Defendants' cassation appeals rejected; conviction, civil damages, and asset seizure upheld for EU fund fraud via overstated invoices

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 144/2018 din 31.10.2018, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul x/2017, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, cu sediul în sector 5, Bucureşti, B-dul x, Latura Nord, nr. 16.

În temeiul art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 38/P/2012 din 24.05.2017 cu privire la bunurile inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti, până la concurenţa sumei de 686.399,04 RON, au fost menţinute, urmând a fi încetate de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva sentinţei penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a declarat apel.

Prin decizia penală nr. 602 din 21 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 144/2018 din data de 31 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Vaslui pe care a desfiinţat-o integral şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator societate comercială implicată în activitatea de achiziţii publice cu fonduri europene) pe o durată de 3 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri şi obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a obligat inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate împreună cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei Negreşti, jud. Vaslui afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpata, persoană juridică, S.C. B. S.R.L. Negreşti, cu sediul în Or. Negreşti, str. x, în incinta C., jud. Vaslui, la pedeapsa amenzii penale de 200.000 RON, rezultând din înmulţirea a 200 zile amendă cu suma de 1000 RON corespunzătoare unei zile amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 136 alin. (3) lit. d) din C. pen., a aplicat inculpatei S.C. B. S.R.L. Negreşti pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de 3 ani.

În baza art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, cu sediul în sector 5, Bucureşti, B-dul x, Latura Nord, nr. 16 şi au fost obligaţi inculpaţii, A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti, în solidar să achite părţii civile suma de 686.399,04 RON, cu accesorii fiscale conform O.U.G. nr. 66/2011, calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data achitării efective.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. 38/P/2012 din 24.05.2017 cu privire la bunurile inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti, până la concurenţa sumei de 686.399,04 RON.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti să achite statului câte 2500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate la urmărire penală şi judecată în fond a cauzei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 602 din 21 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti au formulat cereri de recurs în casaţie.

Dosarul având ca obiect cererile de recurs în casaţie formulate de către inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub numărul de dosar x/2017.

Prin motivele de recurs în casaţie, în esenţă, inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti au solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare pentru acuzaţiile care au fundamentat condamnarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) din C. proc. pen., precum şi cu privire la greşita soluţionare a laturii civile.

În argumentarea nelegalităţii deciziei penale atacate s-a susţinut inaplicabilitatea dispoziţiei Ordinului nr. 863 din 2.07.2008 care vizează exclusiv activitatea autorităţilor publice, respectiv a proiectanţilor de lucrări care întocmesc devizul general, iar nu activitatea executanţilor de lucrări (cazul recurenţilor).

În susţinerea aspectului că documentele depuse către reprezentanţii UAT Primăria Huşi nu pot fi considerate ca fiind inexacte în sensul prevăzut în cuprinsul art. 181 din Legea nr. 78/2000, s-a invocat hotărârea nr. 462/14.12.2017 a Curţii de Conturi a României care stabileşte un mod unitar de interpretare a prevederilor legale aplicabile în cazul preţurilor bunurilor (materii prime, materiale, piese de schimb etc.) sau a serviciilor ataşate facturilor emise de către operatorii economici pentru decontarea lucrărilor executate în cadrul contractelor de achiziţie de lucrări încheiate cu entităţile publice care au calitate de autorităţi contractante, în sensul că proiectantul răspunde de corectitudinea completării informaţiilor privind capitolele de lucrări, unitatea de măsura şi cantitatea de materiale/manopera/utilaje/transport şi numai în situaţia în care contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţie responsabilitatea completării acestor informaţii revine ofertantului.

Totodată, recurenţii au considerat că inaplicabilitatea Ordinului nr. 863/2008 cu privire la activitatea desfăşurată de către recurenta S.C. B. S.R.L. Negreşti rezultă şi din conţinutul Adresei emise la data de 04.09.2019 de către partea civilă MDRAP care a reţinut, în esenţă, prin răspunsurile la întrebări că sumele sunt rambursate în măsura în care preţurile unitare din situaţiile de lucrări sunt identice cu cele din oferta financiară iniţială, iar datele referitoare la execuţia contractului se compară cu datele din contractele de achiziţie de lucrări (inclusiv anexele acestuia), cuprinse în oferta iniţială. Suplimentar, s-a făcut referire la Adresa Ministerului Fondurilor Europene nr. x/CG/26.07.2019.

