Bankers acquitted in abuse-of-office retrial; sentences cut for residual fraud and cybercrime convictions

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2385/F/22.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în baza dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. a admis în parte cererea formulată de inculpata A. şi B. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestora astfel:

Pentru A. din infracţiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Pentru B. din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

1. A condamnat pe inculpata C., pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 4 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. .244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 4 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, aplicate inculpatei prin prezenta hotărâre, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani de închisoare, la care a aplicat sporul de 1/3 din suma pedepselor de 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare şi 3 ani de închisoare, în final inculpata C. va executa 7 ani şi 8 luni de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

2. A condamnat pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, aplicate inculpatului D. prin această hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 3 ani de închisoare şi 2 ani de închisoare, în final inculpatul D. va executa 6 ani şi 4 luni de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

3. A condamnat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen.

- a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

- A condamnat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 1 an de închisoare.

- În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 2 ani de închisoare şi 1 an de închisoare, aplicate inculpatului prin hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani de închisoare, 2 ani de închisoare şi 1 an de închisoare, în final inculpatul B. va executa 4 ani şi 8 luni de închisoare.

- În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

- În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b C. pen.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată/parte civilă E..

În baza dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 19 şi urm. C. proc. pen. în referire la art. 1381 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpaţii C., D., F., G., Radu I., A., B., J., K., L. şi M. la plata sumei de 3000 RON despăgubiri materiale către partea vătămată/parte civilă E. reprezentând despăgubiri materiale.

A respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă N..

În baza dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 1381 şi urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii C., D., F., G., Radu I., A., B., J., K., L. şi M. la plata sumei de 226.883,37 RON către partea vătămată/parte civilă O., cu sediul în Bucureşti, Calea x, reprezentând despăgubiri materiale.

Prin Decizia penală nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii inculpaţi C., D., F. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 2385/F/22.11.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, de apelanţii inculpaţi G., Radu-I., M., L. împotriva Sentinţei penale nr. 2385/F/22.11.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2016, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

A fost înlăturată menţiunea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei C. din infracţiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor D., M. Şi L. din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

1. În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A fost menţinută condamnarea inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 4 ani de închisoare, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A fost menţinută condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

A fost menţinută condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzuta de art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

A fost menţinută condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 3 ani de închisoare, în final inculpata C. urmând a executa 7 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

2. În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A fost menţinută condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A fost menţinută condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzute de art. 250 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A fost menţinută condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A fost menţinută condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată,prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa 6 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

3. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A fost menţinută condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A fost menţinută condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A fost menţinută condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an închisoare, în final inculpatul B. urmând a executa 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă E..

În baza dispoziţiilor art. 397 C.proCod penal rap. la art. 19 alin. (5) C.proCod penal în referire la art. 1381 şi urm. C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii D. şi C. la plata sumei de 28.092,10 RON aferentă creditului acordat pe numele P. către parte civilă O..

În baza dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen.. rap. la art. 19 alin. (5) C. proc. pen.. în referire la art. 1381 şi urm. C. civ., a fost obligată către partea civilă Q. prin administrator R. S.R.L., după cum urmează:

- în solidar pe inculpaţii C. şi D. la plata sumei de 7.825,72 RON aferentă creditului acordat numitului S.;

- în solidar pe inculpaţii T., M., C. şi D. la plata sumei de 15.278,20 RON aferentă creditului acordat numitului U.;

- în solidar pe inculpaţii C. şi B. la plata sumei de 3.366,14 RON aferentă creditului acordat numitei V.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 21.419,67 RON aferentă creditului acordat numitului D.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 5.360,04 RON aferentă creditului acordat numitei W.;

- pe inculpatul D. la plata sumei de 16.842,75 RON aferentă creditului acordat numitei E.;

- în solidar pe inculpaţii J., K. şi C. la plata sumei de 37.933,21 RON aferentă creditului acordat numitei X.;

- în solidar pe inculpaţii C., D. şi G. la plata sumei de 28.509,71 RON aferentă creditului acordat numitei G.;

- pe inculpatul D. la plata sumei de 22.944,12 RON aferentă creditului acordat numitei Y.;

- în solidar pe inculpaţii C., D. şi Radu I. la plata sumei de 8.151,35 RON aferentă creditului acordat numitei Radu I.;

- în solidar pe inculpaţii D. şi C. la plata sumei de 10.876,31 RON aferentă creditului acordat numitului Z.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 47.474,34 RON aferentă creditului acordat numitului AA.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 13.411,55 RON aferentă creditului acordat numitei BB..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii B. (la data de 02.12.2020), C. (la data de 23.12.2020) şi D. (la data de 11.01.2021).

1. Recurentul inculpat B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând că, din perspectiva conţinutului normativ al incriminării abuzului în serviciu, astfel cum a fost reconfigurat în urma Deciziei nr. 405 a Curţii Constituţionale, efectuarea unui act de serviciu cu încălcarea unei norme din legislaţia secundară, hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, nu satisface cerinţele de conţinut obiectiv ale infracţiunii prev. de art. 297 din C. pen., astfel de activităţi plasându-se în afara sferei ilicitului penal.

Aşadar, pentru realizarea conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu, prezintă importanţă cadrul normativ real şi imperativ aplicabil actelor de serviciu a căror îndeplinire incorectă se impută făptuitorului. Instanţa de contencios constituţional a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie realizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară (legi şi ordonanţe ale Guvernului).

A precizat că, în cauza de faţă, inculpata A. a încălcat Procedura 1/4 - Versiunea 4 din 22.05.2009 şi Versiunea 5 din 02.12.2009, privind fluxul operaţiunilor de aprobare a cardului de credit CC. în RON pentru persoanele fizice .

Conform prevederilor pct. 5 din Capitolul 3 al Procedurii 14/V5, referitor la "fluxul operaţiunilor privind informarea clienţilor, primirea, procesarea şi transmiterea documentaţiei pentru acordarea limitei de credit card", analistul de credite este cel care verifică dacă documentele prevăzute la capitolul II.2 privind "documentaţia necesara aprobării limitei de credit" sunt completate corect şi au toate semnăturile necesare.

