Romanian court upholds refusal to surrender fugitive as basis for European Arrest Warrant invalidated by subsequent house-arrest order.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 38/P din 19 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, în baza art. 109 alin. (1) în referire la art. 87 alin. (1) lit. c) şi art. 89 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată a fost respinsă cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 7860/2020 emis la data de 22.02.2021 de judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului din Palermo în Dosarul nr. x/2020 R.G.I.P. privind persoana solicitată A. şi de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare solicitante din Italia.

S-a constatat ca rămasă fără obiect cererea privind amânarea predării formulată de persoana solicitată A..

A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată prin Decizia nr. 274/31.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. x/2021

S-a dispus comunicarea soluţiei autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului parţial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat B., în cuantum de 300 RON, precum şi onorariul traducătorului C., în cuantum de 381 RON, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a arătat că, la data de 22.03.2021, cu adresa nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat, în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, documentele privind pe numitul A. pentru punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 7860/2020 emis la data de 22.02.2021 de judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului din Palermo în Dosarul nr. x/2020 R.G.I.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de naufragiu, ucidere din culpă şi neacordarea primului ajutor pe mare, prevăzute de art. 110 în referire la art. 428 C. pen. italian şi art. 296 Cod de navigare; art. 110 şi art. 589 C. pen. italian; art. 110 C. pen. italian raportat la art. 1158 Cod de navigare.

S-a mai notat că, la data de 13.04.2021 persoana solicitată A. a fost audiată, ocazie cu care aceasta nu şi-a exprimat acordul pentru a fi predat autorităţilor judiciare din Italia.

Curtea a mai arătat că la dosarul cauzei a fost depus mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de către autorităţile judiciare din Italia, însoţit de traducerea lui în limba română.

Prima instanţă a reţinut că persoana solicitată A. este cercetată pe teritoriul statului italian pentru săvârşirea infracţiunilor de naufragiu, ucidere din culpă şi neacordarea primului ajutor pe mare, prevăzute de art. 110 în referire la art. 428 C. pen. italian şi art. 296 Cod de navigare; art. 110 şi art. 589 C. pen. italian; art. 110 C. pen. italian raportat la art. 1158 Cod de navigare.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 12.05.2020, în Italia-Palermo, în direcţia şi gestionarea navigaţiei petrolierului D., persoana solicitată a cauzat scufundarea navei de pescuit E. (cu participaţia comandantului şi a unui ofiţer). La data menţionată, în participaţie cu alţi doi membri ai echipajului, a cauzat din culpă decesul a doi cetăţeni italieni, pescari aflaţi la bordul vasului de pescuit scufundat. În aceleaşi împrejurări, numitul A. nu a acordat asistenţă şi nu a încercat să salveze echipajul navei de pescuit E. în urma scufundării acesteia.

Sub aspectul condiţiilor referitoare la forma şi conţinutul mandatului european de arestare, Curtea a evidenţiat şi susţinut că potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuie să indice existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege.

Totodată, din dispoziţiile art. 89 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rezultă că mandatul european de arestare poate fi emis în baza unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii.

În acelaşi sens, instanţa a menţionat că sunt şi prevederile art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene. S-a reţinut că articolul menţionat prevede că mandatul european de arestare va cuprinde informaţii vizând existenţei unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte hotărâri judiciare executorii având acelaşi efect, intrând în sfera de aplicare a articolelor 1 şi 2.

Din interpretarea textelor legale mai sus enunţate, Curtea a subliniat că, temeiul emiterii unui mandat european de arestare poate fi numai o decizie executorie (hotărâre judecătorească, mandat sau orice altă hotărâre având acelaşi efect-spre exemplu, ordonanţă) de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă

Din analiza lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că, mandatul european de arestare a fost emis la data de 22.02.2021 pe numele persoanei solicitate A. în baza unei ordonanţe de arestare preventivă emisă la data de 09.02.2021 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul din Palermo. Ulterior, Tribunalul din Palermo, secţia de revizuire a măsurilor privative de libertate şi a măsurilor de sechestru, prin ordonanţa din data de 12.04.2021, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive faţă de numitul A. cu măsura arestului la domiciliu.