Concluzionând, recurenţii au arătat că, în raport de aceste răspunsuri emise de către autorităţile statului având competenţa în lucrările de achiziţie publică cu fonduri europene, este evidentă necesitatea ca preţurile decontate în mod efectiv de către autoritatea contractantă să fie preţurile stabilite în oferta financiară declarată câştigătoare şi care devine parte din contractul încheiat de către beneficiar cu antreprenor, de unde decurge inaplicabilitatea prevederilor Ordinului nr. 863/2008 cu privire la fapta pentru care au fost condamnaţi.

Pe de altă parte, recurenţii au precizat că dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006 cu privire la posibilitatea modificării clauzelor contractuale referitoare la preţul contractului de achiziţie publică nu sunt aplicabile întrucât în cuprinsul contractului nu există menţiuni cu privire la posibilitatea părţilor de ajustare a preţului, fiind prevăzută în mod expres suma de 1.900.998 RON, la care se adaugă TVA 456.239,52 RON. Faţă de aceste precizări, recurenţii au solicitat să se observe caracterul nelegal al soluţiei dispuse de Curtea de Apel Iaşi în sensul condamnării acestora având ca premisă încălcarea dispoziţiilor art. 97 din H.G. nr. 925/2006, în situaţia în care, în mod cert, acestea nu sunt aplicabile Contractului de lucrări nr. x/04.04.2011.

Recurenţii au criticat soluţia instanţei de apel care a sancţionat neefectuarea anumitor demersuri în vederea încheierii unui act adiţional în legătură cu modificările costurilor materialelor, în condiţiile în care modificarea clauzelor contractului intră în sfera de competenţă a autorităţii contractante şi nu a executantului, precum şi faptul că dispoziţiile legale presupus încălcate nu prevăd obligativitatea modificării contractului, ci posibilitatea de ajustare a preţului.

De asemenea, recurenţii au precizat că, la data pronunţării deciziei atacate, cadrul legislativ pe baza căruia s-a dispus condamnarea era abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 adoptată în vederea eliminării anumitor disfuncţionalităţi/deficienţe în derularea procedurilor de achizitie/contractare/realizare a obiectivelor de investiţii, astfel că, la momentul dispunerii soluţiei de condamnare, cadrul legislativ în baza căruia s-a dispus aceasta soluţie era abrogat. La data de 02.06.2016 a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 395 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publica/acordul cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice care lămuresc pe deplin modalitatea de rambursare a sumelor solicitate şi stabilesc că fapta pentru care recurenţii au fost condamnaţi nu este prevăzută de legea penală.

Recurenţii au considerat că, prin condamnarea acestora s-a realizat o încălcare flagrantă a art. 7 CEDO, respectiv a principiilor accesibilităţii şi previzibilităţii legii penale (fiind invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - cauza Dragotoniu şi Militam -Pidhorni e. României), luând în considerare faptul că nu există practică judiciară în materie penală cu privire la situaţii similare, precum şi la faptul că instanţa de apel a dispus condamnarea fără să ţină cont de interpretarea normelor legale, aspecte din care rezultă că fapta pentru care au fost condamnaţi nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte pretinsul prejudiciu, recurenţii au solicitat că, pentru a evita apariţia unui caz de îmbogăţire fără justă cauză, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului obligaţiei de a achita către partea civilă suma reprezentând prejudiciul cauzat, instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere sumele de bani (într-una dintre cele două modalităţi de calcul) prevăzute în raportul de expertiză, precum şi suma de bani reprezentând costurile lucrărilor efectuate şi nedecontate de către autoritatea publică. Cu toate acestea, în mod nelegal, Curtea de Apel Iaşi a admis în întregime acţiunea civilă formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi, pe cale de consecinţă, a impus obligaţia de a achita părţii civile suma de 686.399,04 RON prevăzută în Raportul de constatare întocmit de către specialistul DNA, cu accesorii fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data achitării efective.

S-a solicitat să se constate faptul că atât Tribunalul Vaslui, cât şi Curtea de Apel Iaşi au dispus, în mod nelegal, menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţa din 24.05.2017 până la concurenţa sumei de 686.399,04 RON, deşi ar fi trebuit să constate încetarea de drept a acestora, luând în considerare faptul că judecătorul de cameră preliminară nu s-a pronunţat cu privire la menţinerea, revocarea sau înlocuirea acestora.

Concluzionând, recurenţii au precizat că decizia atacată este nelegală atât din perspectiva modului de soluţionare a laturii penale, cât şi a laturii civile, respectiv stabilirea cuantumului obligaţiei impuse fără a lua în calcul cuantumul lucrărilor suplimentare efectuate, precum şi menţinerea nelegală a măsurilor asigurătorii.

În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a cererilor de recurs în casaţie formulate de recurenţi.

