Appeal dismissed; counterfeit-currency conviction upheld as facts showed joint participation in placing fake euros into circulation.

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 216 din 21 decembrie 2020, printre altele, Judecătoria Drăgăşani, în baza art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. coroborat cu art. 159 din C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., ca urmare a împăcării inculpaţilor cu persoana vătămată C..

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim de detenţie, şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 316 din C. pen. şi la art. 310 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele care au făcut obiectul sentinţei penale nr. 181/02.10.2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin nerecurare la data de 17.10.2013.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie, şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 316 din C. pen., şi la art. 310 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., comisă în concurs real cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 162/17.11.2015, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin nerecurare la data de 02.12.2015.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen.

A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a), b) şi f) din C. pen., a dispus luarea măsurii confiscării speciale, de la inculpaţii A. şi B., cu privire la 2 (două) bancnote falsificate, din cupiura de 100 euro, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, ambele aflate în plic sigilat, la dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B..

Prin Decizia penală nr. 564/A din 12 august 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 216/21.12.2020 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul x/2018

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că faptele inculpaţilor A. şi B. care, în data de 12.05.2014, s-au întâlnit pe raza municipiului Drăgăşani, jud. Vâlcea, cu numitul D., minor la data săvârşirii faptei, căruia inculpatul A. i-a înmânat două bancnote falsificate din cupiura de 100 euro fiecare, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, i-au dat indicaţii acestuia cu privire la locul unde să schimbe cele două bancnote, respectiv localul S.C. E. S.R.L. din mun. Drăgăşani, jud. Vâlcea şi, aşteptând într-un parc din apropiere, au primit de la numitul D. suma de 800 RON, obţinuţi din schimbul valutar, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 316 din C. pen. şi la art. 310 din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., iar relativ la inculpatul A. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

La data de 24 august 2021, recurenţii inculpaţi A. şi B. au declarat, printr-o cerere comună, recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 564/A din 12 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin av. ales F.. Cererea de recurs în casaţie a fost transmisă prin email şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 25.08.2021.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurenţii au criticat, în esenţă, starea de fapt reţinută atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel şi au solicitat, în concret, o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, precum şi o reanalizare a circumstanţelor comiterii faptelor.

Astfel, recurenţii au susţinut, în esenţă, că deşi starea de fapt reţinută prin actul de sesizare a fost răsturnată prin declaraţia dată de martorul D. la data de 11.03.2020 în faţa instanţei de fond, prima instanţă a pronunţat o soluţie de condamnare fără a fi fundamentată pe probe. În acest sens, au arătat că instanţa de fond/apel nu face referire în vreun fel la această declaraţie.

Au mai criticat faptul că hotărârea primei instanţe cuprinde doar starea de fapt preluată din rechizitoriu, fără a răspunde în mod efectiv apărărilor formulate în cauză, fiind încălcat astfel art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât "motivarea unei hotărâri judecătoreşti reprezintă un aspect important în privinţa echitabilităţii procesului penal". (a se vedea cauzele Boldea contra României, Albina contra României)

În plus, nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată, întrucât "nu se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei infracţiuni", iar împăcarea cu partea vătămată C. a avut loc ca urmare a asistenţei juridice primite în cauză şi exclusiv în raport cu soluţia de încetare a procesului penal sub acest aspect.

Totodată, au susţinut că soluţia instanţelor succint motivată încalcă prevederile art. 403, art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., precum şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. relativ la incidenţa principiului in dubio pro reo. În plus, instanţa de control judiciar nu motivează soluţia de achitare dispusă în cauză de instanţa de fond.

Inculpatul B. a mai reclamat că fapta pentru care a fost condamnat nu îndeplineşte condiţiile de reţinere a participaţiei improprii la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În drept, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.09.2021. Raportul întocmit de magistratul asistent a fost depus la dosarul cauzei la data de 22.09.2021.

Prin Încheierea nr. 414/RC din 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 564/A din data de 12 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că, formal, doar analiza criticilor antamate de inculpat sub aspectul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurentului nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva aceleiaşi decizii penale, întrucât nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul B. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurentul inculpat B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a susţinut, în esenţă, că fapta în raport de care a fost condamnat (se afla la data de 15.05.2014 împreună cu inculpatul A.) nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la punerea în circulaţie de valori falsificate, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 316 din C. pen. şi la art. 310 din C. pen.

Critica recurentului inculpat este nefondată.

