Scope of cassation review: prohibition of factual re-evaluation and challenges to aggravating circumstances under Article 438(1)(12) CPP

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 561/P din data de 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa penală nr. 355 din 06.03.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Constanţa, s-au dispus printre altele următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată (4 acte materiale) în formă continuată prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., i s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 (cinci) ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. şi interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu persoanele vătămate B., C., D. şi E. şi cu membrii de familie ai acestora.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3)/CP

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21.08.2019 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive pentru o perioadă de 60 de zile cu privire la inculpatul A..

În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. civ..penală a obligat în mod egal pe inculpaţi la plata către stat a sumei de 3200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (2400 de RON din faza de urmărire penală şi 800 de RON din faza de judecată).

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri, a declarat apel inculpatul A..

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia penală nr. 561/P din data de 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii inculpaţi F. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 335/06.03.2020 pronunţată de Judecătoria Constanţa.

În baza art. 72 C. pen. şi art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestării preventive executate de inculpaţi de la data pronunţării sentinţei apelate - 06.03.2020 - în continuare până la data prezentei decizii - 02.07.2020.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casaţie

Împotriva deciziei penale nr. 561/P din data de 02 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - " hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", solicitându-se admiterea în principiu a recursului în casaţie, admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, înlăturarea greşitei de aplicării a legii.

În motivele scrise, a susţinut că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, nu a individualizat pedeapsa aplicată, ci a fost menţionată generic pedeapsa de 7 ani închisoare. A mai arătat că la cuantumul pedepsei este reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen., însă în realitate infracţiunea nu s-a săvârşit de către 3 sau mai multe persoane împreună, fiind cercetat în cauză doar cu inculpatul F..

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casaţie din perspectiva cazului de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se reţin următoarele:

În cauză, prin sentinţa primei instanţe, definitivă prin decizia instanţei de apel, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată (4 acte materiale) în formă continuată prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale, încadrându-se în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege, în contextul în care infracţiunea de tâlhărie calificată a fost comisă în stare de recidivă, iar limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune s-au majorat cu jumătate, conform prevederilor art. 43 alin. (5) din C. pen.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale, prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, stabilind o pedeapsă care este în limitele legii.

În ce priveşte critica recurentului inculpat, care a susţinut că se impune înlăturarea greşitei aplicări a legii în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă, prin reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen., se reţin următoarele:

Examinarea unei cauze în recurs în casaţie nu poate conduce la reformarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţele care au soluţionat fondul acuzaţiilor penale, instanţa de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, cu consecinţa redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Pe de altă parte, solicitarea inculpatului nu poate fi primită, întrucât incidenţa sau nu a circumstanţei agravante presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţelor de fond sau apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul încadrării juridice stabilite în mod definitiv.

Înalta Curte reţine că fondul criticilor invocate de recurentul inculpat nu vizează, în realitate, nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei, cu consecinţa stabilirii unei eventuale alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel.

Starea de fapt reţinută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casaţie, astfel că o eventuală reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condiţiile în care recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 561/P din data de 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 561/P din data de 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.

GGC - MM