Prin fişa postului, analistul de credite are responsabilitatea verificării tuturor documentelor şi informaţiilor necesare pentru întocmirea propunerii de facilitate/referat de credit, iar ofiţerul de cont este persoana desemnată pe agenţie cu atribuţii pe linia prevenirii spălării banilor şi cunoaşterii clientelei.

Potrivit aceleiaşi proceduri - capitolul IV - "analiza documentaţiei, stabilirea şi acordarea limitei de credit card", ofiţerul de credit card - Departamentul carduri - Serviciul credit card verifică existenţa documentaţiei conform cap. 2 pct. 2, precum şi dacă au fost ataşate la dosar rezultatele verificărilor conform cap. III pct. 4 alin. (3). Aceasta este o procedură bancară internă care disciplinează efectuarea actelor de serviciu ce îi incumbau inculpatei A..

Astfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 24.08.2010, în urma controlului efectuat asupra dosarelor de acordare carduri de credit CC., promovate la aprobare de către Agenţia O. tip A, Sucursala Ştefan cel Mare Bucureşti, perioada în care ofiţer relaţii clienţi era inculpata C. şi analist de credite A., întrucât au fost semnalate suspiciuni legate de datele şi autenticitatea documentelor prezentate de clienţi, a fost iniţiată împotriva ambelor inculpate procedura disciplinară.

Potrivit dispoziţiilor art. 247 alin. (2) Codul muncii, "abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care consta într-o acţiune/inacţiune, săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabile, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici."

În acest sens, a susţinut că Decizia Curţii Constituţionale prezentată a restrâns sfera răspunderii penale pentru abuz în serviciu numai la încălcări grave ale legislaţiei primare de către funcţionarii publici, în sensul dispoziţiilor art. 175 C. pen.. Inculpata A. nu a respectat procedura internă privind cardurile de credit CC., îndeplinind în mod defectuos verificările ce erau stipulate ca atribuţii în fişa de post pentru analist credite. Concluzionând, nerespectarea normelor interne de lucru nu se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum aceasta a fost reconfigurată prin decizia Curţii Constituţionale menţionată anterior, această activitate defectuoasă a inculpatei fiind sancţionată ca abatere disciplinară.

În aceste condiţii, a apreciat că, în cauză complicitatea inculpatului B. la săvârşirea unei fapte care nu este prevăzută de legea penală se situează în afara sferei ilicitului penal, impunându-se achitarea sa, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, din conţinutul acuzaţiei cuprinse în rechizitoriu, preluată atât în conţinutul sentinţei de condamnare, cât şi în considerentele deciziei atacate, reiese că aceasta este identică celei corespunzătoare infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, prin urmare, şi în privinţa acestei soluţii se impune achitarea inculpatului, întrucât fapta pentru care a fost condamnat, aşa cum aceasta este descrisă, nu este prevăzută de legea penală incriminatoare.

2. Recurenta inculpată C. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, recurenta inculpată a susţinut că faptele pentru care a fost condamnată nu sunt prevăzute de legea penală şi că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest context, cu privire la infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, a susţinut că, din declaraţiile date în cauză de către inculpaţii D., F., G., I. rezultă că, deşi se cunoşteau, aceasta nu a fost implicată în niciun mod în obţinerea creditelor lor bancare.

A arătat că, în cauză, fapta nu a fost descrisă ca şi cum ar exista un grup infracţional organizat şi se poate constata că nu exista o structură organizatorică cu atribuţii ale fiecărui membru şi scop determinat.

Făcând trimitere la Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a susţinut că instanţa de fond nu a analizat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., elementele de tipicitate: existenţa grupului ar fi presupus o anumită organizare, o coordonare de atribuţii, o interdependenţă şi ritmicitate a actelor ilicite şi alăturarea eforturilor într-un consens ilicit neechivoc, pentru o durată suficientă pentru a imprima stabilitate şi durabilitate grupului, în vederea realizării unor scopuri infracţionale comune.

Astfel, instanţa de fond nu a constatat dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 367 alin. (6) C. proc. pen. care defineşte grupul infracţional organizat ca grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni, analiza infracţiunii şi a probelor lipsind cu desăvârşire.

A mai arătat că din luna august 2010 nu a mai avut calitatea de angajat şi nu a mai desfăşurat nicio activitate în cadrul O., iar faptul că se susţine că inculpaţii se cunoşteau sau dezvoltaseră relaţii de serviciu mai apropiate nu înseamnă că a existat o constituire a unei activităţi infracţionale, împreună cu aceştia.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen., abuz în serviciu, a arătat că, în situaţia în care nici din cuprinsul actului de sesizare, nici din hotărârea instanţei de fond sau de apel nu rezultă că inculpata a încălcat şi dispoziţii prevăzute în legi sau în ordonanţe ale Guvernului, respectiv atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, numai prin fişa postului de agent comercial în cadrul persoanei vătămate, soluţia care se impune, raportat la dispoziţiile Deciziei nr. 405/15.06.2016, pronunţată de Curtea Constituţională, este cea de achitare a inculpatei, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Atribuţiile de serviciu ale inculpatei erau acelea de ofiţer relaţii cu clienţii având numai atribuţia de primire "cantitativă" a dosarelor şi conţinutului acestora la depunerea cererii de credit. Din acel moment orice atribuţie de serviciu a inculpatei înceta. Dosarele primite de la client erau înmânate directorului de agenţie care la rândul său le repartiza ofiţerului de analiză credit, în cauză şi inculpatei A..

Prin Decizia penală nr. 775/A/12.08.2020 pronunţată în dosarul disjuns, Dosarul nr. x/2020, inculpata A. a fost achitată pentru infracţiunea de abuz în serviciu în temeiul art. 396 alin. (5) prin raportare la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Aşadar, în opinia inculpatei, fapta astfel cum a fost descrisă, nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la infracţiunea de instigare la înşelăciune, în formă continuată, a susţinut că, analizând elementele de tipicitate ale infracţiunii, acestea nu sunt îndeplinite.

