Jurisdiction for Labor Contraventions under O.G. 2/2001: Absolute Competence of Court at Place of Offense Over Administrative Seat

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2020 pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2020, petenta SC "A." SRL, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, a solicitat anularea Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău, încheiat de către inspectorul de muncă B. şi a Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din 16.01.2020, întocmit de către inspectorul de muncă B., la sediul ITM Bacău.

Prin Sentinţa civilă nr. 1953 din data de 19.06.2020 Judecătoria Bacău a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată din oficiu şi a respins plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, ca fiind introdusă de o persoană în privinţa căreia nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al petentei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Bacău a reţinut că potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară.

Acţiunea a fost semnată de numitul C., invocându-se calitatea acestuia de reprezentant legal al petentei.

Potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.

Art. 82 alin. (1) C. proc. civ. prevede că atunci când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza întâi, instanţa a pus în vedere petentei ca până la termenul de judecată stabilit în cauză, să facă dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii, respectiv să depună un extras, în copie, din registrul public în care este menţionată împuternicirea sa, potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., sub sancţiunea anulării.

Instanţa a constatat că, deşi petenta a primit adresa instanţei la data de 25.05.2020, prin intermediul unui funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei, care a semnat şi a ştampilat dovada de primire, potrivit înscrisului de la fila x, totuşi, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei până la termenul de judecată din data de 19.06.2020 şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată, în vederea complinirii obligaţiei în şedinţa de judecată.

În consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a anulat cererea ca fiind formulată de o persoană în privinţa căreia nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al petentei.

1.2. Calea de atac exercitată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1953 din data de 19.06.2020, pronunţată de Judecătoria Bacău a declarat apel petenta SC "A." S.R.L.

Prin Decizia nr. 61 din data de 19.01.2021, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de petenta SC "A." S.R.L., a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Bacău a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., (aplicabile în apel conform art. 482 C. proc. civ.) potrivit cărora "instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", precum şi faptul că prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond pârâta-intimată a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce priveşte Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, iar la primul termen de judecată din 19 iunie 2020, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a petentei.

Instanţa de apel a constatat că prioritară în soluţionare ar fi fost excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce priveşte Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat în vreun fel, şi abia ulterior era necesară soluţionarea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a petentei.

Cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a petentei, instanţa a reţinut că art. 80 C. proc. civ. stabileşte că părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară. Potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor. Din textul de lege arătat reiese că persoana juridică poate fi reprezentată prin administratorul societăţii, aşa cum rezultă din evidenţele ORC Bacău.

Tribunalul a reţinut că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie peremptorie, întrucât atrage sancţiunea anulării cererii, dar care începe prin a avea un efect dilatoriu deoarece nulitatea nu intervine automat, la data la care se invocă, ci doar dacă nu se face dovada calităţii de reprezentant în termenul acordat de instanţă.

Tribunalul a observat că apelantul a depus în faţa instanţei de apel certificatul constatator nr. x/19.10.2020 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din care rezultă că reprezentantul apelantei S.C. A. S.R.L. este C., iar plângerea contravenţională a fost semnată de numitul C., invocându-se calitatea acestuia de reprezentant legal al petentei.

Constatând aşadar că apelanta a dovedit calitatea de reprezentant a celui care a semnat acţiunea, nemaifiind întrunite condiţiile anulării cererii de chemare în judecată, faţă de dispoziţiile art. 480 C. proc. civ., Tribunalul a admis apelul formulat de apelant S.C. A. S.R.L., a anulat sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bacău, urmând ca instanţa de fond să analizeze atât excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce priveşte Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, cât şi fondul plângerii contravenţionale.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 25.02.2021 sub nr. x/2020*.

Prin Sentinţa nr. 2061 din data de 16 aprilie 2021, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău, invocată de către intimat prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de către petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Bacău a reţinut incidenţa disp. art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 108/1999 R - pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, potrivit cărora, contestaţiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluţionate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. g): "instanţă de contencios administrativ, denumită în continuare instanţă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale".

Totodată, art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Instanţa a constatat că Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020 a fost întocmit de către I.T.M Bacău şi reprezintă un act administrativ individual ce poate fi contestat în condiţiile art. 1 şi 7 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare revenind în cazul de faţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, având în vedere că sediul petentei se află în mun. Suceava, jud. Suceava.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind anularea Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului Suceava.

De asemenea, instanţa a reţinut că petenta, prin prezenta plângere contravenţională, a solicitat şi anularea Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/16.01.2020.

Prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/16.01.2020, petentul a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 8.000 RON pentru nerespectarea dispoziţiilor prev. de art. 20 din Legea nr. 319/2006, emis în baza Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău, prin care s-a constatat încălcarea aceluiaşi articol de lege. Aşadar, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/16.01.2020 a fost emis în baza Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău, astfel că instanţa a reţinut în cauză incidenţa art. 99 alin. (2) teza finală, ce prevede că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

În cauza de faţă, având în vedere legătura indisolubilă dintre cele două procese-verbale, raportat la consecinţele pe care o posibilă anulare a Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău ar avea supra temeiniciei Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/16.01.2020, în lumina admiterii excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău referitor la capătul de cerere constând în anularea Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020, instanţa a considerat că Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este competentă material să soluţioneze ambele capete principale de cerere formulate prin prezenta cerere de chemare în judecată.

În consecinţă, raportat la considerentele anterior expuse, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Suceava.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 26.04.2021 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020*.

Prin Sentinţa civilă nr. 334 din data de 20 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a disjuns cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău privind contestaţia împotriva Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 emis de I.T.M. Bacău şi a dispus înregistrarea sub un nou număr de dosar cu repartizarea manuală la completul iniţial investit C7 Fcont. N. A admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, referitor la contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/16.01.2020 întocmit de I.T.M. Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "plângere contravenţională" în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Suceava a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, soluţionarea litigiilor având ca obiect plângeri contravenţionale este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În speţă, astfel cum rezultă din Procesul-verbal contestat nr. x din data de 16.01.2020, contravenţia reţinută în cuprinsul acestuia a fost săvârşită pe raza municipiului Bacău.

Tribunalul a mai reţinut că, în urma trimiterii spre rejudecare a cauzei, Judecătoria Bacău a fost investită cu fondul plângerii contravenţionale, din moment ce indicaţiile instanţei de control erau în sensul că instanţa de fond avea să analizeze atât excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce priveşte Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, cât şi fondul plângerii contravenţionale.

Totodată s-a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 687/2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cuprinsul căreia Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară, că, "deşi în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 există şi prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispoziţiilor ordonanţei menţionate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituţiei, care reglementează expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figurează şi dispoziţiile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor".

În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiţiei, cetăţenii sunt apăraţi de eventualele abuzuri ale autorităţilor administraţiei publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi.

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În schimb, O.G. nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancţionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deşi nu se bucură de protecţia legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale.

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în M. Of. nr. 425/17.06.2003, că în dreptul românesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Dar scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care are în vedere raporturile stabilite între cetăţean şi autorităţile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.

În baza acestor considerente, Curtea a constatat că procesului-verbal de contravenţie nu i se aplică dispoziţiile de drept comun ale Legii contenciosului administrativ întrucât raportul juridic nu este stabilit între cetăţean şi autoritate publică, ci prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act administrativ.

Norma de competenţă incidentă capătului de cerere reprezentat de plângerea contravenţională fiind prevăzută de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a pricinii îi aparţine Judecătoriei Bacău.

În consecinţă, faţă de obiectul celor două capete de cerere, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., Tribunalul a disjuns cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău privind contestaţia împotriva Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 emis de I.T.M. Bacău, în privinţa căreia a reţinut competenţa sa materială şi teritorială, iar în ce priveşte plângerea contravenţională a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "plângere contravenţională" în favoarea Judecătoriei Bacău.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/16.01.2020, prin care petentul a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 8.000 RON pentru nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 319/2006 referitoare la modul în care se respectă de către persoana juridică prevederile legislaţiei în domeniul relaţiilor de muncă/securităţi şi sănătăţii în muncă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Potrivit art. 39 alin. (4) Legea nr. 319/2006 "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 RON la 8.000 RON încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), Art. 13 lit. a), d) - f), h) - m) şi o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (2).

Potrivit art. 43 alin. (1) din acelaşi act normativ menţionează că "Prevederile art. 39 alin. (2) - (9) şi ale art. 40 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Cum Legea nr. 319/2006, în baza căreia petenta a fost sancţionată, nu conţine prevederi derogatorii privind competenţa materială în cazul plângerilor contravenţionale ci precizează că aceasta se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2011, urmează a se aplica dreptul comun în materie, respectiv O.G. nr. 2/2001.

Astfel, Înalta Curte constată că în raport de obiectul cauzei, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora, plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În acest context, Înalta Curte reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, instituie o competenţă materială absolută, astfel încât competenţa judecătoriei de la locul săvârşirii contravenţiei nu poate fi înlăturată.

În raport de cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie atacat, instanţa reţine că fapta contravenţională imputată petentului a fost constatată de către agentul constatator al intimatului în localitatea Bacău, menţionând în mod expres că împotriva procesului-verbal de contravenţie, contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, iar plângerea se va depune la Judecătoria Bacău.

Având în vedere aspectele precizate şi în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, instanţa reţine că locul constatării contravenţiei din prezenta cauză, respectiv localitatea Bacău se află în circumscripţia Judecătoriei Bacău.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul S.C. A. S.R.L. şi intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

GGC - NN