Exclusion of penalty combination method from execution challenge scope in international mutual legal assistance

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a arătat că, la data de 28.12.2020, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2020, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care a solicitat contopirea pedepselor pentru care este încarcerat. S-a notat că, petentul, în esenţă, a solicitat contopirea celor trei pedepse de 3 ani, 1 an şi 6 luni şi 10 luni închisoare (ce i-au fost aplicate prin sentinţa penală nr. 1025/2018, sentinţa penală nr. 625/2016 a Tribunalului din Campobasso şi sentinţa penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna), în drept, fiind invocate dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. b, art. 40 şi art. 43 C. pen.

S-a mai învederat că, prin sentinţa penală nr. 5/12.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020 instanţa a recalificat cererea formulată de petentul-condamnat A. din contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., în cerere de contopire a pedepselor şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de contopire pedepse formulată de petentul A., deţinut în Penitenciarul Craiova, în favoarea Judecătoriei Craiova.

De asemenea, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 550/04.03.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu de instanţă. În baza art. 598 alin. .1 lit. c) raportat la art. 50 şi art. 38 alin. (4) C. proc. pen.., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., formulată de către petentul A., în favoarea Curţii de Apel Craiova. Astfel, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

În fine, s-a mai notat că prin încheierea nr. 187/01.04.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Craiova, având în vedere că prin cererea sa, condamnatul A. a criticat modul de deducere a perioadei cât a fost privat de libertate, efectuat prin sentinţa penală nr. 263 din data de 27.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova (în temeiul căreia a fost emis MEPÎ nr. 273/2019 şi în executarea căruia se află), Înalta Curte constatând că este de competenţa Curţii de Apel Craiova să soluţioneze contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

S-a arătat că, urmare trimiterii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost înregistrată la 07.05.2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2020*.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 263/27.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă, în parte, cererea formulată de autorităţile judiciare italiene.

S-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 172 alin. (3) rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep. şi au fost recunoscute următoarele sentinţe penale:

- sentinţa penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 500 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor de furt agravat comis în participaţie, prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2 şi 5 C. pen. italian şi tăinuire comisă în participaţie, prev. de art. 110, 648 C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.;

- sentinţa penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare şi 300 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor de furt agravat în formă continuată comis în participaţie, prev. de art. 110, 99 alin. (1), (62)4, 625 pct. 2 şi 5 C. pen. italian şi port de armă în participaţie, prev. de art. 4 din Legea 110/1975, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen. şi port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) C. pen.;

- sentinţa penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 600 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravat în formă continuată, prev. de art. 110, 81 alin. (2), (62)4 şi 625 pct. 2 şi 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen., pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare ce a fost adaptată la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, şi anume 3 ani închisoare;

- sentinţa penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2000 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor de favorizare a prostituţiei în formă continuată, prev. de art. 81 alin. (2) C. pen. italian şi art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958 şi exploatare a prostituţiei în formă continuată, prev. de art. 81 alin. (2) C. pen. italian şi art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.

A fost recunoscută ordonanţa Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia nr. 12/2019 SIEP şi s-a dispus executarea de către cetăţeanul român A. într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 7 ani şi 4 luni închisoare.

Au fost deduse din pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare perioadele în care cetăţeanul român A. a fost privat de libertate în statul emitent (în Italia) din data de 14.04.2010 până la data de 10.06.2010, inclusiv şi din data de 12.11.2015 până la data de 13.11.2015, inclusiv, precum şi durata reţinerii şi arestării provizorii în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 22.08.2019 până la data de 06.09.2019, inclusiv şi de la data de 10.09.2019 până la data de 13.09.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Curtea a notat că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei; iar potrivit art. 2 al art. 598 C. proc. pen.. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Prima instanţă a reţinut că nelămurirea petentului condamnat cu privire la hotărârea care se execută nu vizează modalitatea de deducere a perioadei cât acesta a fost privat de libertate, ci vizează modalitatea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele italiene prin hotărârile ulterior recunoscute prin sentinţa penală nr. 263/27.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, s-a arătat că prin sentinţa penală anterior menţionată a fost tranşată, definitiv, situaţia juridică a petentului condamnat sub aspectul contopirii pedepselor, în sensul că, prin respectiva hotărâre s-a procedat atât la recunoaşterea celor trei hotărâri invocate de petent, anterior menţionate, cât şi la recunoaşterea ordonanţei de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 12/2019 emisă la 17.01.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Chieti. S-a precizat că, prin această ultimă ordonanţă, s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin cele 4 sentinţe de condamnare, rezultând o pedeapsă de 7 ani şi 7 luni închisoare (echivalentul a 2765 zile închisoare), rămânând ca persoana condamnată să execute restul de pedeapsă de 7 ani 5 luni şi 1 zi închisoare, în urma deducerii duratei executate în arest preventiv din data de 14.04.2010 până la data de 10.06.2010 inclusiv şi din data de 12.11.2015 până la data de 13.11.2015 inclusiv, dispunându-se ca, în urma adaptării uneia dintre pedepse, petentul să execute în România pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare.