Prin încheierea de admitere în principiu din 6 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti împotriva deciziei penale nr. 602 din 21 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a trimis cauza în vederea judecării recursurilor în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi s-a fixat termen de judecată, la data de 17 noiembrie 2021.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpaţi prin motivele de recurs în casaţie referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de instigare improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi condamnarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii, precum şi cu privire la greşita soluţionare a laturii civile, se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Încheierea de admitere în principiu a tranşat motivele referitoare la încadrarea juridică dată faptelor, cele referitoare la reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă, verificarea existenţei ori a suficienţei probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare, în sensul că acestea nu se încadrează în sfera cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi nici a vreunui alt caz de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti împotriva deciziei penale nr. 602 din 21 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în limitele prevăzute de art. 447 şi art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, pe motive de nelegalitate, însă doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată.

În cauză, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurenţii A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti referitoare la condamnarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi cu privire la greşita soluţionare a laturii civile, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel şi analizând, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată.

Conform art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că obiectul juridic special al infracţiunii de obţinere pe nedrept de fonduri europene îl constituie ocrotirea relaţiilor sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare, pornind de la realitatea că ceea ce urmăreşte inculpatul este ca, prin folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, să obţină pe nedrept fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor (Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 2 iunie 2016, paragraful 29).

Caracterul "inexact" sau "incomplet" al documentelor la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000, constă, potrivit instanţei de contencios constituţional, fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informaţii care ar putea descalifica persoana respectivă în iniţiativa de a obţine fondurile, cu condiţia ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârşite cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri (decizia nr. 479 din 12 iulie 2018 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 841 din 3 octombrie 2018, paragraful 44).

În speţă, prin decizia atacată, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii A., în nume propriu şi ca reprezentant şi în interesul S.C. B. S.R.L. Negreşti, câştigătoare a licitaţiei pentru executarea proiectului cu fonduri europene, au înscris în documente, situaţii de lucrări şi facturi, înaintate la beneficiar UAT Huşi, preţuri majorate ale materialelor încorporate în lucrări raportat la preţurile furnizorilor şi în unul dintre cazuri, al pământului folosit pe care l-a achiziţionat gratuit, fiind consemnat preţ de achiziţie, determinând beneficiarul UAT Huşi să prezinte, fără vinovăţie, cererile de rambursare în baza lor, la Autoritatea de Management Ministerul Dezvoltării Regionale şi Fondurilor Europene, în scopul obţinerii fără drept de la UAT Huşi a sumei totale de 686.399,08 RON, ca plată a lucrărilor.

Referitor la situaţia de fapt, activitatea infracţională a inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti a constat în aceea că numitul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L. Negreşti, în numele şi în interesul acestei persoane juridice, cu intenţie directă, pe parcursul derulării proiectului intitulat "Creare parc nou în municipiul Huşi", cod SMIS 12184, a depus la UAT Huşi înscrisuri inexacte, care atestau costuri supraevaluate cu suma totală de 553.547,61 RON faţă de preţurile plătite furnizorilor, ale unor materiale folosite în cadrul proiectului, deşi, conform Ordinului nr. 863 din 02.07.2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, cheltuielile directe sunt constituite, printre altele şi din cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale, în care se cuprinde valoarea materialelor, calculată cu preţurile de la furnizori, fără TVA, determinându-i astfel pe reprezentanţii Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Huşi să prezinte, mai departe, fără vinovăţie, la Autoritatea de Management Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, fapte ce au avut ca rezultat obţinerea, fără drept, de către Municipiul Huşi, a sumei totale de 686.399,04 RON.

Prin decizia recurată s-a reţinut că în conturile contractantului S.C. B. S.R.L. Negreşti au intrat nejustificat, doar ca urmare a acestui mecanism de fraudă, aproximativ un sfert din valoarea totală a proiectului, profitul real obţinut fiind unul mult mai mare decât cel consemnat în contract.

Situaţiile de plată trebuie să corespundă datelor din oferta iniţială, însă preţurile din situaţiile de lucrări trebuie să fie cele reale iar costurile trebuiau să reflecte profitul real obţinut, care în realitate a fost mai mare decât cota de profit obţinută la ofertare şi în contractul încheiat.

În speţă s-au depus înscrisuri voit inexacte, care atestau costuri supraevaluate faţă de preţurile plătite furnizorilor pentru unele materiale folosite în cadrul proiectului, deşi, conform Ordinului 863 din 2 iulie 2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice precum şi a structurii şi metodologiei de colaborare a devizului general pentru obiective investiţii şi lucrări de intervenţii, cheltuielile directe sunt constituite, printre altele şi din cheltuielile aferente consumurilor de resurse materiale, în care se cuprinde valoarea materialelor calculate la preţurile de la furnizori, fără TVA.

