Gendarmerie appointment refusal: Passive standing of central command and statutory bar on reserve officer recall

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalului Constanţa şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin Sentinţa civilă nr. 1698/20.10.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" şi Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către acesta a postului vacant de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, ca urmare a promovării examenului de admitere pe primul loc şi încadrarea în funcţie, obligarea pârâţilor la plata tuturor drepturilor începând cu data expirării termenului legal de validare a examenului şi până la data încadrării efective, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 283 din 21 decembrie 2017, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa şi a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, invocată de pârâţi, ca nefondate.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către reclamantul A. a postului vacant de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, precum şi încadrarea în funcţia menţionată, ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat pentru ocuparea acestui post.

De asemenea, a obligat pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru postul de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa începând cu data expirării termenului legal de validare a rezultatelor finale ale concursului şi până la data încadrării efective, şi la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu", Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne au formulat recurs, prin care au adus critici de nelegalitate.

1.3.1. Prin recursul său pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a solicitat exonerarea recurentului de la plata cheltuielilor de judecată şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale dispuse de instanţă către reclamantul A.

În motivarea recursului pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" a susţinut următoarele:

Hotărârea instanţei de fond este nelegală sub aspectul obligării recurentului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. x/2017, a achiesat la cererea reclamantului A. şi a solicitat admiterea cererii acestuia şi emiterea actului administrativ de către Ministerul Afacerilor Interne, astfel că faţă de pârât erau aplicabile prevederile art. 454 C. proc. civ. prin care era exonerat de la plata cheltuielilor de judecată.

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa nu a fost pus în întârziere de către reclamant datorită faptului că nu are competentă în emiterea acrului administrativ de chemare în activitate a acestuia şi a efectuat toate diligenţele legale pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, pentru emiterea ordinului de chemare în activitate a reclamantului.

Se consideră că hotărârea atacată este nelegală şi sub aspectul neobligării Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea sumelor de bani necesare plătii drepturilor salariale reclamantului având în vedere calitatea ministrului afacerilor interne de ordonator principal de credite stabilită de art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I.

Ministrul Afacerilor Interne în calitatea sa de ordonator principal de credite, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 are obligaţia de a repartiza creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

1.3.2. Prin recursul său pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. s-a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, conform art. 498 alin. (1) C. proc. civ. să se admită în principal excepţia lipsei calităţii procesuale a instituţiei recurente (I.G.J.R.) şi în subsidiar să respingă cererea intimatului reclamant ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac exercitate, se consideră că intimatului reclamant, îi sunt aplicabile prevederile referitoare la rechemarea în activitate, prin urmare şi confirmarea în arme şi specialităţi.

Instanţa a făcut o interpretare extinsă a prevederilor legale ale Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 deşi nu era cazul, prevederile legale fiind restrictive iar conform apărărilor făcute de emitentul actului normativ precizat, respectiv pârâta M.A.I., se poate uşor observa că intenţia legiuitorului infirmă interpretarea instanţei fiind aplicabile prevederile art. 69 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin hotărârea din sentinţa recurată instanţa de fond a dispus în mod neîntemeiat obligarea doar a pârâtelor I.J.J. Constanţa şi I.G.J.R. la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru postul de ofiţer specialist 1 la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa începând cu data expirării termenului legal de validare a rezultatelor finale ale concursului şi până la data încadrării efective fără a exista o motivare a acestei hotărâri sau un temei legal.

Instanţa de fond reţine, faptul că pârâta M.A.I. a respins propunerea de trecere în corpul ofiţerilor a reclamantului ca urmare a promovării concursului pentru ocuparea funcţiei vacante din cadrul pârâtei I.J.J. Constanţa, motivarea pârâtei M.A.I. în acest sens făcând obiectul prezentului litigiu, nefiind reţinută vreo culpă a celorlalte pârâte, respectiv I.J.J. Constanţa care are competenţa numirii în funcţie a intimatului reclamant ulterior acordării gradului de ofiţer de către parata MAI şi I.G.J.R. care nu are nici o competenţă în procedura concursului şi ulterior acesteia. Mai mult, reclamantul a solicitat prin acţiunea formulată obligarea tuturor pârâţilor la acordarea drepturilor solicitate (inclusiv pârâta M.A.I.) ori, instanţa a stabilit în mod neîntemeiat şi fără o justificare, obligarea doar a pârâtelor I.J.J. Constanţa şi I.G.J.R.

Prin urmare, în situaţia în care s-ar menţine soluţia instanţei de fond, ar însemna ca pârâta M.A.I. să fie obligată numai să emită actul administrativ de acordare a gradului corespunzător fără a fi obligată în solidar cu celelalte pârâte cum a solicitat intimatul reclamant.

