Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of cassation in tax suspension proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x din data de 24.03.2017, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 24.03.2017, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 181 din data de 28 iunie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale nr. x din data de 24.03.2017, până la pronunţarea instanţei în dosarul de fond.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 181 din data de 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/24.03.2017, ca nefondată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a reluat aspectele reţinute în Raportul de inspecţie fiscală nr. x/24.03.2017 privind nerespectarea, de către intimată, a dispoziţiilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu prevederile art. 297 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 şi a susţinut că intimata nu a prezentat nici un motiv de nelegalitate vădită a Deciziei de impunere nr. x/24.03.2017.

Recurenta a mai susţinut că intimata nu a dovedit paguba iminentă care s-ar produce prin executarea Deciziei de impunere nr. x/24.03.2017.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A invocat excepţia tardivităţii recursului, arătând că cererea de recurs a fost depusă peste termenul de 5 zile de la comunicare prevăzut de art. 15 din Legea nr. 554/2004, şi excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurenta se limitează la a reitera argumentele dezvoltate în cadrul actelor de control şi în cadrul apărărilor formulate în faţa instanţei de fond, fără a invoca şi arăta motivele de nelegalitate ale sentinţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, intimata a reluat argumentele privind stabilirea unei baze impozabile pentru impozitul pe profit cu încălcarea termenului de prescripţie şi cu extinderea nelegală a perioadei supuse inspecţiei fiscale, precum şi susţinerile privind efectele pe care executarea deciziei de impunere le produce în activitatea sa şi a societăţilor afiliate.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că excepţia este întemeiată.

Astfel, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Deşi recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de recurs preia susţinerile din cuprinsul actelor de control şi al întâmpinării depuse la fond, fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate şi fără a le combate în mod efectiv.

Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor legii şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva Sentinţei civile nr. 181 din data de 28 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - NN