Rejection of Constitutional Court referral regarding Article 336(1) of the Penal Code upheld as inadmissible

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 336 alin. (1) din C. pen. formulată de inculpatul A..

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, la termenul de judecată din data de 08.04.2021, inculpatul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., în susţinerea căreia a arătat că, deşi prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, instanţa de contencios constituţional a apreciat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, întrucât lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, după publicarea deciziei menţionate nu au avut loc schimbările legislative prevăzute în decizia de admitere.

Astfel, inculpatul a susţinut că, în prezent, art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţional, întrucât întreg conţinutul articolului criticat este lipsit de previzibilitate şi claritate, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Analizând cererea formulată, reţinând dispoziţiile prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a constatat, în esenţă, că autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. cu referire la "momentul prelevării", dispoziţie analizată de către Curtea Constituţională a României şi declarată neconstituţională.

În concret, evocând şi Decizia nr. 24 din 8 octombrie 2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, curtea de apel a constatat că nu poate reţine criticile autorului excepţiei potrivit cărora art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţional, întrucât aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 20, în condiţiile în care, după publicarea deciziei menţionate, nu au avut loc schimbările legislative prevăzute în decizia de admitere.

În considerarea celor expuse anterior, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de către inculpatul A..

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A., prin apărător ales, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 28 aprilie 2021.

În motivarea cererii, recurentul recurentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., susţinând, referitor la condiţiile de admisibilitate a cererii, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de părţi, în faţa unei instanţe judecătoreşti, ea priveşte dispoziţii dintr-o lege care au legătură cu soluţionarea cauzei, iar prevederile invocate nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, recurentul a arătat că Decizia nr. 732 din data de 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, se referă în mod particular la sintagma "la momentul prelevării probelor biologice (...)", nefiind reţinut ca neconstituţional art. 336 alin. (1) din C. pen. în ansamblul său, motiv pentru care, în opinia apărării, este îndeplinită şi condiţia potrivit căreia prevederea legală criticată să nu fi fost anterior declarată neconstituţională.

Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, inculpatul A. a arătat că art. 336 alin. (1) din C. pen., în lipsa sintagmei "la momentul prelevării probelor biologice", nu respectă cerinţele constituţionale referitoare la calitatea, previzibilitatea şi claritatea legii, fiind contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 din Constituţia României raportat la art. 7 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În concret, recurentul a susţinut, în esenţă, că lipsa intervenţiei legiuitorului pentru a pune conţinutul incriminării alin. (1) al art. 336 din C. pen. în acord cu Decizia nr. 732/2014 a Curţii Constituţionale echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de lege, prevăzută în mod expres în conţinutul textului criticat.

Aşadar, aprecierea practicii judiciare conform căreia "neconstituţionalitatea momentului prelevării/recoltării probelor de sânge din art. 336 alin. (1) din C. pen. atrage aplicarea vechiului text de incriminare din O.U.G. nr. 195/2002" nu are niciun fel de fundament constituţional, contravenind efectelor abrogării vechii incriminări şi a principiului in dubio pro reo.

Examinând recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Evaluând excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul A. prin prisma exigenţelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte apreciază, similar primei instanţe, că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, nefiind îndeplinită una dintre cerinţele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerinţe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;

c) - existenţa unei legături între norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) - verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.

În aceste coordonate de principiu, analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte constată următoarele:

Excepţia a fost ridicată de către o parte din proces (apelantul-inculpat A.), în faţa unei instanţe judecătoreşti învestite cu soluţionarea căii ordinare de atac a apelului declarată împotriva Sentinţei penale nr. 58/22.01.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi, în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte notează că prin Decizia nr. 732 din data de 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. şi a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

În considerentele deciziei anterior menţionate, instanţa de contencios constituţional a reţinut, în esenţă, următoarele:

"Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate." (parag. 26)

În acest context factual, Înalta Curte reţine că nu este admisibilă o nouă cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu o excepţie de neconstituţionalitate vizând acelaşi text de lege.

În ceea ce priveşte susţinerea apărării în sensul că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă, întrucât dispoziţiile rămase în cuprinsul art. 336 alin. (1) din C. pen., după pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 732 din data de 16 decembrie 2014, nu mai corespund condiţiilor de claritate şi previzibilitate a legii, Înalta Curte constată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra acestui aspect, stabilind limitele în care textul este constituţional.

Astfel, prin decizia menţionată s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate în legătură cu momentul prelevării mostrelor biologice, decizia fiind de admitere parţială, Curtea Constituţională statuând în sensul că doar soluţia legislativă privind sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

Deşi suficientă constatarea neîndeplinirii condiţiei ca textul de lege criticat să nu fi fost anterior declarat neconstituţional, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că nu este însă îndeplinită nici condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Astfel, prin demersul efectuat, recurentul nu urmăreşte să supună cenzurii instanţei de contencios constituţional, în mod efectiv, aspecte de neconstituţionalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziţiei legale criticate. Criticile aduse de inculpat dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate şi previzibilitate a acesteia în raport cu conţinutul propriu-zis in abstracto.

Practic, susţinând că "urmare a încetării efectelor juridice ale sintagmei găsite neconstituţionale, conţinutul juridic al incriminării contestate a suferit un vid, dispărând din conţinut momentul relevant de care se ţine cont în stabilirea alcoolemiei ce va sta la baza acuzaţiei penale (...), neputându-se şti de către destinatar care este momentul la care valoarea alcoolemiei din sânge este relevant pentru sancţionarea penală", recurentul urmăreşte, în realitate, extinderea aplicării deciziei Curţii Constituţionale la norma amintită în integralitatea sa. Or, asupra efectelor deciziei în cauză, instanţa de contencios constituţional a statuat deja, iar o modificare a deciziei nu poate face obiectul excepţiei prin extinderea neconstituţionalităţii la dispoziţia legală în ansamblu, iar nu doar la sintagma în cauză, solicitare ce excedează, în mod vădit, competenţei Curţii Constituţionale.

Înalta Curte subliniază că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune jurisdicţiei constituţionale problematica privind efectele unei decizii anterior pronunţate, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiată pe o dispoziţie neconstituţională.

Premisa sesizării instanţei constituţionale o constituie, aşadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepţia urmăreşte, în mod real şi efectiv, să obţină concursul Curţii, în considerarea şi în limitele stricte ale competenţei sale constituţionale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, aşa cum se constată în speţă, autorul excepţiei nu tinde la declanşarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, a concordanţei dintre o normă legală şi exigenţele Constituţiei României, ci exclusiv la tranşarea unei probleme de interpretare şi aplicare a unei decizii de admitere pronunţată de Curtea Constituţională.

De altfel, Înalta Curte reţine faptul că inculpatul A., în motivarea cererii de recurs a menţionat, în mod expres, că motivul pentru care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 336 alin. (1) din C. pen. constă într-o interpretare eronată a dispoziţiilor criticate de către instanţele de judecată, ulterior pronunţării Deciziei nr. 732 din data de 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale, ca efect al înlăturării sintagmei declarate neconstituţionale, "lăsând la latitudinea subiectivă a organelor judiciare prevederea sau lipsa incriminării (...)".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2021.

GGC-GR