Recognition of sentence reduction for foreign prison labor under EU judicial cooperation

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 64/PI din 20 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2018, şi a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prealabil, curtea de apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 189/P/2020 din data de 02 noiembrie 2020, Tribunalul Bihor a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în baza art. 50 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de persoana condamnată A. cu privire la recunoaşterea actului judiciar prin care i-au fost acordate contestatorului reduceri de pedeapsă ca urmare a muncii executate în penitenciar, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

S-a arătat că, pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bihor a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, persoana condamnată A. a solicitat recunoaşterea pe cale principală a zilelor de muncă efectuate în perioada în care s-a aflat în detenţie pe teritoriul statului belgian, evocând, deopotrivă, Decizia nr. 15/2015 a instanţei supreme şi art. 140 din Legea 302/2004.

Tribunalul Bihor a mai reţinut că prin Sentinţa penală nr. 64/PI/20.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, au fost recunoscute sentinţele penale nr. 30038 şi 30039 pronunţate de Curtea de Juraţi din districtul administrativ Bruxelles la datele de 19.09.2015, respectiv 22.09.2015, definitive la data de 07.10.2015, precum şi faptul că persoana condamnată A. se află în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, urmare a recunoaşterii sentinţelor de condamnare mai sus menţionate.

Aşadar, făcând trimitere la art. 156 alin. (1) şi art. 166 pct. 16 din Legea 302/2004, Tribunalul Bihor a apreciat că este necompetent material să soluţioneze cauza având în vedere că persoana condamnată se află în executarea pedepsei recunoscute de Curtea de Apel Oradea, iar solicitarea contestatorului constă în recunoaşterea zilelor de muncă executate în stare de detenţie în Belgia, conform actelor judiciare emise de autorităţile Belgiene din care rezultă că a executat 385 zile în perioada 4/2017 - 10/2018 şi 96 zile în perioada 10/2013 - 02/2014.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 09 noiembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar, respectiv nr. x/2020

Examinând contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că, începând cu data de 17 decembrie 2017, Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu mai este aplicabilă ca urmare a modificării Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 263/2017, iar potrivit art. 141 alin. (9) din Legea nr. 302/2002 în forma actuală, trebuie să se deducă integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile deduse produse de amnistia sau graţierea acordată ulterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

În concret, a constatat că din adresa nr. x emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Bruxelles rezultă că, spre deosebire de legislaţia română, legislaţia belgiană nu ţine seama la calculul duratei pedepsei de perioada care se consideră ca executată pe baza muncii prestate, fie că este remunerată sau neremunerată, precizându-se în mod expres că sistemul de extindere a termenelor de executare a pedepsei în caz de muncă, remunerată sau nu, nu este prevăzut de dreptul belgian.

Ca atare, s-a reţinut că atât timp cât potrivit legislaţiei statului emitent la calculul pedepsei nu se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, curtea de apel nu poate proceda la deducerea din pedeapsa aplicată contestatorului a numărului de zile ce ar putea fi considerate ca executate, conform art. 96 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 254/2003, ca urmare a prestării de către acesta pe durata detenţiei în Penitenciarele din Nivelles şi Saint-Gilles din Belgia a unei munci remunerate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana condamnată A., pin apărător ales, solicitând, în esenţă, recunoaşterea zilelor de muncă lucrate pe teritoriul Belgiei în timpul detenţiei şi acordarea, pe cale de consecinţă, a beneficiilor aferente.

În concret, apărarea a susţinut că persoana condamnată a lucrat 29 de luni în perioada în care s-a aflat în penitenciarele Nivelles (04.07.2012 - 26.02.2014; decembrie 2016 - noiembrie 2018) şi St. Gilles (08.07.2016 - decembrie 2016).

Astfel, având în vedere că se află încarcerat în Penitenciarul Oradea în vederea continuării executării pedepsei stabilite de autorităţile judiciare belgiene şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 64/PI/20.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, persoana condamnată, prin apărător ales, a solicitat recunoaşterea, pe cale principală, a zilelor de muncă efectuate pe teritoriul Belgiei în perioada în care a fost în detenţie.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 25 martie 2021, sub nr. x/2020 şi repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 07 mai 2021.

Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, recunoscută de instanţa română în cadrul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând, în concret, reducerea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare recunoscută prin Sentinţa penală nr. 64/PI/2018 din 20 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia nr. 261/A din data de 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin scăderea zilelor de muncă efectuate pe teritoriul Belgiei în perioada în care a fost încarcerat.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.".

Din interpretarea art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, republicată, reiese că ulterior transferării persoanei condamnate, dacă statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a examinat hotărârea judecătorească străină şi a dispus, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent, dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare aplicându-se în mod corespunzător.

În legătură cu această cerinţă de procedibilitate, se remarcă faptul că din relaţiile furnizate la data de 23 februarie 2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Bruxelles, Biroul nr. 1, rezultă că persoanei condamnate nu i-au fost acordate reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România cu privire la perioada executată în statul de condamnare, autorităţile judiciare din statul emitent arătând în mod expres că sistemul de extindere a termenelor de executare a pedepsei în caz de muncă, remunerată sau neremunerată, nu este prevăzut de dreptul belgian.

Astfel, analizând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei cauze de micşorare a pedepsei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, ci pun în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Înalta Curte subliniază că pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.

Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării şi constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a contestatorului în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2021.

GGC-GR