Astfel, inculpata în calitatea sa de angajat al O., nu poate răspunde pentru aceasta infracţiune.

Urmarea imediată sau rezultatul socialmente periculos reprezintă o componentă a laturii obiective a infracţiunii, fiind definită ca rezultatul pe care trebuie să-l producă acţiunea sau inacţiunea prin care s-a realizat elementul material, o urmare de care depinde existenţa laturii obiective, deci a infracţiunii. Urmarea imediată la infracţiunile contra patrimoniului constă într-o atingere adusă relaţiilor patrimoniale, de regulă, sub forma unei daune, a unui prejudiciu. În cazul infracţiunii de înşelăciune, pentru ca urmarea imediată să aibă eficienţă în conţinutul infracţiunii, trebuie să fie îndeplinită o cerinţă esenţială, şi anume să se fi pricinuit o pagubă şi care trebuie dovedită ca o condiţie de existenţă a incriminării.

Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune este necesar ca acţiunea de inducere în eroare prin care s-a realizat elementul material să fi avut ca urmare imediată crearea unei situaţii de fapt contrară celei care ar fi trebuit să existe dacă nu s-ar fi săvârşit acţiunea de amăgire, situaţie care a produs o pagubă patrimoniului, ca o consecinţă a unei decizii patrimoniale luate de cel indus în eroare la care nu ar fi consimţit dacă ar fi cunoscut adevărul.

A precizat că existenţa pagubei pretinsă de art. 244 C. pen. îmbracă două forme, alternative sau cumulate: o pagubă materială efectivă (damnum emergens) sau pierderea ori neproducerea unui venit aşteptat în mod întemeiat şi obişnuit (lucrum cessans).

Producerea unei pagube are corespondentul în (îi corespunde) folosul material injust urmărit de făptuitor prin inducerea în eroare a victimei, iar între folosul material care îl priveşte pe făptuitor sau pe un altul şi paguba produsă victimei există o intercondiţionare. Nu trebuie făcută confuzie între pagubă şi scop material şi injust urmărit, chiar dacă de regulă realizarea lui o implică, deoarece este posibil ca prin inducerea în eroare să se producă o pagubă, dar să nu existe infracţiunea de înşelăciune dacă fapta nu a fost săvârşită în scopul obţinerii unui folos material injust pentru făptuitor sau altul.

Mai este necesar ca la infracţiunea de înşelăciune urmarea socialmente periculoasă să fie imediată, adică paguba să fie rezultatul nemijlocit al acţiunii de inducere în eroare şi nu un rezultat mijlocit. Nu se poate vorbi de pagubă în cazul în care există doar o stare de pericol pentru patrimoniu, deoarece infracţiunea de înşelăciune nu este o infracţiune de pericol, ci de rezultat.

Indiferent de modalitatea normativă în care se săvârşeşte infracţiunea de înşelăciune, urmarea imediată a laturii obiective constă în producerea unui prejudiciu material persoanei înşelate, iar în absenţa unor acţiuni menite să producă o pagubă materială, fapta nu constituie infracţiunea de înşelăciune.

Legătura de cauzalitate se înfăţişează ca un raport dintre acţiunea voluntară infracţională şi rezultatul socialmente periculos, cu menţiunea că raportul de cauzalitate răspunde la întrebarea dacă rezultatul pedepsibil constituie sau nu efectul acţiunii subiectului. Legătura de cauzalitate există în conţinutul oricărei infracţiuni, însă cercetarea acesteia se impune în cazurile în care, pentru existenţa infracţiunii, este necesar ca prin acţiunea sau inacţiunea făptuitorului să se producă un rezultat material, cerut expres de norma de incriminare. Chiar dacă raportul de cauzalitate nu apare menţionat explicit în norma de incriminare a infracţiunii de înşelăciune, necesitatea stabilirii lui se deduce din cerinţa ca acţiunea să aducă atingere valorii ocrotite de legea penală, ceea ce presupune constatarea faptului că vătămarea suferită de această valoare este consecinţa acţiunii.

O acţiune ilicită şi o urmare socialmente periculoasă, chiar dacă ar corespunde perfect faptei şi urmării prevăzute de conţinutul juridic al unei infracţiuni (în cazul acesta, al infracţiunii de înşelăciune) nu pot fi elemente constitutive ale acesteia decât dacă sunt unite printr-o legătură cauzală, iar fără legătura de cauzalitate nu se realizează unitatea elementelor laturii obiective, nu poate exista latura obiectivă şi nici latura subiectivă a infracţiunii, nu poate exista infracţiune. Astfel, la infracţiunea de înşelăciune, acţiunea de amăgire corespunzătoare elementului material cerut de norma de incriminare este cauza urmării imediate prevăzute explicit în normă (paguba produsă), iar aceasta din urmă este efectul celei dintâi.

Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune trebuie să se constate că există o legătură de la cauză la efect între acţiunea de amăgire (elementul material) şi urmarea imediată (pagubă produsă), iar dacă situaţia de fapt patrimonial păgubitoare este datorată altei cauze decât acţiunii de amăgire, ea nu constituie urmarea imediată a acestei acţiuni fiindcă lipseşte legătura de cauzalitate.

Legătura de cauzalitate în cazul infracţiunii de înşelăciune rezultă din însăşi realizarea acţiunilor incriminate, iar dacă situaţia de fapt patrimonială este datorată altei cauze decât acţiunii de inducere în eroare, ea nu este urmarea imediată a acestei acţiuni, fiindcă lipseşte legătura de cauzalitate. Astfel, această legătură de cauzalitate rezultă din împrejurările de fapt ale infracţiunii. Aprecierea existenţei raportului de cauzalitate în cazul înşelăciunilor depinde foarte mult de situaţia concretă care trebuie analizată, având în vedere varietatea situaţiilor de fapt, stabilirea în mod corect a raportului de cauzalitate între faptă şi rezultat conferind legitimitate hotărârilor pronunţate. Importanţa stabilirii raportului de cauzalitate în cazul infracţiunilor de înşelăciune este cu atât mai mare cu cât practica a arătat că există foarte multe modalităţi în care pot fi aduse atingeri patrimoniului prin astfel de fapte.