S-a mai notat de către Curte că, ordonanţa prin care persoana solicitată a fost plasată în arest la domiciliu este executorie, astfel cum rezultă din conţinutul acesteia.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., având în vedere că ordonanţa de arestare preventivă în baza căreia a fost emis iniţial mandatul european de arestare nu mai subzistă, fiind modificată prin ordonanţa din data de 12.04.2021. Deopotrivă, s-a considerat că, mandatul european de arestare nu poate avea ca temei o hotărâre prin care s-a dispus măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi admiterea solicitării autorităţilor judiciare italiene de executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

În cuprinsul motivelor de contestaţie, s-a arătat, în esenţă, că soluţia primei instanţe este greşită întrucât ordonanţa din 12.04.2021 de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu, emisă de organele judiciare din Italia, nu este executorie având în vedere următoarele:

- persoana solicitată trebuie să îşi dea consimţământul de a-i fi aplicat dispozitivul electronic, în caz contrar, arestarea preventivă este menţinută;

- în măsura în care nu este disponibilă imediat o "brăţară electronică pentru control la distanţă" măsura custodiei în închisoare trebuie menţinută;

- măsura arestului la domiciliu se execută de autorităţi, prin conducerea sub escortă a persoanei la domiciliul indicat de aceasta în momentul notificării ordonanţei de înlocuire a măsurii preventive.

Parchetul a menţionat că întrunirea acestor condiţii rezultă din cuprinsul ordonanţei din 12.04.2021, motiv pentru care a considerat că această ordonanţă nu este executorie, rămânând valabilă ordonanţa de arestare preventivă a persoanei solicitate din 09.02.2021, care îşi produce în continuare efectele, inclusiv ca act ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că, la data de 22.02.2021, judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului din Palermo a emis pe numele cetăţeanului român A. mandatul european de arestare nr. 7860/2020, în Dosarul nr. x/2020 R.G.I.P. Totodată, se observă din menţiunile cuprinse în mandatul european de arestare că acesta a fost emis în baza unei ordonanţe de aplicare a regimului privativ de libertate în penitenciar .

Ulterior, în cauză, la data de 12.04.2021 Tribunalul din Palermo, secţia de revizuire a măsurilor asiguratorii personale şi reale a emis o nouă hotărâre prin care a dispus, cu privire persoana cercetată A., înlocuirea arestului preventiv în închisoare cu arestul la domiciliu .

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii: (...) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege. Aceste dispoziţii transpun normele Deciziei-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 190 din 18 iulie 2002), respectiv prevederile art. 8 alin. (1) lit. c).

În mod corelativ, în procedura de emitere a mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare române, dispoziţiile art. 89 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea prevăzută la alin. (3) emite un mandat european de arestare atunci când, faţă de natura infracţiunii săvârşite, vârsta şi antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum şi alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare şi sunt întrunite următoarele condiţii: (...) mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii este valabil;

Înalta Curte mai notează că sunt relevante, sub aspectul ce interesează cauza, considerentele Hotărârii CJUE din 01 iunie 2016 în cauza C-241/15, Bob-Dogi, pronunţate în aceeaşi materie. Astfel, în hotărârea menţionată, Curtea Europeană de Justiţie a decis că noţiunea "mandat de arestare" care figurează la articolul 8 alin. (1) litera (c) din Decizia-cadru desemnează doar mandatul de arestare naţional, acesta trebuind să fie înţeles ca fiind decizia judiciară pe care se grefează mandatul european de arestare.

(...) în opinia Curţii, cerinţa de legalitate prevăzută de articolul 8 alin. (1) litera (c) din Decizia-cadru constituie o condiţie pentru validitatea mandatului european de arestare, iar nerespectarea ei determină, în principiu, autoritatea judiciară de executare să nu dea curs acestui mandat de arestare.

Înalta Curte constată că, în cauză, ordonanţa de aplicare a regimului privativ de libertate în penitenciar, dispusă de judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului Palermo, la data de 09.02.2021, pe care s-a întemeiat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene la data de 22.02.2021, a fost reformată printr-o nouă decizie judiciară (hotărârea din 12 aprilie 2021 a Tribunalului din Palermo, secţia pentru revizuirea măsurilor asiguratorii personale şi reale), care a înlocuit arestarea preventivă în închisoare a persoanei solicitate A. cu măsura arestului la domiciliu.

Prin urmare, decizia judiciară pe care s-a grefat mandatul european de arestare emis în luna februarie 2021 nu mai este valabilă, motiv pentru care Înalta Curte constată că, instanţa de fond, în mod judicios, a apreciat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Instanţa de control judiciar consideră că, deşi în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de refuz obligatorii sau facultative prevăzute expres de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, nerespectarea uneia dintre condiţiile de conţinut şi de formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege, face imposibilă executarea mandatului european de arestare nr. 7860/2020 din 22.02.2021 de către autorităţile judiciare române.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 4251 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 38/P din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, privind pe persoana solicitată A..

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. pen..;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 38/P din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, privind pe persoana solicitată A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2021.

GGC-GR