Deopotrivă, instanţa de apel a mai subliniat că inculpaţii nu au înscris în documentele de plată, devize de lucrări şi implicit facturile emise, preţurile unor materiale ca fiind corespunzătoare preţurilor de achiziţie de la furnizori fără TVA, conform Ordinului 863/2008, ci preţuri mult supraevaluate pentru a corespunde cu cele din oferta iniţială la încheierea contractului cu UAT municipiul Huşi, având ca rezultat obţinerea unor fonduri pe nedrept, creşterea şi modificarea profitului real obţinut, creând un prejudiciu evident bugetului Uniunii Europene. În procedura evaluării ofertelor au fost analizate şi evaluate atât costurile lucrării ce urma a fi executată cât şi cota de profit, în cazul de faţă procentuală ce urma a fi obţinută, criteriul de evaluare şi selectare a ofertelor fiind preţul cel mai mic ofertat.

În cazul inculpaţilor, când preţurile reale de achiziţie a materialelor, care se propagă în costurile lucrării de efectuat, au fost mult mai mici decât preţurile şi implicit costurile ofertate şi pentru care s-a încheiat contractul, aceştia aveau posibilitatea modificării termenilor contractului prin întocmirea unui act adiţional la contract în acord cu dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006.

Din decizia penală atacată rezultă că acţiunea inculpaţilor de a depune la autoritatea contractantă UAT Huşi înscrisuri inexacte care atestau costuri supraevaluate cu suma totală de 553.547,61 RON faţă de preţurile plătite furnizorilor, pentru materialele folosite în cadrul proiectului, pe parcursul derulării proiectului "Creare parc nou în municipiul Huşi", determinându-i astfel pe reprezentanţi UAT municipiul Huşi să prezinte, fără vinovăţie, la Autoritatea de Management Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fonduri Europene cererile de rambursare pentru efectuarea plăţii, fapte ce au avut ca rezultat obţinerea sumei totale de 686.399,04 RON din fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, constituie latura obiectivă a infracţiunii de instigare improprie la falsificarea sau prezentarea, cu rea credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare începând cu 1 februarie 2014) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii au comis infracţiunea cu intenţie directă, având reprezentarea că documentele întocmite în vederea obţinerii plăţilor contractate sunt inexacte sub aspectul supraevaluării preţurilor materialelor folosite în executarea proiectului, propagate în costurile lucrării şi cota de profit, raportat la preţurile de achiziţie de la furnizori a acestor materiale, în unul dintre cazuri pământul fiind obţinut gratuit, dar evaluat şi înscris în documente ca fiind un material achiziţionat pentru care au plătit preţ.

Înalta Curte are în vedere aspectele reţinute de instanţa de apel referitoare la inculpatul A. care, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în numele şi în interesul acestei persoane juridice, executant al lucrării proiectului, a verificat preţurile, în momentul întocmirii ofertei ca şi pe parcursul derulării şi executării proiectului, cunoscând că la întocmirea şi înscrierea în devizele de lucrări şi implicit în facturile emise nu utiliza preţul de achiziţie al materialelor achiziţionate de la furnizori ci preţuri care nu corespund ofertei iniţiale, mult mai mari decât cele de achiziţie a materialelor.

De altfel, interpretarea eronată a unor dispoziţii legale sau necunoaşterea dispoziţiilor privind încheierea unor acte adiţionale la contract, de modificare a acestor preţuri, nu îi absolvă pe inculpaţi de răspundere penală şi nu anulează intenţia cu care au acţionat.

Criticile recurenţilor inculpaţi au fost în sensul că Ordinul nr. 863/2008 emis de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor nu este aplicabil societăţii comerciale, în calitate de executant de lucrări, ci proiectantului şi, de asemenea că, la data pronunţării deciziei atacate, cadrul legislativ pe baza căruia s-a dispus condamnarea acestora, era abrogat.

Înalta Curte reţine că Ordinul nr. 863 din 2 iulie 2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, în vigoare de la 11 iulie 2008 până la 26 februarie 2017, a fost abrogat prin Hotărârea nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1061 din 29 decembrie 2016, care a intrat în vigoare la data de 27 februarie 2017, după finalizarea lucrărilor de execuţie în cadrul proiectului "Creare parc nou în municipiul Huşi", din anul 2011.