Legătura de cauzalitate în săvârşirea infracţiunilor nu se limitează numai la raportul de cauzalitate fizică, ci se întregeşte şi printr-o legătură de ordin psihic, inerentă tuturor manifestărilor umane, acest aspect privind latura subiectivă; iar la infracţiunea de înşelăciune legătura psihică rezultă din constatarea vinovăţiei.

Privitor la latura subiectivă, autorul infracţiunii de înşelăciune cunoaşte şi doreşte să inducă în eroare şi să producă o pagubă, fiind motivat de dorinţa de a obţine un folos.

În cazul infracţiunii de înşelăciune, intenţia este calificată prin scop, adică cel de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, în sensul că este obţinut pe nedrept un folos la care făptuitorul nu este îndreptăţit.

Acest scop apare cu rolul de a caracteriza intenţia cu care trebuie să acţioneze făptuitorul pentru a exista infracţiunea de înşelăciune şi astfel apare în conţinutul normei ca element constitutiv al laturii subiective, atribuind caracter calificat intenţiei care stă la baza faptei. Scop devine o finalitate care se situează în afara momentului producerii rezultatului, iar această finalitate trebuie urmărită de subiect pentru a exista poziţia subiectivă cerută de lege.

Prin folos material se înţelege orice profit, avantaj care poate fi evaluat în bani şi care, atunci când este realizat, duce la creştere sau consolidarea patrimoniului, iar acest folos este injust atunci când nu există nicio îndreptăţire.

Folosul nu dobândeşte caracter injust prin faptul că acesta a fost obţinut prin inducerea în eroare a subiectului pasiv. A considera altfel, ar presupune că prin simpla acţiune de inducere în eroare orice folos material ce este just, legitim, devine injust prin actul asocierii sale cu manoperele dolosive, angajate în mod neinspirat de către făptuitor pentru asigurarea folosului său material, de altfel, legitim în fond. Totodată, dacă s-ar admite această "contaminare" ope legis a folosului material prin simplul fapt al asocierii cu acţiuni de inducere în eroare, norma de incriminare (inducerea în eroare (...) în scopul de a obţine (...) un folos patrimonial injust) devine superfluă înfrângând caracterul precis, de strictă interpretare a legii penale, iar orice acţiune de inducere în eroare prin folosirea de acte false în scopul obţinerii unui folos material ar angaja răspunderea penală pentru un concurs de infracţiuni - înşelăciune şi fals -, fără distincţie.

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în convenţie nu poate fi suficientă ştiinţa că se săvârşeşte o acţiune de inducere sau menţinere în eroare cu ocazia încheierii sau executării unui contract şi că fără acea acţiune de amăgire contractul nu ar putea fi încheiat sau socotit ca fiind executat, ci este necesar ca fapta să fie săvârşită cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a arătat că susţinerea potrivit căreia inculpata l-ar fi ajutat pe D. prin punerea la dispoziţie a datelor de identificare a cardurilor numiţilor P., DD., E. şi N. este lipsită de orice suport probatoriu.

Din niciun mijloc de probă nu rezultă contribuţia infracţională a inculpatei. Cu atât mai mult, chiar dacă plicul conţinând cardul şi parola ar fi fost predate fără drept unei persoane, desigilarea plicului pentru preluarea cardului şi luarea la cunoştinţă a parolei nu presupune vinovăţia pentru săvârşirea faptei.

Mai mult, pentru a putea accesa sistemul informatic, în prealabil, cardul trebuia activat ceea ce presupune ca cel ce activează cardul să cunoască datele personale ale titularului, răspuns la întrebările de siguranţă (numele mamei înainte de căsătorie, de ex.) ceea ce presupune cunoştinţa şi acordul titularului.

În subsidiar, a invocat motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. întrucât a considerat că pedepsele au fost greşit aplicate şi că nu s-a ţinut cont de legea penală mai favorabilă, respectiv legea veche pe care a apreciat-o ca fiind lege penală favorabilă.

3. Recurentul inculpat D. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, recurentul inculpat a susţinut că pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat s-a reţinut că C., A. şi D., în anul 2009 au constituit un grup infracţional organizat specializat în săvârşirea de infracţiuni informatice, înşelăciune, abuz în serviciu, precum şi fals şi uz de fals, fiind sprijiniţi în activitatea infracţională de către inculpata F..

Consumarea infracţiunii s-a produs în momentul realizării acţiunii descrise în norma de incriminare indiferent dacă membrii grupării infracţionale au reuşit să realizeze sau să încerce să comită infracţiunea sau infracţiunile programate. Infracţiunea are momente de consumare diferită în raport cu felul acţiunii, aderarea şi sprijinirea fiind acţiuni ulterioare iniţierii sau constituirii.

A susţinut că în sarcina sa s-a reţinut acţiunea de constituire a grupului în anul 2009 alături de C. şi A..

Pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat (art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.), termenul de prescripţie este de 5 ani potrivit art. 154 alin. (1) C. pen., iar termenul de prescripţie specială este de 10 ani potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.. Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

În concluzie, pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., prescripţia a început să curgă în anul 2009 şi s-a împlinit în anul 2019. Cum judecata s-a încheiat la data de 16.03.2020, instanţa de apel trebuia să constate că a intervenit prescripţia pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

Pentru infracţiunea de înşelăciune (art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), s-a reţinut că:

"D. care a beneficiat de credit bancar pe baza unor documente false (adeverinţă de venit)... creând astfel un prejudiciu O., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune..." - fila x din rechizitoriu.

A susţinut că, în fapt, inculpatul a încheiat cu O. contractul nr. x/03.08.2009 cu suma de 14.080 RON. Consumarea infracţiunii de înşelăciune a avut loc la momentul în care acţiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reuşit să determine pe cel amăgit să ia o decizie patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitului. Aşadar, pentru consumarea infracţiunii, urmarea tipică trebuie să se fi realizat împreună cu cerinţa sa esenţială, pricinuirea pagubei.

