Exmatriculation for exam failure: violation of contractual right to re-examinations under internal university regulations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei Rectorului Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" nr. 33/21.09.2015, obligarea pârâtei la reînscrierea sa în anul III de studiu, în anul universitar 2015/2016, specialitatea Penitenciare, specializarea "Ordine şi Siguranţă publică, exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 117 din 10 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- A respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă.

- A admis cererile conexe.

- A dispus anularea Deciziei nr. 33/21.09.2015 emisă de Rectorul Academiei de Poliţie " Alexandru Ioan Cuza".

- A obligat pârâta la înscrierea reclamantului în anul III de studiu, specialitatea "Penitenciare", specializarea " Ordine şi Siguranţă Publică", cursuri de zi, cu frecvenţă, cu exonerarea reclamantului de la plata cheltuielilor de şcolarizare.

- A dispus suspendarea executării Deciziei nr. 33/2015 emisă de pârâtă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

- A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (3200 RON onorariu avocat şi 150 RON taxa judiciară de timbru).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 117 din 10 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâta Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond.

Susţine recurenta că situaţia la învăţătură a reclamantului a fost discutată în conformitate cu prevederile Regulamentului privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014 (în cele ce urmează Regulamentul), în cadrul Consiliului Facultăţii de Politie. În şedinţa acestui consiliu din 14.09.2015 s-a propus avizarea măsurii exmatriculării reclamantului, măsură care a fost adoptată în unanimitate de membrii consiliului.

Se arată că exmatricularea reclamantului a fost dispusă în baza art. 48 din Carta Universitară a Academici de Poliţie nr. 3698/24.06.2015, avizată în condiţiile Legii nr. 1/2011 de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

De asemenea, recurenta invocă faptul că au fost respectate prevederile art. 9 alin. (1) şi (4), art. 49, art. 50 alin. (1) şi (2) lit. d) şi art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor şi în celelalte reglementări interne aplicabile.

Ca situaţie de fapt, se arată că reclamantul a fost exmatriculat deoarece nu a promovat nici cu ocazia primei examinări, nici în restanţă şi nici în reexaminare, examenul la disciplina Tehnică criminalistică iar motivarea a fost indicată atât în fapt cât şi în drept în cuprinsul deciziei de exmatriculate prin trimiterea la dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d) care prevede că "Exmatricularea studenţilor din Academie se dispune prin Decizia Rectorului Academiei, în baza Hotărârii Senatului, la propunerea Consiliului Facultăţii, în următoare situaţii: (...) pentru nepromovarea examenelor/colocviilor, în condiţiile prevăzute de art. 37 alin. (2) din prezentul regulament". Astfel, deşi i s-a recunoscut dreptul de a susţine de 3 ori acelaşi examen reclamantul nu a depus minimele diligente pentru promovarea acestuia - obţinând nota 3 chiar şi în reexaminare.

Concret, recurenta apreciază că instanţa de fond a încălcat prevederile legale şi regulamentare invocate în cadrul recursului şi nici nu a ţinut cont de specificul Academiei de Poliţie, astfel cum este acesta reglementat prin H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei.

Conform acestei norme legale, Academia asigură din fonduri publice, prin credite bugetare alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, contravaloarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării a tuturor studenţilor înmatriculaţi pe locuri bugetate (fără taxă) la programele de studii universitare de licenţă, forma de învăţământ cu frecvenţă. Acest beneficiu legal, ce grevează asupra veniturilor publice al statului român, a determinat necesitatea introducerii, în Regulamentul intern invocat, a obligativităţii studenţilor beneficiari de a promova fiecare an de studii prin îndeplinirea cumulativă a două condiţii - reglementate de art. 36 din Regulament: obţinerea unui număr minim de 60 de credite ECTS concomitent cu obţinerea cel puţin a notei 5 la fiecare disciplină la care este prevăzut examen/altă formă de verificare. Interpretarea instanţei de fond, conform căreia pentru a promova în anul de studii următor, este suficientă obţinerea de către un student exclusiv a numărului minim de credite ECTS, pe lângă faptul că nu a luat în considerare şi celelalte prevederi regulamentare incidente, ar conduce la următoare situaţia inacceptabilă: studenţii nu ar mai trebui să obţină nota minimă de trecere la examenele obligatorii de an, promovarea fiind asigurată doar prin obţinerea numărului minim de credite ECTS, în condiţiile în care toate cheltuielile ocazionate de întreţinerea pe timpul şcolarizării sunt suportate de către instituţie, Cu alte cuvinte, studenţii beneficiari de întreţinere gratuită nu ar mai avea nici măcar minima obligaţie morală de a susţine examenele obligatorii de an, promovarea fiindu-le asigurată doar prin numărul minim de credite ECTS, adică doar prin simpla frecventare a activităţilor educaţionale stabilite conform planurilor anuale de învăţământ.