Conform art. 52 alin. (2) din C. pen., "(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie."

Astfel, din punct de vedere obiectiv (material), participaţia improprie presupune o pluralitate de făptuitori care îşi manifestă voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum şi cooperare externă şi efectivă la realizarea acelei fapte.

Practic, sub aspectul laturii obiective, se poate reţine voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în condiţiile în care participanţii sunt în legătură efectivă şi achiesează, cu intenţie sau din culpă, la comiterea unei infracţiuni.

Punerea în circulaţie a valorilor falsificate este definită de art. 313 alin. (1) din C. pen., astfel: " (1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse."

Înalta Curte reţine că o condiţie prealabilă pentru ca infracţiunea să poată fi comisă este aceea a existenţei unor monede, titluri de credit, titluri sau instrumente de plată, instrumente de plată electronică, timbre sau efecte poştale falsificate.

Se constată că, în cauză, această condiţie prealabilă este îndeplinită având în vedere că bancnotele din cupiura de 100 euro fiecare, cu seria x şi, respectiv, cu seria x, sunt falsificate.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă în acţiuni alternative de: punere în circulaţie de valori falsificate; primire, deţinere sau transmitere de valori falsificate, în vederea punerii lor în circulaţie.

Sintagma "punere în circulaţie" vizează introducerea valorilor falsificate în circuitul civil prin plăţi, depuneri, schimburi, etc.

În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la punerea în circulaţie de valori falsificate, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 316 din C. pen., şi la art. 310 din C. pen., constă în aceea că, "în data de 12.05.2014, inculpaţii A. şi B. s-au întâlnit pe raza municipiului Drăgăşani, jud. Vâlcea, cu suspectul D., minor la data săvârşirii faptei, căruia inculpatul A. i-a înmânat două bancnote falsificate din cupiura de 100 euro fiecare, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, inculpaţii dându-i indicaţii suspectului, minor la acea dată, cu privire la locul unde să schimbe cele două bancnote, respectiv localul S.C. E. S.R.L. din mun. Drăgăşani, jud. Vâlcea. Acesta din urmă i-a oferit persoanei vătămate C. cele două bancnote falsificate de 100 euro fiecare, cu rugămintea de a le schimba, primind pentru acestea suma de 800 RON, timp în care inculpaţii A. şi B. au aşteptat în apropierea localului, după care s-au întâlnit cu numitul D. într-un parc din apropiere şi au primit de la acesta suma de 800 RON, obţinuţi din schimbul valutar".

Ca atare, instanţa de apel a statuat definitiv în sensul că bancnotele din cupiura de 100 euro fiecare, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, sunt falsificate şi au fost schimbate contra sumei de 800 RON.

Prin această operaţiune de schimb valutar, cele două bancnote falsificate au intrat în circuitul civil, constituind elementul material al laturii obiective a infracţiunii de referinţă.

În ceea ce îl priveşte pe recurentul B., se observă, sub aspectul laturii obiective, că din starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel rezultă că inculpatul a fost în legătură efectivă cu ceilalţi participanţi şi a achiesat la săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate, sub forma participaţiei improprii, prev. şi ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 316 din C. pen. şi la art. 310 din C. pen.

În plus, instanţa de apel a statuat definitiv şi cu privire la faptul că după numai 10 minute de la momentul în care inculpatul B., client al localului S.C. E. S.R.L. din mun. Drăgăşani, jud. Vâlcea, a întrebat pe persoana vătămată C. dacă ar putea să îi schimbe 100 de euro în RON, martorul D. s-a prezentat în local cu bancnotele falsificate.

Or, faţă de considerentele expuse, susţinerea recurentului B., în sensul că a fost condamnat doar pentru că se afla la data de 12.05.2014 împreună cu inculpatul A., care, de altfel, nici acesta "nu a avut nici un fel de participaţie", nu are corespondent în starea de fapt descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată, anterior redată.

Se mai reţine că nemulţumirile recurentului vizând temeinicia soluţiei de condamnare a cărei analiză presupune reevaluarea probatoriului administrat, cu precădere reaprecierea declaraţiei de martor a numitului D. cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond/apel, precum şi lipsa unei motivări corespunzătoare a hotărârii instanţei de fond/apel excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În plus, în încheierea de admitere în principiu s-au stabilit limitele în care poate fi analizat pe fond recursul în casaţie pendinte.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 564/A din data de 12 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 564/A din data de 12 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.

GGC - MM