Conviction for organized criminal group requiring structured duration and coordination over occasional criminal association

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 1 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Mureş, instanţa de fond a dispus următoarele:

1. În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de mare risc, fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. 3 acte materiale şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 2 ani, cu aplicarea art. 15 din O.U.G.. Nr. 78/2016 privind reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi vânzare, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 5 acte materiale şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 2 ani cu aplicarea art. 15 din O.U.G.. Nr. 78/2016 privind reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5), art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., de sub acuza comiterii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

II. 1. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul sunt în concurs real.

2. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 2 ani, la care a adăugat un spor de 1/3 din restul pedepselor neaplicate (respectiv 4 luni) astfel încât pedeapsa principală finală aplicată inculpatului a fost de 2 ani şi 4 luni închisoare alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 2 ani, în baza art. 45 alin. (3) C. pen.

3. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

III. În baza art. 72 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 399 alin. (9) şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată durata arestării preventive şi a reţinerii din 15.05.2019 până la data de la 29.07.2019 şi a arestului la domiciliu din 29.07.2019 la 09.02.2020.

IV. În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit în baza art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere de către inculpat:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 (cinci) zile;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată, pe o perioadă de 70 de zile, în cadrul sau în beneficiul Primăriei municipiului Târgu-Mureş sau la comuna B..

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen. privind consecinţele nerespectării, cu rea credinţă, pe perioada termenului de supraveghere, a măsurilor şi obligaţiilor stabilite de instanţă precum şi consecinţele săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

2. În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de mare risc, fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. 3 acte materiale şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 2 ani, cu aplicarea art. 15 din O.U.G.. Nr. 78/2016 privind reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi vânzare, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 5 acte materiale şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 2 ani cu aplicarea art. 15 din O.U.G.. Nr. 78/2016 privind reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5), art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C., de sub acuza comiterii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

II. 1. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul sunt în concurs real.

2. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 2 ani, la care a adăugat un spor de 1/3 din restul pedepselor neaplicate (respectiv 4 luni) astfel încât pedeapsa principală finală aplicată inculpatului a fost de 2 ani şi 4 luni închisoare alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, în baza art. 45 alin. (3) C. pen.

3. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

III. În baza art. 72 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 399 alin. (9) şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată durata arestării preventive şi a reţinerii din 23.05.2019 pană la 29.07.2019 şi durata arestului la domiciliu de la data de 29.07.2019 până la data de la 09.02.2020.

IV. În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit în baza art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere de către inculpat:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 (cinci) zile;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată, pe o perioadă de 70 de zile, în cadrul sau în beneficiul Primăriei municipiului Târgu-Mureş sau la comuna B..

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen. privind consecinţele nerespectării, cu rea credinţă, pe perioada termenului de supraveghere, a măsurilor şi obligaţiilor stabilite de instanţă precum şi consecinţele săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş.

Prin Decizia penală nr. 127/A din data de 17 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 01 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Mureş, şi în consecinţă:

În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen. a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza a dispus în limitele de mai jos:

I. În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen. a condamnat inculpatul A. La pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de mare risc, fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi vânzare, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte 2 pedepse (1 an şi 8 luni închisoare şi 1 an şi 7 luni închisoare), respectiv 1 an şi o lună închisoare, în final inculpatul executând o pedeapsă de 3 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 399 alin. (9) şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată durata arestării preventive şi a reţinerii din 17.05.2019 până la data de la 29.07.2019 şi a arestului la domiciliu din 29.07.2019 la 09.02.2020.

A menţinut dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii aplicate pe lângă pedepsele principale.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen. a condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de mare risc, fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen. a condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi vânzare, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 1 an şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte 2 pedepse (1 an şi 8 luni închisoare şi 1 an şi 7 luni închisoare), respectiv 1 an şi o lună închisoare, în final inculpatul executând o pedeapsă de 3 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A menţinut dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii aplicate pe lângă pedepsele principale şi cele referitoare la deducerea măsurilor preventive.

cheltuielilor judiciare şi la acordarea onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în casaţie inculpatul C., la data de 14 mai 2021.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

În esenţă, a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale atacate şi rejudecând, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

A precizat că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., nefiind îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

Probele administrate în cauză conduc la inexistenţa unei pluralităţi constituite de infractori în condiţiile în care acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor are caracter general şi echivoc, faptele acestora având doar natura unei pluralităţi ocazionale obiectivată sub forma participaţiei penale la comiterea infracţiunilor de cumpărare şi vânzare fără drept, de droguri de mare risc, respectiv de introducere în ţară de droguri de mare risc.

