Scope of Cassation Review: Exclusion of Sentencing Individualization and Choice of Favorable Penal Law from "Limits of Punishment" Ground

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc pronunţată în dosarul penal nr. x/2018, în temeiul art. 159 alin. (3) C. pen. şi art. 231 alin. (2) C. pen., a fost respinsă cererea inculpatului A. de încetare a procesului penal.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele cu închisoarea în regim de detenţie după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) Noul C. pen. (faptă din 09.08.2013);

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) Noul C. pen. (faptă din 09.08.2013):

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) Noul C. pen. (faptă din 09.08.2013).

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinţă în concurs de infracţiuni în raport cu:

A) Infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2445/18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare, astfel:

- 8 (opt) luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen..,

- 3 (trei) luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen..,

- 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e),g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

B) Infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare, astfel:

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republic. cu aplic. art. 5 C. pen.

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual

Au fost descontopite pedepsele rezultante conform sentinţelor penale nr. 2445/18.12.2013 şi nr. 106/14.04.2015, anterior menţionate, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni următoarele perioade: - perioada executată 25.10.2013 - 18.12.2013 (conform Sentinţei penale nr. 400/08.11.2016, pronunţate de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Tribunalului Vaslui nr. 96/DC/05.04.2017); - perioada executată 10.03.2017 - 29.03.2017 inclusiv (durata arestării preventive conform MEA nr. 11/13.12.2016 emis de Judecătoria Bârlad); - perioada executată 29.03.2017 - 21.08.2018.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 1104/13.08.2018, pronunţată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, cu rest rămas de executat de 282 zile de închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioada de 2 ani, începând cu data executării sau a considerării ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data executării sau a considerării ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 C. proc. pen.., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă B., ca rămasă fără obiect.

În drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului A. care, în data de 09.08.2013, în intervalul orar 10:00 - 11:30, a sustras autoturismul marca x, cu seria de identificare x, an de fabricaţie 2001, de culoare gri metalizat, neînmatriculat, ce era expus spre vânzare la parcul auto "C." din municipiul Târgu Secuiesc şi a montat numerele de înmatriculare x de pe autoturismul marca x, aflat în acelaşi parc, după care a condus autoturismul deplasându-se în direcţia Breţcu, judeţul Covasna deşi avea permisul de conducere suspendat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) Noul C. pen., punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) Noul C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 81/Ap din 10 februarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc pronunţată în dosarul penal nr. x/2018, pe care a menţinut-o.

Împotriva deciziei din apel, nr. 81/Ap/10.02.2021, la data de 27.05.2021, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat ales D., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., în raport de data comunicării către inculpat a deciziei atacate (29.04.2021).

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A., prin apărător, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, în speţă, inculpatul a fost condamnat în baza noului C. pen. deşi faptele au fost săvârşite sub imperiul vechiul C. pen. care este şi lege mai favorabilă.

Astfel, având în vedere faptele concurente săvârşite şi pedepsele ce i-au fost aplicate, inculpatul, prin apărător, a menţionat că faptele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2445/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. x/2013 au fost săvârşite la data de 21.10.2013, iar faptele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015 pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014 au fost săvârşite la data de 02.03.2013, că Judecătoria Bârlad a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei la care fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015, dispunându-se executarea în regim de detenţie a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare.

S-a mai arătat că pedeapsa de 2 ani şi 8 luni a fost executată în regim de detenţie în perioada executată 29.03.201721.08.2018, fiind liberat condiţionat cu rest neexecutat de 282 zile şi prin Sentinţa penală nr. 1104/13.08.2018 a Judecătoriei Vaslui s-a dispus liberarea condiţionată cu rest neexecutat de 282 zile.

De asemenea, apărarea a arătat că prin sentinţa pronunţată în cauză, nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru că la data de 08.08.2013 a sustras o cheie antifurt şi cipul aferent de la partea civilă E., iar la data de 09.08.2013 a sustras de la partea civilă B. un autoturism pe care a şi montat numerele de înmatriculare aparţinând altui autoturism pe care la condus având permisul de conducere suspendat.

Aşadar, s-a susţinut de către inculpat, prin apărător, că toate actele materiale care fac obiectul condamnărilor succesive aplicate inculpatului au fost săvârşite în anul 2013, respectiv la data de 02.03.2013, 08.08.2013, 09.08.2013 şi respectiv 21.10.2013.

În opinia apărării inculpatului, legea mai favorabilă este C. pen. din 1969 deoarece inculpatul a fost condamnat anterior în baza prevederilor vechiul C. pen. şi a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că în temeiul vechiul C. pen. se pot aplica pedepse similare, respectiv prin reţinerea de împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) şi art. 74 alin. (2) C. pen. 1969 şi cu efectele circumstanţelor atenuante prev. de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. 1969.

Astfel, s-a susţinut prin recursul în casaţie formulat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. anterior, având în vedere achitarea integrală a pretenţiilor civile cea ce justifica a fi reţinute dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior care reglementează posibilitatea reţinerii unor împrejurări, altele decât cele prevăzute în art. 74 alin. (1) C. pen. anterior, ca circumstanţe atenuante judiciare, "aşa încât apare ca întemeiat motivul de apel al inculpatului vizând greşita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată. Individualizarea judiciară a pedepselor presupune aplicarea cumulată a criteriilor prevăzute în art. 72 alin. (1) C. pen. anterior referitoare la dispoziţiile părţii generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală."

Prin urmare, apărarea inculpatului a menţionat că ţinând cont de criteriile de individualizare evidenţiate prin cererea de recurs în casaţie formulată, solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să constate că pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015 pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014 este pedeapsa cea mai mare ce trebuia aplicată şi contopită cu toate celelalte pedepse şi putea atrage un spor facultativ, spre deosebire de Noul C. pen. care impune acordarea unui spor de 24 de luni (2 ani).