Nu în ultimul rând, în situaţia în care instanţa va reţine că pentru pârâta M.A.I. a fost şi este incidenţă Decizia nr. 13 din 13.06.2016 (recurs în interesul legii), decizie prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.", se solicită a se constata că aceleaşi considerente sunt aplicabile şi instituţiei noastre în cauză, în calitate de ordonator secundar de credite şi să dispuneţi ca aceste obligaţii să cadă doar în sarcina angajatorului, respectiv pârâta I.J.J. Constanţa.

Al doilea motiv de recurs are în vedere respingerea ca neîntemeiată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei recurente (I.G.J.R.), fiind incidente dispoziţiile art. 488 punctul 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. pentru următoarele considerente:

Astfel, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, invocate în primă instanţă şi respinsă de către instanţa de fond ca neîntemeiată, Curtea de Apel Constanţa a reţinut faptul că instituţia noastră ar avea calitate procesuală doar ca urmare a unei relaţii de subordonare ierarhică, a atribuţiilor de conducere. coordonare şi control a structurilor subordonate, a calităţii de ordonator secundar de credite şi de aşa zisa implicare a instituţiei noastre în organizarea examenului cât şi în procedura ulterioară de emitere a ordinului de încadrare a reclamantului în funcţia pentru care a participat la concurs, fiind omis chiar temeiul legal care stabileşte competenţele în cadrul procedurii ocupării funcţiei vacante prin concurs, respectiv art. 38 din O.M.A.I. nr. 665/2008, în vigoare la momentul organizării concursului.

Adresele emise de instituţia noastră nu sunt decât adrese de înaintare ce conţin recomandările eşalonului superior competent de a verifica dosarul de concurs, respectiv puncte de vedere care nu sunt acte juridice emise în baza unui temei legal, respectiv O.M.A.I. nr. 665/2008 incident procedurii concursului desfăşurat în vederea ocupării funcţiei vacante de la nivelul pârâtei I.J.J. Constanţa. De altfel se poate uşor constata faptul reţinut şi de către instanţa de fond, că plângerea prealabilă a reclamantului a fost redirecţionată către pârâta M.A.I., competentă legal în soluţionarea acesteia.

Din cuprinsul sentinţei recurate s-ar înţelege că instanţa de fond a reţinut în mod eronat, în sarcina instituţiei noastre, o competenţă de verificare a dosarului de concurs fără ca acest aspect să constituie temeiul stabilirii calităţii procesuale pasive în raport de litigiul în cauză.

Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a fost doar un intermediar în cadrul procedurii în cauză ca urmare a ierarhiei militare şi a reglementărilor pe această linie, fără a avea competenţe legale în emiterea actelor administrative în acest sens.

Competenţa de emitere a ordinului/dispoziţiei de încadrare în muncă aparţine pârâtei I.J.J. Constanţa (ca entitate care a organizat concursul), iar cea de acordare a gradului profesional/militar aparţine pârâtei Ministerul Afacerilor Interne (ca entitate competentă legal să emită actul administrativ în acest sens), succesiunea fiind în ordine inversă celei reglementate de art. 38 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 665/2008.

1.3.3. Prin recursul său pârâtul Ministerul Afacerilor Interne întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, să se dispună respingerea acţiunii reclamantului.

În motivarea opţiunii sale procesuale pârâtul recurent a susţinut următoarele:

Aspectele reţinute de către instanţa de judecată referitoare la modalitatea de ocupare a postului pentru care a candidat intimatul reclamant sunt neîntemeiate întrucât greşit că modalitatea în care I.J.J. Constanţa a înţeles să ocupe postul scos la concurs, se subordonează prevederilor art. 5 alin. (1) lit. e) din O.M.I.R.A. nr. 665/2008.

Instanţa de judecată ignoră însă faptul că, având în vedere forma de recrutare (din sursă externă), la art. 20 alin. (1) din Ordinul nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I., cu modificările şi completările ulterioare, erau precizate "condiţiile legale de recrutare din sursă externă pentru persoanele care intenţionează să dobândească statutul de poliţist sau cadru militar în Ministerul Afacerilor Interne...".

Or, intimatul reclamant nu se încadra în ipoteza normei legale anterior citate întrucât acesta avea deja statutul de cadru militar în rezervă, devenind astfel incidente prevederile art. 24 din Secţiunea a 5-a, Condiţii de recrutare în vederea rechemării în activitate a cadrelor militare pe timp de pace a Ordinului MIRA nr. 665/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate rezultă că instituţia chemării în activitate a cadrelor militare în rezervă se aplică celor care au dobândit această calitate în condiţiile art. 37 lit. b) - f) din Legea nr. 80/1995 sau nu au calitatea de cadru militar în rezervă provenit din rândul cadrelor militare ale Ministerului Afacerilor Interne.

Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de fond, intimatul reclamant, având calitatea de militar în rezervă (statutul de militar nefiind pierdut ca urmare a demisiei intimatului reclamant), pentru a putea ocupa funcţia pentru care candida trebuia să îndeplinească, pe lângă condiţiile prevăzute la art. 20, şi criteriul confirmării în arme şi specialităţi militare corespunzătoare funcţiei pentru care s-a organizat concurs.

Or, atâta timp cât, intimatul reclamant, la trecerea sa în rezervă, a fost confirmat în specialitatea 202 (ofiţer pompieri), conform livretului militar seria x nr. x este de natura evidenţei că această ultimă condiţie, la care s-a făcut referire, nu era îndeplinită, astfel încât intimatului reclamant nu i-a putut fi aplicată instituţia rechemării în activitate.

Totodată, conform art. 37 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare "ofiţerii în rezervă provin din: a) ofiţeri trecuţi din activitate în rezervă;", în timp ce art. 36 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ stipulează faptul că "ofiţerii în activitate provin din (...) ofiţeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau al şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, în vederea chemării sau rechemării în activitate."

Din toate cele prezentate apare evident faptul că instituţia chemării în activitate a cadrelor militare în rezervă se aplică celor care au dobândit această calitate în condiţiile art. 37 lit. b) - f) din Legea nr. 80/1995 sau nu au calitatea de cadru militar în rezervă provenit din rândul cadrelor militare ale Ministerului Afacerilor Interne (ori intimatul reclamant are exact această calitate de cadru militar în rezervă provenit din rândul cadrelor militare al M.A.I.).

În acest context, raportat la statutul său, intimatului reclamant nu i se poate aplica instituţia chemării în activitate ci doar pe aceea a rechemării în activitate.

Referitor la faptul că postul a fost deblocat în vederea ocupării prin modalitatea prevăzută la art. 5 lit. e) din Ordinul MIRA nr. 665/2008, respectiv "prin concurs sau examen", cu recrutare din sursă externă, şi nu prin modalitatea prevăzută de lit. d) al aceluiaşi articol "rechemare în activitate pe posturi vacante aflate sub incidenţa prevederilor Statutului cadrelor militare", instanţa de fond omite faptul că şi rechemarea în activitate se face prin recrutare din sursă externă, aşa cum este definită la art. 10 alin. (2) din OMIRA nr. 665/2008, cu modificările şi completările ulterioare, însă, şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 24 din acelaşi act normativ.

În concluzie, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente litigiului, ignorând faptul că, raportat la statutul său de cadru militar în rezervă, intimatului reclamant îi erau aplicabile dispoziţiile legale care reglementau. situaţia juridică particulară a acestuia, respectiv dispoziţiile art. 20 coroborat cu cele ale art. 24 din O.M.I.R.A. nr. 665/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu dispoziţiile legale aplicabile oricărei alte persoane care participa la concursul respectiv, dar care urma să obţină pentru prima dată, ca urmare a declarării sale ca admis, calitatea de cadru militar, căreia i-ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Interpretarea instanţei de fond este greşită şi prin raportare la faptul că prevederile art. 24 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 665/2008 sunt suficient de clare şi explicite stabilind faptul că rechemarea în activitate se poate face numai ca urmare a declarării ca «admis» la examenul de ocupare a postului vacant, textul de lege menţionat constituind, în acelaşi timp, aşa cum am arătat deja, şi o normă de trimitere la articolul de lege care reglementează condiţiile legale de recrutare din sursă externă.

Aprecierile instanţei de fond conform cărora, dispoziţiile art. 24 din O.M.I.R.A. nr. 665/2008 nu conţin nicio referire la tipul de recrutare care se aplică în vederea rechemării în activitate a cadrelor militare pe timp de pace, apreciind că aceasta nu poate fi recrutare din sursă externă, sunt lipsite de orice logică juridică, de vreme ce textul legal anterior citat face trimitere la art. 20 din acelaşi act normativ, text de lege care reglementează tocmai această modalitate de recrutare. Alineatele 2 şi 4 ale art. 20 din actul normativ menţionat nu reglementează, în mod exclusiv, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, recrutarea din sursă externă a cadrelor militare în rezervă ci vine să instituie o excepţie de la această modalitate de recrutare (alin. (2) şi să instituie o condiţie de îndeplinit de persoanele care au grade militare în rezervă.

Faţă de aceste aspecte rezultă că refuzul instituţiei recurente de a emite actul administrativ privind ocuparea de către intimatul reclamant a postului vacant de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul I.J.J. Constanţa este unul justificat, subordonat dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei litigioase prin raportare la statutul intimatului reclamant.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare intimatul reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor pârâţilor apreciind că hotărârea instanţei de fond este motivată şi dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

2.1.1. Recursul său pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu".

Potrivit art. 454 C. proc. civ. nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.

