Appeal admitted; suspension of normative act has no erga omnes effect; individual harm required per claimant.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea şi Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Oradea, anularea parţială a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 140/2016, respectiv anularea art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din acelaşi ordin, precum şi suspendarea aceloraşi prevederi legale.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 258 din data de 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei invocată de către pârât şi, în consecinţă, a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 258 din data de 16 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând înlăturarea considerentelor ce privesc aplicabilitatea erga omnes a sentinţei civile pronunţate în dosarul civil nr. x/2016 şi menţinerea considerentelor vizând inexistenţa interesului, prin prisma faptului că reclamanta a fost deja respinsă în faza de analiză a dosarelor, astfel că interesul acesteia de a solicita suspendarea art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a OMAI nr. 140/2016 nu mai există.

Recurentul a argumentat, în esenţă, că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, mai ales a condiţiei privind paguba iminentă, nu pot fi analizate decât prin raportare la elementele de fapt ale speţei, la argumentele invocate în dovedirea solicitării şi la probele administrate, îndeplinirea acestei condiţii faţă de terţii neparticipanţi la proces fiind imposibil de analizat.

O eventuală soluţie de suspendare a executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate profita şi terţilor care, stând în pasivitate, nu au dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii. Mai mult, a se aprecia că soluţia unei instanţe de judecată profită şi terţilor, înseamnă a extinde efectele unei hotărâri judecătoreşti şi asupra unor persoane cărora actul administrativ le poate profita.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Intimata-reclamantă a solicitat instanţei de contencios administrativ suspendarea, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a OMAI nr. 140/2016.

Prima instanţă a respins acţiunea ca lipsită de interes reţinând, pe de o parte, că la momentul pronunţării prezentei hotărâri primele probe ale concursului la care doreşte să participe reclamanta şi pentru care justifica un interes cu privire la cererea de suspendare au avut deja loc, reclamanta fiind respinsă în faza de analiză a dosarelor, iar, pe de altă parte, prin hotărârea pronunţată de Curtea de apel Oradea în Dosarul nr. x/2016 s-a admis cererea de suspendare formulată de către un terţ şi s-a dispus suspendarea efectelor aceluiaşi act administrativ ca şi cel a cărui suspendare se cere în prezenta cauză, hotărârea pronunţată fiind executorie, iar suspendarea astfel dispusă produce efecte erga omnes.

Aceste din urmă considerente sunt criticabile.

Suspendarea executării unui act administrativ este întotdeauna şi indiferent de natura actului administrativ o măsură provizorie şi excepţională, care se poate dispune la solicitarea persoanei vătămate.

Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 se analizează raportat la situaţia juridică individuală a persoanei care formulează cererea; dacă aparenţa de nelegalitate care determină existenţa cazului bine justificat vizează conţinutul normei administrative, paguba iminentă vizează o situaţie de fapt, proprie reclamantului, întrucât un anumit act administrativ poate produce efecte vătămătoare pentru unii destinatari, dar poate profita altora.

Pentru aceste motive, efectele suspendării executării unui act administrativ, dispuse într-o cauză particulară, nu ar putea fi extinse asupra unor terţi.

În virtutea principiului relativităţii, hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora şi nu dă naştere unor drepturi şi obligaţii în sarcina terţilor. Aceştia trebuie doar să recunoască şi să respecte situaţia juridică creată, conform principiului opozabilităţii.

Art. 23 din Legea nr. 554/2004 conţine o excepţie de la dispoziţiile art. 435 C. proc. civ., fiind o normă specială, de strictă interpretare şi aplicare, care priveşte numai situaţiile în care s-a dispus anularea unui act administrativ cu caracter normativ.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi va înlătura din considerentele sentinţei recurate argumentele privind aplicabilitatea erga omnes a sentinţei civile pronunţate în Dosarul civil nr. x/2016, menţinând în rest sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinţei civile nr. 258 din data de 16 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal.

Înlătură considerentele sentinţei referitoare la efectul erga omnes al suspendării executării unui act administrativ cu caracter normativ.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - NN