Challenge to execution of penal sentence: non-applicability of execution objection for re-evaluation of finalized aggravation of penalties and calculation of detention compensation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the contumacious challenge filed by the convicted inmate, upholding the Court of Appeal's prior rejection of his execution objection and maintaining the original custodial sentence of 10 years and 8 months; the inmate was ordered to pay 300 RON in judicial expenses, while the court-appointed counsel's 80 RON fee remained a state burden. The dispute centered on a "contestație la executare" (challenge to execution), where the inmate argued for a reduced resultant sentence due to alleged errors in the aggregation of concurrent offenses and failed to account for conditional suspension expiration, and additionally claimed additional days of compensation for inadequate detention conditions. The Court held that the challenge was unfounded under Article 598(1)(d) of the Code of Criminal Procedure because a challenge to execution is not a vehicle for re-evaluating settled merits or modifying the operative part of a final judgment, and it noted that the detention administration had already correctly applied statutory deductions, including 150 days for inadequate conditions under Article 551 of Law No. 169/2017, leaving no legal basis for further mitigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 47 din C. proc. pen, art. 50 din C. proc. pen, art. 598 alin. (2) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) C. proc. pen; Challenge to execution of penal sentence: non-applicability of execution objection for re-evaluation of finalized aggravation of penalties and calculation of detention compensation: The dispute centered on a "contestație la executare" (challenge to execution), where the inmate argued for a reduced resultant sentence due to alleged errors in the aggregation of concurrent offenses and failed to account for conditional suspension expiration, and additionally claimed additional days of compensation for inadequate detention conditions. The Court held that the challenge was unfounded under Article 598(1)(d) of the Code of Criminal Procedure because a challenge to execution is not a vehicle for re-evaluating settled merits or modifying the operative part of a final judgment, and it noted that the detention administration had already correctly applied statutory deductions, including 150 days for inadequate conditions under Article 551 of Law No. 169/2017, leaving no legal basis for further mitigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedImposes the obligation on the contestator to pay 300 RON in judicial expenses to the state.
Rules that the 80 RON legal aid fee for the court-appointed counsel remains in the charge of the state.
Full text
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27/F din data de 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020(2908/2020), în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins,ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 72/2018 din data de 28.06.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020 din data de 06.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa această soluţie, s-au avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 27.08.2020, pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub nr. x/2020, petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Slobozia, a contestat executarea pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72/2018 din data de 28.06.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020 din data de 06.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precizând că există o cauză de micşorare a acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 430/14.10.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Slobozia a admis, în baza art. 47 din C. proc. pen., excepţia necompetenţei materiale şi, in baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul-condamnat A., deţinut în Penitenciarul Slobozia, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune declinarea competentei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Judecătoria Slobozia a reţinut ca petentul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar petentul se afla la momentul formulării ei în stare de detenţie în Penitenciarul Slobozia, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2020.
Analizând contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., Curtea a reţinut că aceasta este nefondată.
Astfel, contestaţia la executare se poate formula în cazurile expres şi limitativ prev. de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., când:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către contestatorul condamnat, acesta a formulat contestaţie împotriva executării pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72/2018, pronunţată la data de 28.06.2018 de Curtea de Apel Ploieşti, răamasă definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020, pronunţată de ICCJ la data de 06.07.2020, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi susţinând că există o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Primul aspect invocat de contestatorul condamnat drept cauză de reducere a pedepsei a fost acela al greşitei stabiliri de către I.C.C.J. a pedepsei rezultante de 10 ani şi 8 luni închisoare, în loc de 9 ani, 11 luni şi 12 zile închisoare cât ar fi fost corect, prin luarea in considerare a:
- condamnării de 1 an cu suspendare pronunţată prin Sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, condamnare care se împlinise la data de 06.06.2019, astfel că, în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., în pedeapsa concurentă trebuia inclus doar restul de pedeapsă, nu şi sporul de pedeapsă.
- sporului de 1 an aplicat la condamnarea de 3 ani, pronunţată prin Sentinţa penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Al doilea aspect invocat de contestatorul condamnat drept cauză de reducere a pedepsei a fost acela reprezentat de necesitatea reţinerii unui număr de 24 zile ca beneficiu cuvenit pentru fiecare perioadă de 30 de zile executată în condiţii necorespunzătoare, potrivit art. 551 din Legea 254/2013 privind recursul compensatoriu.
Primul aspect invocat de contestatorul condamnat, privitor la greşita stabilire de către I.C.C.J. prin decizia definitivă nr. 177/2020, pronunţată la data de 06.07.2020, a pedepsei rezultante de 10 ani şi 8 luni închisoare, în loc de 9 ani, 11 luni şi 12 zile închisoare cât ar fi fost corect, nu este în realitate o cauză de reducere a pedepsei în sensul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
În plus, Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia pronunţată de I.C.C.J. la 26 ianuarie 2021 în aceeaşi cauză, a fost admisă contestaţia la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi s-a dispus ca, din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72/28.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A/06.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reţinerii, arestului la domiciliu, arestării preventive şi arestării în executarea pedepsei, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 şi de la data de 01.11.2016 la data de 06.08.2018, dar şi perioada de la 07.07.2020 la zi (26 ianuarie 2021).
A doua critică invocată de contestatorul condamnat, privitoare la nereţinerea unui număr de 24 zile ca beneficiu cuvenit pentru fiecare perioadă de 30 de zile executată în condiţii necorespunzătoare, este neîntemeiată de vreme ce din Adresa nr. x/12.10.2020, emisă de Penitenciarul Slobozia, a rezultat că pedeapsa acestuia începe la 01.11.2016 şi expiră la 06.08.2026, scăzându-se 328 zile (din care 178 zile arest preventiv şi arest la domiciliu în perioada 11 19.11.2014 - 15.05.2015 şi 150 zile ca urmare a aplicării art. 551 din Legea 169/2017 privind compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare.
Având în vedere cele mai sus expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 72/2018 din data de 28.06.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177/2020 din data de 06.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie, în termenul legal, condamnatul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.
Înalta Curte, examinând contestaţia declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive sau în cursul executării acesteia.
Contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate prin intermediul său aspecte de fond deja avute în vedere de instante la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.
În ceea ce priveşte critica contestatorului privind greşita stabilire a pedepsei rezultante de 10 ani şi 8 luni închisoare, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de contestatar nu reprezintă o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecinţele anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, şi nici cenzurate considerentele pentru care instanţele de fond şi de apel au constatat existenţa unui concurs de infracţiuni, au contopit pedepsele şi au aplicat sporul, în condiţiile în care acestea reprezintă aspecte de fond care au fost analizate de către cele două instanţe la momentul soluţionării cauzei, având autoritate de lucru judecat.
Referitor la critica contestatorului privind nereţinerea unui număr de 24 zile ca beneficiu cuvenit pentru fiecare perioadă de 30 de zile executată în condiţii necorespunzătoare, Înalta Curte costată că este nefondată această critică, având în vedere că, aşa cum rezultă din adresa nr. x/12.10.2020, emisă de Penitenciarul Slobozia, pedeapsa condamnatului A. a început la data de 01.11.2016 şi va expira la data de 06.08.2026, fiind scăzute 328 zile închisoare (din care 178 zile arest preventiv şi arest la domiciliu în perioada 11 19.11.2014 - 15.05.2015 şi 150 zile ca urmare a aplicării art. 551 din Legea 169/2017 privind compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare).
Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 27/F din data de 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020(2908/2020).
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- condamnat, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 27/F din data de 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020(2908/2020).
Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2021.
GGC-GR