Pârâtul recurent Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" prin întâmpinarea depusă regulamentar la instanţa de fond a achiesat la pretenţiile reclamantului, solicitând prin acest mijloc procedural admiterea acţiunii reclamantului.

Pe de altă parte, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" nu a fost pus în întârziere prin plângere prealabilă şi nu era de drept în întârziere, acesta în calitate de unitatea organizatoare a concursului pentru ocuparea postului de ofiţer specialist I din cadrul Serviciului Logistic al unităţii conform art. 32 alin. (1) Ordinul M.I.R.A. nr. 665/2008 permiţând participarea reclamantului la concurs, în urma căruia acesta a fost declarat admis.

Prin urmare, în mod eronat, instanţa de fond a dispus obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată angajate de reclamant cu derularea litigiului în faţa primei instanţe, întrucât nu are nici o culpă procesuală în declanşarea acestui demers procesual.

Criticile recurentului referitoare la omisiunea instanţei de fond de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea sumelor de bani necesare plăţii drepturilor salariale reclamantului având în vedere calitatea ministrului afacerilor interne de ordonator principal de credite stabilită de art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I., sunt neîntemeiate.

Din analiza cadrului procesual, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, este de observat că instanţa de fond nu a fost învestită cu o asemenea cerere de către reclamant, astfel că spre respectarea principiului disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare, nu putea să se pronunţe decât asupra cererilor cu care a fost învestită legal prin cererea de chemare în judecată, obligaţie legală care a fost îndeplinită prin dispozitivul hotărârii atacate.

2.1.2. Recursul pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

Criticile principale ale pârâtului, referitoare la greşita soluţionare a excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât de către instanţa de fond, sunt întemeiate.

Legitimarea procesuală este dată de calitatea de parte în raportul juridic litigios aşa cum este el dedus judecăţii. În contenciosul administrativ, legitimarea procesuală este strâns legată de competenţa autorităţii publice chemată în judecată, calitatea de parte în raportul juridic litigios presupunând ca drepturile şi obligaţiile ce intră în conţinutul acestuia să se circumscrie competenţei atribuite acestei instituţii publice. Altfel spus, o autoritate publică poate fi obligată la o anumită conduită din cele prevăzute la art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, numai dacă aceasta se circumscrie atribuţiilor acordate prin lege acesteia.

Împrejurarea reţinută de instanţa de fond, în raport de care pârâtul ar reprezenta unitatea centrală a Jandarmeriei Romane, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială generală, care planifică, organizează, conduce, coordonează şi controlează activitatea structurilor din subordine, asigură colaborarea cu celelalte instituţii ale statului, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din ţară şi din străinătate, inspectorul general al Jandarmeriei Române fiind ordonator secundar de credite, nu e de natură a-i conferi acestuia legitimare procesuală pasivă, de vreme ce nu au fost identificate atribuţiile sale concrete în virtutea cărora să poată satisface pretenţiile reclamantului.

Pe de altă parte, atribuţiile pârâtului în derularea concursului la care a participat reclamantul nu-i legitimează participarea acestuia în calitate de pârât în acest proces, întrucât în discuţie, cu caracter principal, este refuzul nejustificat al Ministerului Afacerilor Interne de a emite ordinul privind ocuparea de către reclamantul A. a postului vacant de ofiţer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, conduita administrativă a cărei legalitate era învestită instanţa de fond a o verifica fiind ulterioară derulării concursului menţionat.

În consecinţă, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, care din perspectiva competenţei sale nu are atribuţii legale pentru îndeplinirea obligaţiilor sancţionate prin hotărârea atacată.

Având în vedere soluţia preconizată a se da excepţiei analizate, lipseşte de interes analiza celorlalte critici formulate cu caracter subsidiar, astfel că vor fi respinse în consecinţă.

2.1.3. Recursul pârâtului Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", care reprezintă un termen imperativ.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speţă, sentinţa instanţei de fond a fost comunicată reclamantului la data de 04.05.2018, iar recursul a fost declarat la data de 22.07.2018, în mod evident peste termenul legal, care s-a împlinit la data de 20.07.2018.

Constatând că declararea recursului a fost făcută peste termenul legal imperativ, Curtea constată că excepţia nulităţii recursului este întemeiată, urmând a fi admisă în consecinţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va admite recursurile formulate de pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" împotriva nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa hotărârea în parte, şi rejudecând în aceste limite cauza, va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, şi va înlătura obligarea pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" de plata cheltuielilor de judecată. Va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleaşi hotărâri, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române împotriva Sentinţei nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa "Mihail Kogălniceanu" împotriva Sentinţei nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înlătură obligarea acestui pârât de plată a cheltuielilor de judecată.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinţei nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - NN