Territorial jurisdiction for union-represented wage claims in administrative litigation: exclusive competence at plaintiffs' domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.09.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., toţi prin Sindicatul Poliţiştilor din România "PP.", au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor pe ultimii 3 ani, prin raportare la prevederile Legii 330/2009 şi la normele ulterioare, inclusiv făcând aplicarea Deciziei CCR nr. 794/2016, fără a ţine seama de coeficienţii de ierarhizare ai funcţiilor de poliţie şi valoare de referinţă de 197,33 RON cu sediul în anexa 1 abrogată prin O.G. nr. 38/2003 şi art. II din O.G. nr. 8/2008 şi să achite reclamanţilor, diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta din recalculare, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au declanşat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 28 din 8 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus disjungerea cauzei şi formarea de dosare noi pentru fiecare dintre reclamanţii A., G., J., L., T., FF. şi II.

A admis excepţia necompetenţei sale teritoriale pentru restul reclamanţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti s-a raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 şi a constatat că competenţa teritorială este instituită printr-o normă de ordine publică fiind reglementată o competenţă teritorială exclusivă la domiciliul reclamantei indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 559 din 15 aprilie 2019, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia privind necompetenţa sa teritorială, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 134 din C. proc. civ., a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Timiş a reţinut, în esenţă, că în prezenta cauză sesizarea instanţei s-a făcut de către Sindicatul Poliţiştilor din România "PP." în numele funcţionarilor publici şi nu de funcţionarii publici reprezentaţi de sindicat, astfel că din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a acestei cauze nu mai aparţine completurilor de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Timiş, ci completurilor specializate din cadrul Tribunalului Bucureşti, la sediul reclamantului, în raport cu RIL nr. 1/2013 al ÎCCJ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamanţi, prin raportare la prevederile Legii nr. 330/2009.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 10.12.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Poliţiştilor din România "PP." nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece au calitatea de titulari dreptului pretins, precum şi interesul promovării acţiunii.

În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

În aceste condiţii, având în vedere că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi băneşti, izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Timiş, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., H., I., K., M., N., O., P., Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., GG., HH., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., toţi prin Sindicatul Poliţiştilor din România "PP." şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - NN