Cassation review of criminal penalty limits: inapplicability of witness protection statute in extraordinary appeal proceedings

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 3128 din data de 20 decembrie 2019 Judecătoria Giurgiu, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 5 alin. (1) C. pen. a constatat că legea penală mai favorabilă în cauză este reprezentată de C. pen. în vigoare

1. În temeiul art. 253 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012).

În temeiul art. 67 alin. (1) la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 100 de metri, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 100 de metri, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost în prezenta cauză este concurentă cu:

- infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la tâlhărie calificată (fapta din 23/24.04.2010) şi complicitate la infracţiunea de omor calificat (fapta din 23/24.04.2010) aplicată prin Sentinţa penală nr. 208 pronunţată la data de 27.04.2017 de Tribunalul Giurgiu, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1023/A/20.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală,

- cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de complicitate la furt calificat (faptele din 14/15.03.2015, 25/26.03.2015 şi 28/29.03.2015) şi a unei infracţiuni de furt calificat (fapta din 27/28.03.2015) aplicată prin Sentinţa penală nr. 631 pronunţată la data de 02.10.2015 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 278/15.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind săvârşite de inculpatul A., înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani şi 4 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 208 pronunţată la data de 27.04.2017 de Tribunalul Giurgiu, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1023/A/20.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, respectiv:

- 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 5 ani pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat (fapta din 23/24.04.2010)

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 5 ani pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată (fapta din 23/24.04.2010).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 631 pronunţată la data de 02.10.2015 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 278/15.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat (fapta din 14/15.03.2015),

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat (fapta din 25/26.03.2015),

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat (fapta din 28/29.03.2015),

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de furt calificat (fapta din 27/28.03.2015).

În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi n) C. pen. pe o perioada de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012) aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele de:

- 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 5 ani pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat (fapta din 23/24.04.2010) şi 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 5 ani pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată (fapta din 23/24.04.2010), aplicate prin Sentinţa penală nr. 208 pronunţată la data de 27.04.2017 de Tribunalul Giurgiu, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1023/A/20.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat (fapta din 14/15.03.2015),

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat (fapta din 25/26.03.2015),

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat (fapta din 28/29.03.2015),

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracţiunea de furt calificat (fapta din 27/28.03.2015), aplicate prin Sentinţa penală nr. 631 pronunţată la data de 02.10.2015 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 278/15.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând ca A. să execute pedeapsă rezultantă de 21 ani şi 4 luni închisoare [pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare la care se adaugă sporul de 4 ani şi 4 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (2 ani + 2 ani + 2 ani + 3 ani + 4 ani + 4 ani)].

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare (fapta din 27.04.2016), stabilită prin Sentinţa penală nr. 43 pronunţată la data de 25.01.2017 de Judecătoria Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 740/A/11.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la restul de 7391 de zile rămas neexecutat la data de 27.04.2016 din pedeapsa de 21 ani şi 4 luni, stabilită prin prezenta sentinţă, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 2 ani 2 luni şi 7391 de zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) şi b) C. pen., a aplicat inculpatului, pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., lit. a) b dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi n dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 100 de metri.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului, pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., lit. n) dreptul de a comunica, direct şi în orice mod, cu persoana vătămată, C. sau cu membri de familie ai acesteia (stabilit prin Sentinţa penală nr. 43 pronunţată la data de 25.01.2017 de Judecătoria Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 740/A/11.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală).

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., literele: a dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, n dreptul de a comunica, direct şi în orice mod, cu persoana vătămată, C. sau cu membri de familie ai acesteia şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 100 de metri.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa de 2 ani 2 luni şi 7391 de zile închisoare aplicată perioada executată de la 27.04.2016 la zi.

A anulat MEPÎ nr. 45/12.05.2017 emis de Judecătoria Giurgiu şi MEPÎ nr. 273/27.07.2017 emis de Tribunalul Giurgiu şi a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin această sentinţă penală.

2. În temeiul art. 47 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012).

În temeiul art. 67 alin. (1) la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 100 de metri, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta la mai puţin de 100 de metri, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 70 C. pen., a dispus publicarea o singură dată într-un cotidian local a unui extras din hotărârea de condamnare definitivă, fără a se dezvălui identitatea altor persoane, pe cheltuiala inculpatului C..

În baza art. 555 C. proc. pen. a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumei de 2000 euro primită de inculpatul A. pentru a săvârşi infracţiunea.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi inculpatul C..

Prin Decizia penală nr. 934 din 1 octombrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi de inculpatul- apelant C. împotriva Sentinţei penale nr. 3128/20.12.2019 pronunţate de Judecătoria Giurgiu, secţia Penală în Dosarul nr. x/2016. A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, în fond, rejudecând a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012).

În temeiul art. 67 alin. (1) a interzis inculpatului C. drepturile prev de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, ce nu contravin prezentei.

Împotriva Deciziei penale nr. 934 din 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul C. a declarat recurs în casaţie, la data de 6 mai 2021.

În cererea scrisă, inculpatul C. a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală în Dosarul nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 27 octombrie 2021.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul C. a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. ""s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că în mod nelegal a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la distrugere (faptă din data de 04-05.06.2021), şi i-au fost aplicate dispoziţiile art. 67 alin. (1) rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen.

Totodată, a mai motivat că, în mod greşit a fost condamnat la pedeapsa sus menţionată, întrucât instanţa de judecată la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele generale de pedeapsă fără a face aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, conform cărora, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi, care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege .

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934 din 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu sunt întemeiate.

Examinarea unei cauze în recurs în casaţie nu poate conduce la reformarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţele care au soluţionat fondul acuzaţiilor penale, instanţa de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, cu consecinţa redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului C. prin decizia penală atacată, pentru infracţiunea de instigare la distrugere prevăzute de dispoziţiile art. 253 alin. (4) C. pen., raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., este legală, atât sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege cât şi în raport de tratamentul sancţionator stabilit de instanţa de apel.

În ce priveşte critica recurentului inculpat C., care a susţinut că, în mod greşit, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, pe cale de consecinţă, nu s-au redus limitele speciale prevăzute de lege la jumătate, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, " Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, iar conform art. 2 lit. a) pct. 1 din acelaşi act normativ, persoana care poate beneficia de aceste prevederi trebuie să aibă calitatea de martor, potrivit C. proc. pen., şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni.

Înalta Curte reţine că, dată fiind natura juridică a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casaţie la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condiţiilor pentru aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 implică o apreciere din partea instanţei, operaţiune ce excede acestei căi de atac şi nu poate fi efectuată de instanţa investită cu soluţionarea recursului în casaţie.

De altfel, chiar dacă aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor nu ar fi fost invocată în faţa primei instanţe ori pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, instanţa a omis să se pronunţe asupra lor, oportunitatea aplicării acestora reprezintă o chestiune de drept care tot nu ar fi putut face obiectul analizei instanţei de recurs în actualul cadru procesual.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţelor de fond sau apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din data de 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din data de 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

GGC-GR