Cassation appeal challenging drug trafficking sentence as falling below statutory minimums due to cumulative application of leniency provisions

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 478/02.12.2020, în dosarul penal nr. x/2020, Tribunalul Constanţa a dispus în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc şi de mare risc, fără drept, care va fi executată prin privare de libertate, potrivit art. 60 din C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 66 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca fiind executată.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, respectiv perioada 12.12.2018 - 18.01.2019.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului A. cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 6000 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale, camerei preliminare şi judecăţii în primă instanţă.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanţa şi inculpatul A..

Prin decizia nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- S.T. Constanţa şi apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 478/02.12.2021 a Tribunalului Constanţa.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 478/02.12.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. x/2020 şi, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) lit. b), e), f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a telefonului mobil marca x cu seria x, a sumei de 6580 RON (6340 RON din vânzarea a 69 g amfetamină, 240 RON din vânzarea 2 comprimate care conţin substanţa activă 3,4 - Methylenedioxymetamphetamine (MDMA) şi a cantităţilor de droguri rămase neconsumate în urma analizelor de laborator efectuate în cauză: 1,5 grame cannabis, 7,65 grame amfetamină, 5,36 grame amfetamină, 232,36 grame amfetamină, 15 grame seminţe de cannabis şi a unui cântar pe care s-au pus în evidenţă amfetamină şi cofeină.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, cu privire la inculpatul A..

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc şi mare risc, fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 272 alin. (1), (2) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii penale, a formulat cerere de recurs în casaţie recurentul A..

Prin motivele de recurs în casaţie, recurentul A. a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie, iar pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi constatarea că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare nu a fost corect stabilită în raport de încadrarea juridică pentru care a fost condamnat respectiv art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (ale cărei limite sunt cuprinse între 5 ani şi 12 ani închisoare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 (limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani închisoare) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., apreciind că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime urmând a fi cuprinse între 1 an şi 8 luni şi 4 ani închisoare.

S-a apreciat că sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv art. 91 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 4 august 2021, sub nr. x/2020.

Prin încheierea de admitere în principiu din 6 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi s-a fixat termen de judecată, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea şi asigurarea apărării recurentului inculpat A.. Prin aceeaşi încheiere s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpat relativ la aplicarea pedepsei în limite nelegale se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în limitele prevăzute de art. 447 şi art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, pe motive de nelegalitate, însă doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

În cauză, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală", relativ la încadrarea juridică pentru care a fost condamnat recurentul A. respectiv art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri stabileşte:

"Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen., infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. .(1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat A. care a susţinut că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare nu a fost corect stabilită în raport de încadrarea juridică pentru care a fost condamnat, Înalta Curte constată că această critică nu este întemeiată.

Preliminar, Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată recurentului prin decizia recurată, este legală, pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc şi de mare risc, fără drept.

Astfel, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (cu limite de la 5 la 12 ani închisoare) cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (3 ani şi 4 luni închisoare - 8 ani închisoare) şi cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 (1 an şi 8 luni închisoare - 4 ani închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de instanţa de apel, în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, este legală, fiind orientată spre limita minimă prevăzută pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc şi de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în raport de cauzele de reducere a pedepsei prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2021.

GGC - MM