În dosar există probe care demonstrează prescripţia ca şi cauză de încetare a procesului penal, dar şi că nu sunt întrunite condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen.

Pentru infracţiunea de înşelăciune (art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.) termenul de prescripţie este de 5 ani potrivit art. 154 alin. (1) C. pen., iar termenul de prescripţie specială este de 10 ani potrivit art. 155 alin. (4) C. pen. "Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni."

În concluzie, pentru infracţiunea de înşelăciune, prescripţia a început să curgă în anul 2009 şi s-a împlinit în anul 2019. Cum judecata s-a încheiat la data de 16.03.2 020, instanţa de apel trebuia să constate că a intervenit prescripţia pentru infracţiunea înşelăciune.

Cu privire la cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul inculpat, prin apărător, s-a limitat la a invoca art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", fără a prezenta motivele pe care se întemeiază.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi B., C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În cazul recurentului inculpat D. s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, strict cele care se referă la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii de înşelăciune din perspectiva producerii urmării socialmente periculoase, iar celelalte aspecte invocate, respectiv prescripţia răspunderii penale şi neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen., nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (7) sau 12 din C. proc. pen., (prescripţia răspunderii penale reprezintă un caz de contestaţie în anulare, iar neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen. priveşte încadrarea juridică a faptei, aspect ce nu poate fi analizat în actualul cadru procesual).

Analizând cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., C. şi D., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În acest context, sub un prim aspect, Înalta Curte constată că principala critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi invocată de inculpaţii B. şi C. vizează împrejurarea că, din perspectiva conţinutului normativ al incriminării abuzului în serviciu, astfel cum a fost reconfigurat în urma Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, efectuarea unui act de serviciu cu încălcarea unei norme din legislaţia secundară, hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, nu satisface cerinţele de conţinut obiectiv ale infracţiunii prevăzute de art. 297 din C. pen.

Prealabil analizării criticilor propriu-zise susţinute de către recurenţii inculpaţi, Înalta Curte notează că în jurisprudenţa sa constantă, s-a reţinut că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din acelaşi Cod (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv" (Decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că, în speţă atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel a reţinut ca situaţie de fapt, în cazul inculpatei C. că, în calitate de funcţionar bancar din cadrul O., a întocmit în mod fraudulos dosare de credit şi le-a transmis spre verificare inculpatei A., care le aproba având cunoştinţă de caracterul ilicit al acestora, activitatea sa producând prejudicii O., iar în cazul inculpatului B., că a facilitat obţinerea de înscrisuri necesare aprobării creditelor în fals, pentru ca acestea să fie verificate defectuos şi supuse aprobării de către inculpatele C. şi A., funcţionari bancari ai O..

În acest context, în raport de motivele invocate de inculpaţi în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., instanţa de recurs urmează a verifica dacă obligaţiile de serviciu reţinut a fi încălcate de către aceştia sunt reglementate în acte normative cu putere de lege.

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (publicată în M.Of. Partea I, nr. 517 din 08.07.2016), a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile criticate folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte infracţiunea (par. 60), că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată (par. 57) şi a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului (par. 60).

În cuprinsul aceleiaşi hotărâri, în paragraful nr. 88, s-a făcut referire expresă la faptul că "dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. (…) au fot reconfigurate prin prezenta decizie".

Reconfigurarea, la care se referă Curtea Constituţională în paragraful anterior menţionat, are ca efect restrângerea sferei de incidenţă a infracţiunii în limitele constituţionale, respectiv: atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se afla făptuitorul şi pe care aceste o încalcă sau nu o îndeplineşte, trebuie să fie prevăzută expres de lege, noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României şi, totodată, actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu să încalce o dispoziţie cuprinsă în legislaţia primară (care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României).

Aşadar, dacă anterior Deciziei nr. 405/2016, formularea largă a textului permitea includerea în elementul material al laturii obiective a infracţiunii a oricărei încălcări ale atribuţiilor de serviciu, indiferent dacă acestea erau prevăzute în legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului, fişă a postului, ulterior acestei decizii, o acţiune sau inacţiune dobândeşte semnificaţie penală doar dacă făptuitorul se află în exercitarea unei atribuţii de serviciu prevăzute de lege şi prin acţiunea sau inacţiunea sa se încalcă dispoziţii exprese dintr-o lege sau ordonanţă de Guvern, şi nu prin acte de nivel inferior (hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului). Orice încălcări ale atribuţiilor de serviciu care nu îşi au izvorul într-o dispoziţie din legislaţia primară, se situează în afara ilicitului penal.

În considerentele acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a stabilit cu claritate care este sensul sintagmei "îndeplineşte prin încălcarea legii", ce intră în elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu:

"ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice." (par. 61).

Din perspectiva condiţiei de tipicitate a elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu constând în neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos, Înalta Curte apreciază că trebuie identificată obligaţia de serviciu care a fost încălcată, implicit, dispoziţia legală care prevede conduita corespunzătoare ce trebuia urmată de către inculpat, în raport de care, comportamentul acestuia a fost considerat a fi o neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu.

Analizând, în aceste coordonate de principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata C., Înalta Curte constată că în cuprinsul deciziei penale atacate nu sunt indicate nici textele de lege şi nici atribuţiile de serviciu presupus a fi încălcate; la fila x, instanţa de apel redă situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatei cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, respectiv -"având cunoştinţă că documentele utilizate în vederea obţinerii de credite bancare sunt false, solicitând şi primind foloase materiale de la beneficiari după obţinerea creditului, inculpata a întocmit în mod fraudulos dosarele şi le-a transmis spre verificare inculpatei A., care le aproba având cunoştinţă de caracterul ilicit al acestora, activitatea sa producând prejudicii O.", însă nu indică niciun text de lege (legislaţie primară) care reglementează obligaţiile de serviciu ce au fost încălcate de inculpată.