Creditele ECTS nu înlocuiesc evaluarea studentului prin note şi de aceea ele nu au scopul de a măsura calitatea învăţării, fiind un alt mod de cuantificare cantitativă a rezultatelor învăţării şi nu de evaluare calitativă a acestora. în sistemul E.C.T.S., creditele pot fi obţinute doar după completarea volumului de muncă pretins studentului (sub toate formele ei) şi a evaluării rezultatelor învăţării. Acumularea de credite reprezintă aşadar acumularea de rezultate. Deoarece creditele nu măsoară calitatea pregătirii studentului (aceasta fiind evaluată prin note) nu există interferenţe între acordarea creditelor şi evaluarea prin note.

În acest context, este evident că norma de drept care stabileşte obligativitatea aplicării sistemului E.C.T.S., respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoaşterii academice a studenţilor români în afara ţării şi transferabilitatea creditelor de studii între facultăţile aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, între instituţiile româneşti de învăţământ superior şi între acestea şi universităţile din alte ţări. În consecinţă, în raport de scopul legii, nu se poate constata decât că în speţă, aplicarea necorespunzătoare, sau chiar o eventuală lipsă a aplicării sistemului ECTS nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate de reclamant, în speţă fiind incidente dispoziţiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor în Academia de Politie.

În consecinţă, nu se poate reţine decât că actul administrativ contestat a fost emis în baza şi în executarea Regulamentului privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza" şi al art. 17 din Legea nr. 288/2004. La întocmirea acestora a fost respectată forma şi procedura prevăzută de actele normative în vigoare fiind emise cu respectarea limitelor de competenţă ale instituţiei. Legalitatea acestuia nu poate fi afectată de aplicarea în orice fel (complet, defectuos ori incomplet) a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 288/2004, argumentele invocate de reclamant pentru admiterea cererii nefiind incidente scopului normei de drept invocate, respectiv recunoaşterea academică a studenţilor români, din susţinerile reclamantului, din motivaţia acestuia şi din piesele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă nicio vătămare a acestui drept.

Se mai susţine că instanţa de fond nu a precizat care sunt acele prevederi regulamentare care au fost pretins încălcate de recurentă, limitându-se la constatările cu titlu general citate mai sus.

Mai mult, în mod eronat, instanţa de fond consideră că recurenta a încălcat reclamantului un pretins drept de a susţine două reexaminări. Subliniază că un astfel de beneficiu nu este reglementat nici în prevederile Legii nr. 288/2004, nici în Carta Universitară a Academiei şi nici în Regulamentul aplicabil, astfel încât soluţia instanţei apare ca fiind vădit nesusţinută.

Pe marginea soluţionării cererii de suspendare a deciziei de exmatriculare, arată că în mod greşit instanţa de judecată a admis cererea de suspendare, întrucât nu există în cauză nici un caz bine justificat şi nici o pagubă iminentă.

1.4 Apărările formulate în cauză:

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat.

2. Soluţia instanţei de recurs:

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Intimatul precizează, în primul rând, că recurenta nu a criticat un motiv important care a determinat soluţia instanţei de fond, şi anume, acela ca actul administrativ nu răspunde cerinţei legale de a fi fost motivat în fapt, cerinţa intrinseca care asigura prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărei nerespectare atrage anularea acestuia.

În legătură cu criticile formulate, intimatul susţine că singura disciplină la care nu a obţinut nota de trecere, respectiv 5, a fost "Tehnica Criminalistica ", disciplina care s-a studiat doar în semestrul I al anului II şi la care, la final de semestru I, s-a susţinut testarea semestriala pe care nu a promovat-o.