Astfel, existenţa mai multor persoane care hotărăsc să comită împreună una sau mai multe infracţiuni, organizându-şi activitatea infracţională în vederea asigurării eficienţei acesteia, precum şi în scopul evitării descoperirii infracţiunilor de către autorităţi nu constituie per se o pluritate constituită de infractori, pentru reţinerea incriminării autonome prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., fiind esenţială întrunirea condiţiilor cumulative stipulate de art. 367 alin. (6) C. pen., situaţie care nu se regăseşte în prezenta cauză.

A mai arătat că, lipsa de tipicitate obiectivă a pluralităţii constituite, reţinute de Curtea de Apel Târgu Mureş rezultă din eronata înţelegere a scopului urmărit prin incriminarea pluralităţii constituite şi a faptului că reţinerea caracterului autonom este justificată de necesitatea existenţei a minim trei persoane care să aibă un plan de a săvârşi anumite infracţiuni, iar gruparea să aibă o structură ierarhică, o conducere care asigură coordonarea grupului în ansamblu şi să fie constituită pentru o anumită perioadă.

Prin urmare, a apreciat că ceea ce se impunea a fi analizat era elementul de tipicitate obiectivă, respectiv dacă pluralitatea de infractori constatată îmbracă forma unui autorat colectiv obiectivat în asocierea structurată a mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni. Astfel, nu existenţa unei pluralităţi de infractori trebuia analizată în cauză, ci dacă actele acestora au depăşit sfera unor acte de participaţie penală, îmbrăcând forma unor acte preparatorii ale comiterii unor infracţiuni, care au fost incriminate autonom prin dispoziţiile art. 367 C. pen.

De asemenea, a mai susţinut că deşi în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. sunt prevăzute două situaţii distincte drept caz care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, anume fapta nu este prevăzută de legea penală şi fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, este justificat să se reţină că în amândouă situaţiile "fapta nu constituie infracţiune" pentru că nu este îndeplinită una dintre condiţiile cerute de art. 15 alin. (1) C. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

A apreciat că lipsa unei trăsături esenţiale determină caracterizarea faptei să nu constituie infracţiune, ceea ce înseamnă că fapta nu este prevăzută ca infracţiune de legea penală, astfel că se poate extinde înţelesul sintagmei "fapta care nu este prevăzută de legea penală" din art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi la situaţia când fapta nu întruneşte elementele constitutive prevăzute de lege pentru o anumită infracţiune.

Prin încheierea din data de 7 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 127 din data de 17 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În acest context, Înalta Curte notează că în jurisprudenţa sa constantă, s-a reţinut că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din acelaşi Cod (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (Decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. reglementează infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, în alin. (6) fiind definită noţiunea de grup infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acţionează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracţiuni.

Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.

Aderarea la grupul infracţional organizat se realizează prin exprimarea consimţământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri.

Analizând motivele recurentului inculpat C. subsumate criticilor vizând neîntrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Astfel, situaţia de fapt stabilită în cauză relevă constituirea unui grup infracţional format din trei persoane, respectiv inculpatul D., ce avea rolul de a lansa şi plăti comanda de pastile E., comanda urmând să fie livrată pe numele şi la adresa acestuia, C. şi A., aveau rolul de cumpărători ai drogurilor comandate, apoi de vânzători ale acestor droguri, în final urmând să-i ofere inculpatului F. un comision.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia ca grupul să fie constituit pentru o anumită perioadă de timp, în cauză activitatea infracţională a durat o perioadă considerabilă, respectiv ianuarie 2019 - 17 mai 2019, timp în care aceştia s-au ocupat de comercializarea de droguri.

Aşadar, nu poate fi primită apărarea inculpatului, în sensul că în speţă, grupul constituit ar fi ocazional şi fără continuitate, care să săvârşească infracţiuni imediate şi spontane, având în vedere rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupului, precum şi modul organizat şi coordonat al întregii activităţi infracţionale, prin raportare la materialul probator, instanţa de apel reţinând în mod corect că membrii grupării au acţionat concertat şi au avut reprezentarea scopului comun al constituirii acestuia.

Prin urmare, condamnarea recurentului inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 367 din C. pen. a fost urmarea analizei ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curţi în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanţa de casaţie verifică, în drept, dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept.

În consecinţă, raportat la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă a inculpatului C. care a aderat la grupul infracţional constituit de D. şi A., şi a participat, în mod direct, la activitatea infracţională a grupării astfel constituite, întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., fiind realizată o corespondenţă deplină între faptele comise, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel şi configurarea legală a infracţiunii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 127/A din data de 17 martie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 127/A din data de 17 martie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.

GGC-GR