Aşadar, chiar şi în situaţia în care s-ar reţine încălcarea Procedurii 1/4Versiunea 4/22.05.2009 şi Versiunea 5/02.12.2009 privind fluxul operaţiunilor de aprobare a cardului de credit CC. în RON pentru persoane fizice, a Capitolul IV "Analiza documentaţiei, stabilirea şi aprobarea limitei de credit card", ofiţerul credit card, Departamentul Carduri, Serviciul credit card verifică existenţa documentaţiei conform Cap. II pct. 2, precum şi dacă au fost ataşate la dosar rezultatele verificărilor conform Cap. III pct. 4 alin. (3), Înalta Curte constată că aceste dispoziţii privesc exclusiv o procedură bancară internă care disciplinează efectuarea îndatoririlor de serviciu ce îi incumbă recurentei inculpate, fără a fi reglementate în mod expres prin lege, astfel cum această noţiune a fost expres definită de instanţa de control constituţional prin Decizia nr. 405/2016.

Lipsa prevederii în lege a îndatoririi de serviciu, chiar în condiţiile existenţei unor prevederi în acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului (fişa postului), face ca acuzaţia adusă inculpatei să nu îndeplinească condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu; nerespectarea normelor interne de lucru nu se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază că nu poate primi susţinerile reprezentantului Ministerului Public în sensul că procedurile interne ale băncii, denumite fluxuri de operaţiuni, fie de aprobare, fie de primire a actelor, sunt de natură a detalia obligaţiile de serviciu prevăzute în Legea nr. 58/1998 şi în special în Ordonanţa nr. 99/2006, având în vedere că adoptarea unor acte de reglementare secundară nu se poate realiza decât în limitele şi potrivit legislaţiei primare care le ordonă, astfel că prevederile din fişa postului sau dintr-o procedură bancară nu pot adăuga la lege şi nu pot suplini lipsa de precizie a acesteia.

Faţă de cele reţinute, se constată că actul de conduită imputat inculpatei nu este prevăzut de lege, ci eventual de acte cu putere inferioară legii, care nu se încadrează în categoria actelor normative de natură a constitui temei al răspunderii penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu, astfel cum au fost stabilite prin Decizia nr. 405/2016 şi nr. 392/2017 ale Curţii Constituţionale.

În concluzie, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă de către inculpata C. a unei atribuţii de serviciu impusă prin fişa postului sau a unor proceduri bancare nu are semnificaţie penală, putând constitui eventual temei al răspunderii civile sau al răspunderii disciplinare.

De altfel, chiar prin deciziile Curţii Constituţionale mai sus-menţionate s-a stabilit că "incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul ultima ratio. Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu nu trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică, ci trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, alte măsuri de ordin civil, administrativ etc., fiind improprii în realizarea acestui deziderat. În sens larg, scopul urmărit de legiuitor prin legislaţia penală este acela de a apăra ordinea de drept, iar, în sens restrâns, este acela de a apăra valori sociale, identificate de legiuitor în partea specială a C. pen., acest scop fiind, în principiu, legitim. Însă, măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual" (par. 68, 69 din Decizia nr. 405/2016).

Astfel, întrucât Curtea Constituţională a considerat că faptele care, prin efectul lor, sunt lipsite de importanţă ori sunt apte să atragă numai răspunderea disciplinară nu pot fi considerate fapte tipice de abuz în serviciu şi a scos din sfera incriminării penale încălcarea sarcinilor de serviciu prevăzute în fişa postului sau printr-o procedură bancară, ipoteză identică cu cea din speţă, în care s-a aflat şi inculpata C., Înalta Curte va constata că fapta nu este prevăzută de legea penală şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de dispoziţiile art. 297 C. pen.

Mai mult, Înalta Curte notează că prin Decizia nr. 774/A din data de 12 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a dispus faţă de inculpata A., coautoarea în săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, o soluţie de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Aşadar, atât timp cât faţă de coautoare s-a reţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, tocmai motivat de împrejurarea că atribuţiile de serviciu pretins încălcate nu sunt reglementate de acte normative cu putere de lege, nu se justifică nici reţinerea în sarcina inculpatei C. a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu pentru aceleaşi raţiuni.

Analizând, în aceleaşi coordonate, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este de asemenea fondată, pentru următoarele considerente:

În conţinutul art. 48 C. pen. este definită noţiunea de complicitate ca fiind acea formă a participaţiei penale în care o persoană, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, inclusiv prin promisiunea tăinuirii lucrurilor provenite din săvârşirea faptei, chiar dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită sau de a favoriza pe făptuitor, promisiune făcută anterior începerii executării sau în timpul realizării acesteia. Cu alte cuvinte, complicele este acea persoană (participant secundar) care înlesneşte, sprijină realizarea acţiunii tipice de către autor (participant principal), fiind inclus aici şi instigatorul.

Pentru a exista complicitate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) să se fi săvârşit de altcineva o infracţiune (în formă tipică sau tentantă atunci când tentativa este pedepsibilă); b) să existe o contribuţie (materială sau psihică) din partea complicelui care a servit, folosit în orice mod la săvârşirea infracţiunii comise de altul; c) să existe o înţelegere (coeziune psihică) între autor şi cel care ajută, ceea ce presupune ca cel din urmă să fi voit ca activitatea sa să contribuie la realizarea acţiunii autorului şi să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acţiunii pe care el înţelege să o sprijine.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic în analiza criticilor formulate de inculpat, se constată că în sarcina acestuia s-a reţinut comiterea faptei de complicitate la abuz în serviciu, constând în aceea că, a racolat persoane cu probleme financiare care nu îndeplineau cerinţele necesare în vederea accesării de credite bancare, facilitând obţinerea de înscrisuri necesare aprobării creditelor în fals, pentru ca acestea să fie verificate defectuos şi supuse aprobării de către inculpatele C. şi A., funcţionari bancari ai O..

Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că faţă de autorul infracţiunii de abuz în serviciu, în raport de care s-a reţinut forma de participaţie a inculpatului B., respectiv faţă de inculpata A., s-a dispus printr-o hotărâre definitivă, respectiv Decizia nr. 774/A din data de 12 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, o soluţie de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

În acest context, neprevederea faptei de legea penală, se răsfrânge nu numai asupra autorului, ci şi în ceea ce îl priveşte pe complice, în speţă inculpatul B., a cărui contribuţie accesorie depinde de existenţa faptei pe care se presupune că a sprijinit-o, întrucât actele complicelui susţin o faptă comisă de către autor, aspect ce conduce nu numai la achitarea autorului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dar şi la achitarea pentru acelaşi temei a complicelui având în vedere că pentru a exista complicitatea se presupune ca autorul să fi săvârşit o infracţiune, ipoteză care nu se regăseşte în cauză.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că principiile generale aplicabile participaţiei principale sunt, deopotrivă, aplicabile şi participaţiei secundare, întrucât acţiunile indirecte şi mediate contribuie la realizarea infracţiunii, fac parte din antecedenţa cauzală a acesteia, astfel că neprevederea faptei de legea penală în cazul autorului nu poate avea ca rezultat decât neprevederea de legea penală a actelor de înlesnire, ajutor în realizarea ei. (I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 397/A din 10 decembrie 2019).

Ca atare, soluţia de achitare dispusă în mod definitiv prin Decizia penală nr. 774/A din data de 12 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală cu privire la inculpata A., în calitate de autor al infracţiunii de abuz în serviciu, are aceleaşi consecinţe juridice şi asupra acţiunilor de ajutor, înlesnire date de inculpatul B., în calitate de complice la acţiunea tipică şi, pe cale de consecinţă, justifică un raţionament juridic similar în sensul că, se impune achitarea acestuia în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Cu privire la celelalte critici formulate de inculpata C. întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv că în cazul infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat nu rezultă implicarea sa în niciun mod în obţinerea creditelor bancare, că în calitate de angajat al O., nu poate răspunde pentru infracţiunea de instigare la înşelăciune sau că reţinerea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată este lipsită de orice suport probatoriu, Înalta Curte notează că, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Analiza motivelor de recurs în casaţie nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal infracţiunile de constituire de grup infracţional organizat, instigare la infracţiunea de înşelăciune, complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare şi valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

În acest context, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv şi subiectiv infracţiunile de constituire de grup infracţional organizat, instigare la infracţiunea de înşelăciune, complicitate la acces ilegal la un sistem informatic şi, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentei inculpate întemeiate pe cazul de casare prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt neîntemeiate.

Deopotrivă, prin cererea de recurs în casaţie, recurenta inculpată C. a invocat şi cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., motivat de împrejurarea că pedepsele au fost greşit aplicate întrucât nu s-a avut în vedere legea penală mai favorabilă, respectiv legea veche.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

În toate cazurile legalitatea sancţiunilor penale este examinată, însă, prin raportare la încadrarea juridică şi la legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum au fost acestea reţinute prin decizia definitivă recurată.

Aplicarea principiului mitior lex este o operaţiune complexă, indisolubil legată de fapta comisă şi autorul ei, prin care, în urma comparării atât a condiţiilor legale de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi a celor referitoare la pedeapsă, reglementate în legile penale succesive, instanţa determină care dintre respectivele legi conduce, în cauza dedusă judecăţii, la un tratament sancţionator mai favorabil.

Drept urmare, implicând o evaluare a unor chestiuni de temeinicie, privitoare la individualizarea tratamentului sancţionator, stabilirea legii penale mai favorabile constituie atributul exclusiv al instanţelor învestite cu judecarea cauzei - în fond sau în apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept - iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Pe cale de consecinţă, modalitatea de evaluare şi determinare a legii penale mai favorabile într-o cauză dată nu poate fi, în sine, cenzurată de instanţa de casaţie, prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

În acest context, evaluând legalitatea pedepselor aplicate recurentei inculpate C. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor, limitele de pedeapsă şi tratamentul sancţionator prevăzut de C. pen. în vigoare, stabilit de instanţa de apel ca fiind lege penală mai favorabilă şi, deci, aplicabil în speţă, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, context în care se constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată recurentei de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel pentru această infracţiune, se situează în limitele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1), (2), (3) C. pen., aceasta este sancţionată cu pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare. Ca urmare, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată recurentei pentru această infracţiune se înscrie în limitele prevăzute de lege.

În cadrul aceleiaşi evaluări constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată recurentei pentru infracţiunea de instigare la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. îndeplineşte condiţia de legalitate raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv de la 1 la 5 ani închisoare.

De asemenea, potrivit art. 360 alin. (1), (2), (3) C. pen. infracţiunea de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, astfel că pedeapsa de 3 ani aplicată recurentei inculpate este legală.

Se constată, aşadar, că susţinerile invocate de recurenta inculpată în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatului D., Înalta Curte notează că prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 iunie 2021 în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, strict cele care se referă la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii de înşelăciune din perspectiva producerii urmării socialmente periculoase, astfel că analiza instanţei de casaţie va purta exclusiv cu privire la cazul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, recurentul inculpat a invocat că, în cauză, consumarea infracţiunii de înşelăciune a avut loc la momentul în care acţiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reuşit să determine pe cel amăgit să ia o decizie patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitului. Aşadar, pentru consumarea infracţiunii, urmarea tipică trebuie să se fi realizat împreună cu cerinţa sa esenţială, pricinuirea pagubei.

Potrivit art. 244 alin. (1) C. pen., apreciat de instanţa de fond şi de cea de apel ca fiind legea penală mai favorabilă, inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă, sub aspectul laturii obiective, că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de inducere în eroare a unei persoane, prin utilizarea de mijloace frauduloase (ex. înscrisuri), în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust. Urmarea imediată constă în producerea unei pagube în dauna unei persoane fizice sau juridice, iar legătura de cauzalitate reiese din materialitatea faptei, corelativ pagubei produse unei persoane realizându-se scopul infracţiunii, respectiv obţinerea unui beneficiu material pentru autorul infracţiunii ori pentru o altă persoană.