Sesiunile, de examene din anul II de studiu, au fost în ianuarie 2015 (pentru semestrul I) şi iunie 2015 (pentru semestrul II).

Contrar tuturor celorlalte discipline, în mod discriminatoriu şi în pofida finalităţii unei testări la o materie semestriala, la Tehnica Criminalistica, nu li s-a permis studenţilor care nu au obţinut nota 5, la testarea semestriala, sa susţină examenul parţial care a avut loc în sesiunea de examene din ianuarie 2015, cum s-a procedat la celelalte materii de semestru, ci, abia în iunie 2015", la o perioadă lungă de la data la care s-a studiat şi predat materia şi la finalul unui an de studiu solicitant, după susţinerea şi promovarea a 20 de examene şi colocvii.

În aceste condiţii, intimatul a fost trimis direct în sesiunea de reexaminări pe fondul oboselii acumulate şi a stresului provocat de consecinţele unei eventuale nepromovări a examenului la materia în discuţie nu a obţinut nota de promovare la disciplina arătată, în sesiunea de reexaminări.

Ca atare, este falsa susţinerea recurentei conform căreia intimatul a fost supus la 3 examinare/testări la materia în discuţie, aceasta deoarece nu a existat acea "prima examinare " de care face vorbire recurenta şi care trebuia sa aibă loc, este adevărat, în sesiunea de examene din ianuarie 2015, ci, a fost trimis direct în sesiunea de restante şi, apoi, în cea de reexaminări.

Deci, nu a fost "recunoscut" acel drept conferit chiar de art. 37 din Regulamentul propriu al Academiei de Politie.

În acest context, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul ca la rezultatul final obţinut de intimat la materia în discuţie a concordat o cauză imputabilă conducerii instituţiei care a permis un tratament discriminatoriu la susţinerea examenului parţial din semestrul I, tocmai în sesiunea din iunie 2015 şi nu la cea din ianuarie 2015, adică, la o perioada lunga de timp de la data studierii şi însuşirii materiei.

Consideră intimatul ca recurenta a manifestat o lipsă totală de transparenţă cu privire la E.C.T.S. instituit la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, întrucât nu i-a permis reexaminarea pentru singurul examen nepromovat, deşi acumulase, până atunci, un număr necesar de credite de studiu transferabile, aşa cum rezultă şi din certificarea emisă de pârâtă nr. 19-080/24.09.2015.

Astfel, pârâta a încălcat dispoziţiile legale imperative invocate prin neadaptarea regulamentelor de ordine interioară şi nearmonizându-le cu E.C.T.S.

Temeiul de drept invocat de pârâtă prin dispoziţia atacată, contravine normelor europene în materie, inclusiv, celor prevăzute de Legea nr. 288/2004 cărora nu li se dă eficienţă, deşi conform art. 11 şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României, dreptul comunitar este prioritar.

2.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante:

Recursul pârâtei este grevat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţinând, în principiu că au fost încălcate prevederi de drept material.

Concret, s-a susţinut că exmatricularea reclamantului a fost dispusă în baza Cartei Universitare, dar şi potrivit art. 9 alin. (1) şi (4), art. 49, art. 50 alin. (1) şi (2) lit. d) şi art. 51 alin. (1) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/21.07.2014.

Aşa cum legal a reţinut instanţa de fond, recurenta pârâtă, în exercitarea atribuţiilor sale, a încălcat prevederile art. 37 din propriul Regulament, aşa cum a fost invocat acesta în cuprinsul acţiunii şi al prezentului recurs.

Astfel, potrivit acestei prevederi: "(1) Studentul care nu promovează, în sesiunea de restanţe, examenele la disciplinele incluse în parcursul obligatoriu de studiu prevăzut în planurile de învăţământ are dreptul să susţină reexaminarea la două discipline, în regim cu taxă. (2) În cazul în care nu promovează nici după reexaminare, studentul va fi exmatriculat din Academie, cu suportarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării".

