie 2020, emis de Curtea de Apel Ploieşti, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu sentinţa pronunţată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat prezenta contestaţie persoana condamnată A., care nu a invocat niciun motiv în susţinerea contestaţiei formulate.

Înalta Curte, examinând contestaţia declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 16 C. civ. din data de 15.05.2019 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care a criticat-o pentru motivul că nu i s-a dedus un număr de 6 zile de închisoare considerate ca fiind executate ca urmare a dispoziţiilor privind recursul compensatoriu.

Prin sentinţa penală nr. 53 din data de 4 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, împotriva căreia a declarat contestaţia care face obiectul prezentei cauze persoana condamnată, Curtea de Apel Ploieşti a admis contestaţia la executare declarată de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 16 C. civ. din data de 15.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi rejudecând, a dedus din durata pedepsei de 3.287 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. T20177380 din data de 25 mai 2017, pronunţată de B. din Marea Britanie, definitivă la data de 25 mai 2018, un număr de 6 zile închisoare, considerate ca executate drept măsură compensatorie în conformitate cu art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Prin urmare, prima instanţă a admis contestaţia la executare formulată de persoana condamnată şi a scăzut un număr de 6 zile închisoare, aşa cum a şi solicitat persoana condamnată.

Aşadar, având în vedere soluţia pronunţată prin hotărârea atacată şi faptul că persoana condamnată nu a invocat niciun alt motiv de contestaţie din care să rezulte care este nemulţumirea sa şi ce critici aduce acestei hotărâri, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 53 din data de 4 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 53 din data de 4 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2021.

GGC - MM