Procedând, aşadar, la analiza tipicităţii obiective a faptei de înşelăciune imputată recurentului D., Înalta Curte constată că sunt relevante constatările instanţei de apel, în motivarea deciziei atacate reţinându-se următoarele:

"inculpatul D., împreună cu inculpaţii B., J. şi K., racolau persoane cu probleme financiare, ce nu puteau accesa credite bancare, cărora le întocmeau adeverinţe de venit şi cărţi de muncă în fals, în funcţie de necesarul de documente solicitat de către inculpata C., ofiţer relaţii cu clienţii la O. - Agenţia Ştefan cel Mare. Dosarele astfel întocmite erau înaintate de către aceasta din urmă, inculpatei A., analist de credit în cadrul O. - Agenţia Ştefan cel Mare, spre avizare. (…) inculpaţii au întocmit dosare de creditare în fals pe numele persoanei vătămate E. şi a martorilor Y. şi P., care nu au solicitat niciodată credite bancare. La conturile de credit ale acestora au fost ataşate card-uri de credit, banii fiind retraşi de la bancomat, fără acordul titularilor, care de altfel nici nu aveau cunoştinţă despre faptul că pe numele lor au fost deschise astfel de conturi la O..(…)

De asemenea, D. se ocupa de falsificarea documentelor necesare obţinerii creditelor bancare pentru fiecare dintre persoanele racolate în acest sens, persoane care nu întruneau condiţiile O., pentru aprobarea acestora."

Aşadar, contrar susţinerilor recurentului inculpat, fapta anterior descrisă, constând, în esenţă, în inducerea în eroare a O. prin obţinerea de credit bancar pe baza unor documente false (adeverinţă de venit) şi prin determinarea altor persoane de a accesa în acelaşi mod credite bancare, creând astfel un prejudiciu părţii civile, întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinut de instanţele de fond şi de apel, aspect în raport de care Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul D., însă dând eficienţă dispoziţiilor art. 443 alin. (1) C. proc. pen., va examina cauza în integralitate şi va extinde efectele recursului în casaţie şi asupra acestui inculpat.

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor art. 443 alin. (1) C. proc. pen., instanţa examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs în casaţie sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.

În acest context, Înalta Curte constată că inculpaţii D., M., L., J., K. se află într-o situaţie identică cu cea a inculpaţilor C. şi B., că aparţin aceluiaşi grup procesual (consortium litis), între aceştia operând solidaritatea procesuală, în sensul că în sarcina acestora s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de dispoziţiile art. 297 C. pen.. Aceeaşi nelegalitate care stă la baza achitării celor doi inculpaţi se constată şi în cazul acestor coinculpaţi, respectiv lipsa prevederii atribuţiilor de serviciu încălcate într-o lege şi nu prin acte de nivel inferior, nefiind indicată dispoziţia legală care prevede conduita corespunzătoare ce trebuia urmată de către inculpaţi, în raport de care, comportamentul acestora a fost considerat a fi o neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu. Mai mult, Înalta Curte notează că în sarcina inculpaţilor D., M., L., J., K. se reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma complicităţii, astfel că în raport de Decizia nr. 774/A din data de 12 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a dispus o soluţie de achitare faţă de coautoarea A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, se impune achitarea pentru acelaşi temei a complicilor, având în vedere că pentru a exista această formă de participaţie se presupune ca autorul să fi săvârşit o infracţiune.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte va admite recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 443 alin. (1) C. proc. pen. va dispune extinderea efectelor recursului în casaţie şi cu privire la inculpatul D., intimaţii inculpaţi M., L., J., K..

Va casa, în parte, decizia penală recurată, şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, va dispune:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen., cu aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.,

- înlătura sporul 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen.

Va menţine pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va stabili în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adăugă 1 an închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Va menţine dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Va menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B..

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

2. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatei C. în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzuta de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpata C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Va menţine pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adăugă 2 ani şi 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatei stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Va menţine dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Va menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce o priveşte pe inculpata C..

Va deduce durata executată în baza MEPI nr. 6407 din data de 16.03.2020 de la 03.04.2020 la zi.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

3. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului D. în pedepsele componente:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Va menţine pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adăugă 2 ani şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Va menţine dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Va menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D..

Va deduce durata executată în baza MEPI nr. 6408 din data de 16 martie 2020 de la 10.07.2020 la zi.

4. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpatul M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Va dispune desfiinţarea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

5. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpata L., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Va dispune desfiinţarea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

6. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului J. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul J..

Va deduce durata executată în baza MEPI nr. 6416 din data de 16 martie 2020 de la 14.09.2021 la zi.

7. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului K. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpatul K., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K..

II. Va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B., C. şi D., în sumă de câte 157 de RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 443 alin. (1) C. proc. pen. dispune extinderea efectelor recursului în casaţie şi cu privire la inculpatul D., intimaţii inculpaţi M., L., J., K..

Casează, în parte, decizia penală recurată, şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, dispune:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen., cu aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.,

- înlătura sporul 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen.

Menţine pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., stabileşte în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adăugă 1 an închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Menţine dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B..

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatei C. în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzuta de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpata C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Menţine pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adăugă 2 ani şi 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatei stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Menţine dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce o priveşte pe inculpata C..

Deduce durata executată în baza MEPI nr. 6407 din data de 16.03.2020 de la 03.04.2020 la zi.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului D. în pedepsele componente:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Menţine pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adăugă 2 ani şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatului stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Menţine dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D..

Deduce durata executată în baza MEPI nr. 6408 din data de 16 martie 2020 de la 10.07.2020 la zi.

4. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Dispune desfiinţarea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

5. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpata L., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Dispune desfiinţarea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

6. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului J. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul J..

Deduce durata executată în baza MEPI nr. 6416 din data de 16 martie 2020 de la 14.09.2021 la zi.

7. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului K. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- 2 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul K., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Menţine dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K..

II. Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B., C. şi D., în sumă de câte 157 de RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.

GGC-GR