Deşi recurenta susţine că i-au fost acordate studentului dreptul la o examinare şi încă două reexaminări, potrivit normei citate, astfel că este legală exmatricularea, Înalta Curte constată că din documentele dosarului rezultă o altă situaţie de fapt.

Sesiunile de examene din anul II de studiu, au fost în ianuarie 2015 (pentru sem. I) şi iunie 2015 (pentru semestrul II), iar la disciplina Tehnica Criminalistica nu li s-a permis studenţilor care au obţinut nota 5, la testarea semestrială să susţină examenul parţial care a avut loc în sesiunea de examene din ianuarie 2015, cum s-a procedat la celelalte materii de semestru, ci abia în iunie 2015.

Aşadar, contrar celor stipulate în acest articol, nu i s-a respectat dreptul de a susţine cel puţin 2 reexaminări, şi astfel doar după respectarea acestui drept, în cazul în care înregistra restanţe la mai mult de 2 colocvii/examene după susţinerea sesiunilor de restanţe, se putea dispune exmatricularea.

Reţinând corect această situaţie de fapt, în mod legal prima instanţă a constatat că actul administrativ i-a produs intimatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.

Se observă că deşi recurenta susţine, în recurs că intimatul a fost supus unei prime examinări, iar ulterior la o sesiune de restanţe şi o reexaminare, aceasta nu face nicio dovadă în sensul celor antamate, iar succesiunea evenimentelor în timp şi actele dosarului infirmă această argumentare.

Pe de altă parte, aprecierile recurentei sunt contradictorii, în condiţiile în care, la finalul recursului susţine că acest beneficiu, al celor două reexaminări, nu este prevăzut nici în dispoziţiile Legii nr. 288/2004, nici în Carta Universitară a Academiei şi nici în Regulamentul aplicabil, ignorând prevederile mai sus citate.

Este de observat că prima instanţă nu a afirmat că studentul poate susţine la nesfârşit examenele nepromovate fără vreo limitare legală, ci a reţinut că în privinţa materiei nepromovate de intimat nu au fost respectate prevederile regulamentare referitoare la numărul de examinări în urma cărora să se concluzioneze că acesta nu a promovat anul şcolar şi este pasibil de exmatriculare.

Prin soluţia pronunţată, instanţa de fond nu a încălcat nici normele legale ce reglementează specificul Academiei de Poliţie, astfel cum este acesta reglementat prin H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei finanţată din fonduri publice, deoarece nu s-a introdus o normă de favoare intimatului din prezenta cauză, ci s-a constatat că recurenta nu a aplicat fidel normele sale de funcţionare în privinţa examinării acestuia.

Analizând motivul de recurs referitor la faptul că aplicarea necorespunzătoare, sau chiar o eventuală lipsă a aplicării sistemului ECTS nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate de reclamant, în speţă fiind incidente dispoziţiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor în Academia de Politie, se constată că nici acesta nu este apt să conducă la infirmarea soluţiei atacate.

De remarcat că şi dacă ar fi primite argumentele recurentei în legătură cu funcţionarea sistemului ECTS, acestea nu ar putea să ateste legalitatea actului administrativ emis, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, prima instanţă a constatat o încălcare a normelor regulamentare ce nu au o legătură directă cu aplicarea punctelor de studiu.

Prima instanţă a argumentat soluţia adoptată şi prin prisma acestor principii, din perspectiva faptului că intimatului i s-ar fi cuvenit acordarea unei noi reexaminări şi datorită rezultatelor obţinute în anul anterior de studiu şi care întrunea un număr de 60 de credite transferabile, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004.

Nu este de ignorat nici faptul că un alt motiv de nelegalitate al actului administrativ atacat analizat şi argumentat de instanţa de fond, a fost acela al lipsei unei motivări adecvate a acestuia, aspect ce nu a fost criticat în prezentul recurs.

Susţinerile privind nelegala dispunere a suspendării deciziei de exmatriculare, nu vor mai fi analizate, în raport de cele reţinute pe asupra motivelor de anulare ale aceleiaşi decizii, dar şi raportat la faptul că suspendarea nu mai produce efecte după pronunţarea prezentei hotărâri.

2.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" împotriva Sentinţei civile nr. 117 din 10 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - NN