Guvernul României a lămurit, prin art. 15, care este aria de aplicabilitate a Hotărârii nr. 907/2016, şi anume că nu se aplică obiectivelor/proiectelor de investiţii:

a) ale căror lucrări sunt în curs de execuţie la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;

b) pentru ale căror proiecte tehnice/studii de fezabilitate/documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii au fost iniţiate procedurile de achiziţie publică până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin transmiterea spre publicare a anunţului de participare/emiterea invitaţiei de participare, respectiv ale căror proiecte tehnice/studii de fezabilitate/documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii au fost recepţionate de investitor/beneficiar ori au fost depuse spre aprobare/avizare;

c) pentru care a fost aprobată finanţarea.

d) ale căror proiecte tehnice/studii de fezabilitate/documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii necesită actualizare, în conformitate cu actele normative în vigoare, dacă au fost elaborate şi recepţionate de investitor/beneficiar până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, ori sunt depuse spre reaprobare/reavizare.

(2) Cazurilor prevăzute la alin. (1) li se aplică legislaţia referitoare la elaborarea documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi la elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, în vigoare la data la care au intervenit situaţiile respective.

În anexa nr. 1 la instrucţiuni, formularul 3, parte integrantă din Ordinul nr. 863/2008 emis de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, cuprinzând lista cu cantităţi de lucrări pe categorii de lucrări, sunt evidenţiate în mod expres, la precizări, cheltuielile directe şi indirecte, şi anume, cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale, consumurilor cu mâna de lucru, consumurilor cu utilajele de construcţii, consumurilor privind transporturile, precum şi cheltuielile proprii ale executantului, necesare pentru executarea lucrărilor de investiţii/intervenţii.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, reţine că deşi inculpaţii aveau posibilitatea încheierii unor acte adiţionale în sensul modificării termenilor contractului pe parcursul executării proiectului, raportat la preţurile reale de achiziţie a materialelor, şi implicit, a costurilor ofertate şi pentru care s-a încheiat contractul de lucrări nr. x din 4 aprilie 2011 cu UAT Huşi. Totuşi, inculpaţii nu au procedat la încheierea unor astfel de acte adiţionale la contractul iniţial în sensul modificării costurilor lucrării şi în acord cu dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006, conduită ce a condus la folosirea în cadrul lucrărilor efectuate de materiale obţinute la preţuri mult mai mici decât cele ofertate, menţionând în devize şi facturi preţuri nereale ale materialelor, în scopul de a corespunde ofertei iniţiale.

Deşi în contractul de lucrări nr. x din 4 aprilie 2011 încheiat de UAT Huşi cu S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. reprezentat prin lider de asociere S.C. B. S.R.L., la pct. 21 era stipulat că părţile contractante au dreptul pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni modificarea clauzelor contractului prin act adiţional, inculpaţii în mod intenţionat nu au întocmit facturile cu preţurile reale, împiedicând UAT Huşi să cunoască evoluţia preţurilor, să procedeze la încheierea unor acte adiţionale la contractul iniţial încheiat, obţinând în acest mod, fără drept, sume de bani suplimentare.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de instigare improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, fiind neîntemeiate criticile recurenţilor sub acest aspect.

Referitor la susţinerea recurenţilor că facturarea s-a făcut cu respectarea normelor legale în cauză fiind aplicabile prevederile Hotărârii Curţii de Conturi nr. 462/2017, Înalta Curte constată că hotărârea nr. 462 din 14 decembrie 2017 a fost emisă de Curtea de Conturi la un interval mai mare de 5 ani de la momentul la care au fost efectuate lucrările de execuţie în cadrul proiectului "Creare parc nou în municipiul Huşi", din anul 2011 şi reprezintă o hotărâre de interpretare, destinată auditorilor publici, nerelevantă în raport cu operaţiunea de ascundere ori falsificarea preţului real realizată de inculpaţi.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului ori întinderii prejudiciului de către instanţa de judecată, Înalta Curte constată că acestea nu pot forma obiectul recursului în casaţie, fiind critici de temeinicie şi, aşa cum s-a menţionat anterior, în calea extraordinară a recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Practic, prin criticile formulate, se tinde, în esenţă, la reevaluarea materialului probator care nu poate fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.. Mai mult, constatarea, ca neîntemeiată, a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu atrage modificarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei.

Referitor la critica privind menţinerea, prin decizia recurată, a măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 38/P/2012 din 24.05.2017 cu privire la bunurile inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti, până la concurenţa sumei de 686.399,04 RON, se constată că aceasta nu poate fi supusă analizei în prezenta cale de atac prin prisma cazului de recurs în casaţie în conformitate cu art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurenţii inculpaţi A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti împotriva deciziei penale nr. 602 din 21 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurenţii inculpaţi A. şi S.C. B. S.R.L. Negreşti împotriva deciziei penale nr. 602 din 21 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2021.

GGC - MM