Prin urmare, instanţa a constatat că situaţia juridică a petentului condamnat sub aspectul contopirii pedepselor a fost deja tranşată, în mod definitiv, prin recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate de instanţele italiene şi a ordonanţei de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 12/2019 emisă la 17.01.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Chieti, prin care s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin hotărârile recunoscute.

Deopotrivă, instanţa a considerat că petentul avea posibilitatea să formuleze eventuale critici privind modalitatea de contopire cu ocazia exercitării căii de atac a apelului împotriva sentinţei penale nr. 263/27.09.2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019.

Mai mult decât atât, s-a constatat că petentului i-a fost respins apelul formulat, ca nefondat, prin decizia nr. 346/A/07.11.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva sentinţei penale nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie, în termen legal, contestatorul condamnat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalte Curţi, secţia penală la data de 28.05.2021, fiind fixat termen de judecată la data de 22.09.2021, cu citarea contestatorului şi cu asigurarea apărării obligatorii.

Examinând sentinţa penală contestată prin prisma dispoziţiilor legale şi raportat la criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.

Înalta Curte aminteşte că pe calea unei contestaţii la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. ("când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare"), împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale pentru care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia, fie este necesară lămurirea unei dispoziţii cuprinse în hotărârea ce se execută (şi nu completarea considerentelor hotărârii), care nu pun în discuţie aspecte ce privesc fondul cauzei ce nu ar fi fost soluţionate prin hotărârea judecătorească.

La nivel teoretic, se mai notează că, în conformitate cu art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Potrivit condiţiilor enumerate la art. 167 din legea specială, hotărârea penală străină trebuie să fie definitivă şi executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil; persoana condamnată are cetăţenie română şi este de acord să execute pedeapsa în România; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din acelaşi act normativ.

În temeiul acestor din urmă dispoziţii, anterior formulării prezentei contestaţii la executare, prin sentinţa penală nr. 263/2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa învestită cu cererea autorităţilor judiciare italiene, a recunoscut cele patru hotărârile de condamnare a cetăţeanului român A. (sentinţa penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso; sentinţa penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015; sentinţa penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018; sentinţa penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010), precum şi ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 12/2019 SIEP emisă la 17.01.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Chieti, în conformitate cu care s-a procedat la contopirea pedepselor stabilite prin cele patru sentinţe de condamnare, prin efectuarea cumulului aritmetic, rezultând o pedeapsă de 7 ani şi 7 luni închisoare (echivalentul a 2765 zile închisoare).

Prin aceeaşi sentinţă penală a Curţii de Apel Craiova, în urma adaptării pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicate persoanei condamnate prin sentinţa penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, pentru săvârşirea infracţiunii de furt în formă continuată, la maximul prevăzut de legea penală română, respectiv 3 ani închisoare, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă de 7 ani şi 4 luni închisoare, din care au fost deduse perioadele de privare de liberate (arest preventiv pe teritoriul Italiei şi arest provizoriu în procedura de executare a mandatului european de arestare).

În prezenta cauză, persoana condamnată A. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., solicitând ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se procedeze la contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente în conformitate cu dispoziţiile art. 40 C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care contestatorul le-a indicat ca fiind mai favorabile.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că motivul pe care se fundamentează prezenta contestaţie la executare nu se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., întrucât nu pune în discuţie o chestiune ce ar putea fi subsumată acestor dispoziţii legale, din moment ce vizează modalitatea în care s-a realizat contopirea pedepselor prin sentinţa penală nr. 263/2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/2019 a Înaltei Curţi, secţia penală, aspect soluţionat cu caracter definitiv.

Ca atare, susţinerile contestatorului nu vizează modificări ce au intervenit ulterior pronunţării sentinţei de recunoaştere a hotărârilor penale străine, care să împiedice continuarea executării pedepsei de 7 ani şi 4 luni închisoare într-un penitenciar din România.

Procedura contestaţiei la executare nu are natura juridică a unei căi de atac şi, prin urmare, nu se poate modifica pe fond o hotărâre rămasă definitivă întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

În realitate, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată soluţia instanţei prin care a fost recunoscută, printre altele, ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 12/SIEP a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia, prin care pedeapsa rezultantă a fost stabilită prin cumul aritmetic. Problema de drept a modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în materia recunoaşterii hotărârilor străine reglementată de Legea 302/2004, a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin decizia nr. 23/2009 pronunţată în recurs în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 850 din 08.12.2009) prin care s-a stabilit că:

"instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român". În considerentele acestei decizii, s-a arătat:

"Cu privire la concursul de infracţiuni, se impune concluzia că prevederile referitoare la conversiunea condamnării, cuprinse în art. 146 alin. (1) din legea română privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se referă explicit şi exclusiv la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislaţia română, iar nu la incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracţiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prevederile menţionate, a căror incidenţă este condiţionată de existenţa unei incompatibilităţi între durata pedepsei aplicate şi legislaţia română, nu pot constitui deci temeiul legal pentru înlocuirea modalităţii prin care se ajunge la stabilirea pedepsei rezultante, în conformitate cu legislaţia statului de condamnare".

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte în baza art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2021.

GGC - MM