Totodată, s-a precizat că "un ultim argument vizează anularea liberării condiţionate dispusă prin Sentinţa penală nr. 1104/13.08.2018, pronunţată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, cu rest rămas de executat de 282 zile de închisoare, în temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care reţinând dispoziţiile C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată poate fi de 2 ani şi 8 luni, astfel încât instanţa de apel putea acorda liberarea condiţionată în temeiul art. 105 alin. (2) C. pen.. Ar mai fi de adăugat că potrivit art. 61 C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014 este considerată efectuată."

În consecinţă, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi şi procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar. La dosarul cauzei nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casaţie.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 05.07.2021, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 21.09.2021, dată până la care, de asemenea, a fost întocmit raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 02.11.2021, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casaţie, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate efectuată de instanţa de recurs nu este însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte subliniază că prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Aşadar, din interpretarea acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În cauză, se constată că toate criticile recurentului inculpat A. invocate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează greşita determinare şi aplicare a legii penale mai favorabile aplicabile în speţă de către instanţele de fond şi a apel, aspecte care însă excedează controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Referitor la aplicarea acestui caz de casare, jurisprudenţa Înaltei Curţi relevă faptul că, modalitatea de stabilire a legii penale mai favorabile, fără vreo consecinţă în ceea ce priveşte legalitatea pedepselor aplicate în cauză, nu poate face obiectul cenzurii pe calea recursului în casaţie, întrucât nu se circumscrie în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., (Deciziile ÎCCJ nr. 55/RC din 10.02.2015, nr. 23/RC din 19.01.2017, nr. 230/RC din 11.06.2019, nr. 188/RC din 22.05.2019, nr. 140/RC din 18.04.2019).

În concret, în cauză, prin recursul în casaţie formulat criticile apărării recurentului vizează împrejurarea că inculpatul A. a fost condamnat în baza noului C. pen., deşi faptele au fost săvârşite sub imperiul vechiul C. pen., în opinia sa, este şi lege penală mai favorabilă. În acest sens, s-a susţinut că toate actele materiale care fac obiectul condamnărilor succesive aplicate inculpatului au fost săvârşite în anul 2013 (respectiv la data de 02.03.2013, 08.08.2013, 09.08.2013 şi respectiv 21.10.2013), astfel că, în opinia apărării, legea mai favorabilă în ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat este C. pen. din 1969. Totodată, s-a susţinut că legea mai favorabilă este C. pen. anterior având în vedere achitarea integrală a pretenţiilor civile cea ce justifică a fi reţinute dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care reglementează posibilitatea reţinerii unor împrejurări, altele decât cele prevăzute în art. 74 alin. (1) C. pen. anterior, ca circumstanţe atenuante judiciare. De asemenea, se reţine că recurentul inculpat a formulat critici şi cu privire la soluţia de anulare a liberării condiţionate dispusă prin Sentinţa penală nr. 1104/13.08.2018, pronunţată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, tot cu referire la împrejurarea vizând reţinerea legii penale mai favorabile în cauză.

În incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă.

Critica recurentului privind modalitatea în care instanţele de fond şi apel au analizat şi aplicat legea penală mai favorabilă nu se încadrează în cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care, aşa cum s-a arătat, vizează doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanţele inferioare.

Astfel, susţinerile recurentului inculpat invocate prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac în sensul că în speţă legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. anterior, în raport cu data săvârşirii faptelor, cu referire la sporul facultativ aplicabil în urma contopirii pedepselor sau la posibilitatea reţinerii în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante judiciare în baza legii de la data săvârşirii faptelor, nu pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.

În consecinţă, critica recurentului A., vizând reanalizarea aplicării art. 5 C. pen., excedează cazului de casare invocat, prin intermediul căruia se permite doar o verificare a cuantumului pedepselor aplicate de instanţele inferioare prin raportare la pedepsele stabilite de textele legale, în recurs în casaţie nefiind posibilă verificarea modului în care a fost individualizată pedeapsa respectivă, sub acest aspect, alegerea legii penale mai favorabile intrând în puterea lucrului judecat.

Evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speţă, recurentul inculpat A. a fost condamnat la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) Noul C. pen.

Potrivit art. 229 alin. (1) C. pen.:

"(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări: [...] d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; [...] se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani."

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) Noul C. pen.

Art. 334 alin. (1) C. pen. prevede că:

"Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă."

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) Noul C. pen.

Potrivit art. 335 alin. (2) C. pen., infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, reţinută în cauză, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Întrucât instanţa de fond a constatat că inculpatul A. a comis faptele în concurs de infracţiuni în raport cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2445/18.12.2013 a Judecătoriei Focşani şi Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, după descontopirea pedepselor rezultante reţinute în cauză, urmare a aplicării dispoziţiilor privind regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, în temeiul art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele repuse în individualitatea lor, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare (dispusă prin Sentinţa penală nr. 2445/18.12.2013 a Judecătoriei Focşani), la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), în final, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În acest context, Înalta Curte constată că pedepsele stabilite inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre fapte, dar şi pedeapsa rezultantă aplicată, sunt în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege.

Concluzionând, se constată că susţinerile invocate de recurentul inculpat A. în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci, în realitate, ceea ce se critică este cuantumul pedepselor aplicate şi pedeapsa rezultantă, nereţinerea circumstanţelor atenuante ori faptul că a fost dispusă anularea liberării condiţionate ca urmare a unei greşite determinări, în opinia apărării, a legii penale mai favorabile, însă aceste aspecte nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/Ap din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

Totodată, va obliga recurentul inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/Ap din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.

GGC-GR