Drug-driving conviction upheld in cassation; cannabis is psychoactive substance

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 85 din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina aceluiaşi inculpat pedeapsa de 1(un) an şi 2(două) luni închisoare. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. 1 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an şi 2 (două) luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 3 luni închisoare, urmând ca pedeapsa stabilită în final pentru inculpat să fie 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. 1 C. pen.. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. s-a dispus a fi comunicate Serviciului de Probaţiune Dolj. În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere. În baza art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea unui grinder din material plastic transparent ridicat de la inculpat (dovada x/20.09.2018 fila x dos u.pen).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală şi instanţa de fond).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul cu nr. x din data de 07 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., art. 328 alin. (3) din C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 328 alin. (3) din C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului A. pentru infracţiunile de: - deţinere de droguri de risc (cannabis), fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000; - conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a unor substanţe psihoactive, prev. de art. 336 alin. (1), (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, şi clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc (cannabis) prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000.

În fapt s-a reţinut că, la data de 28.05.2018, în jurul orei 00:30, cu ocazia verificărilor generate de evenimentul rutier în care fusese implicat (coliziunea a două autovehicule la intersecţia str. x cu Al. I. Cuza, soldată cu pagube materiale), un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova - Biroul Rutier l-a depistat pe inculpatul A. deţinând, în autovehiculul pe care-l conducea (marca x, cu nr. de înmatriculare x) şi asupra sa, un grinder şi un pacheţel confecţionat din folie din staniol ce conţinea în interior fragmente vegetale de culoare verde-oliv.

Cu ocazia depistării, A. a declarat (declaraţie consemnată în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante) că fragmentele vegetale erau "marijuana", cumpărată din Craiova, de la un tânăr despre care nu a furnizat date de identificare. De asemenea, a declarat atunci că fumase o ţigaretă cu "marijuana" cu două-trei ore înainte. Inculpatul a fost testat cu dispozitivul etilotest, cu rezultat negativ. Din datele consemnate de poliţia rutieră, a reieşit că accidentul de circulaţie nu s-a produs din culpa sa.

Întrucât, la momentul depistării, fiind întrebat dacă a consumat substanţe interzise (cannabis), inculpatul A. a precizat că a fumat o ţigaretă confecţionată artizanal în jurul orei 19:00 (după care a condus autoturismul x pe drumurile publice), acesta a fost dus la Spitalul nr. 1 Craiova unde i-au fost recoltate probe de sânge şi urmă pentru determinarea consumului de alcool sau substanţe psihoactive. Grinderul şi pacheţelul confecţionat din folie din staniol ce conţinea în interior fragmente vegetale au fost ridicate şi introduse în plicuri sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. 16771.

Prin ordonanţa nr. 291 D/P/2018 din data de 26.06.2018, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice cu privire la grinder şi fragmentele vegetale pentru a se stabili dacă acestea conţin substanţe supuse controlului naţional. Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 12.09.2018, fragmentele vegetale (inflorescenţe) de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie din staniol (proba nr. 1), ridicate de la A. conţineau 0,32 grame cannabis. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Pe grinderul din material plastic transparent (proba nr. 2) s-a pus în evidenţă ?9-Tetrahidrocannabinol (?9-THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Potrivit concluziilor buletinului de analiză toxicologică-expertiză pe persoane nr. 214 din 05.07.2018, rezultatul testului imunologic rapid asupra probelor biologice (urină) recoltate de la inculpatul A. la data de 28.05.2018, a fost pozitiv pentru canabinoizi. De asemenea, în proba biologică de sânge s-au evidenţiat THC (0,022 µg/ml); THC-OH (0,005 µg/ml) şi THC-COOH (0,082 µg/ml).

Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut că atât starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei, cât şi încadrarea juridică a faptelor, sunt corecte, fiind dovedite cu probele administrate în cauză.

Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către inculpat, instanţa de fond a constatat în fapt că, în data de 28.05.2018, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x sub influenţa unor substanţe psihoactive (cannabis), ocazie cu care a fost implicat într-un eveniment rutier, iar în urma verificărilor efectuate asupra autoturismului, organele de poliţie au depistat un grinder şi un pacheţel confecţionat din folie din staniol ce conţinea în interior fragmente vegetale de culoare verde-oliv.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.. În raport de aceste criterii, la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, natura şi gravitatea faptelor comise, rezonanţa socială negativă pe care aceste fapte o generează în rândul membrilor societăţii civile, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că are studii superioare, este încadrat în muncă, beneficiază de sprijinul afectiv şi financiar din partea familiei şi nu în ultimul rând limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, reduse cu 1/3 conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Având în vedere faptul că cele 2 infracţiuni au fost comise de către inculpat prin acte de executare distincte, înainte să fi intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă pentru vreuna dintre acestea, s-au aplicat în cauză dispoziţiile concursului real de infracţiuni.

Instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi incidentă instituţia amânării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii, acesta şi-a manifestat expres acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, solicitând amânarea aplicării pedepsei, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului. Totodată, instanţa de fond a apreciat că mediul carceral nu ar avea o influenţă benefică asupra inculpatului, iar stabilirea unei pedepsei în sarcina acestuia este suficientă, chiar fără executarea pedepsei, astfel încât să îl determine să nu mai comită alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Punând în balanţă considerentele anterior menţionate, instanţa de fond a apreciat că se impune stabilirea în sarcina inculpatului a unor pedepse cu închisoarea orientate spre limita medie prevăzută de textul sancţionator pentru fiecare infracţiune, astfel cum a fost redusă cu 1/3, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar ansamblul circumstanţelor personale favorabile de care se bucură inculpatul s-au avut în vedere la necesitatea aplicării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cât şi inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 85 din data de 20.02.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Ministerul Public D.I.I.C.OT. Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 85 din data de 20.02.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 375 şi 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic. art. 375 şi 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 lună închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Craiova-S.C. Salubritate Craiova S.R.L. sau la S.C. Compania de Apă Oltenia S.A.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata unei sume 600 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a precizat în prealabil, că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, Curtea a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A., care la data de 28.05.2018, în jurul orei 00:30, a condus pe drumurile publice din Mun. Craiova autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, după ce în prealabil a fumat o ţigaretă care are proprietăţi psihoactive, respectiv tetrahidrocannabinol (THC), care odată ce este absorbit în organism este metabolizat rezultând THC-OH cu proprietăţi psihoactive şi acidul tetrahidrocanabinoic, realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, sub influenţa substanţelor psihoactive.

Contrar criticilor formulate de avocatul inculpatului, instanţa de control judiciar a reţinut că legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane, iar legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, având în vedere sfera largă de substanţe care produc efecte psihoactive (a se observa în acest sens şi paragraful 24 din Decizia CCR nr. 101 din 28 februarie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 405 din 23 mai 2019).

Cu privire la critica apărării, în sensul că inculpatul nu ar fi condus sub influenţa substanţelor psihoactive, s-a precizat că disp. art. 336 alin. (2) din C. pen. nu au o formulare neclară, ambiguă sau imprevizibilă pentru un cetăţean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplineşte cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate a legii, norma juridică fiind clară când interzice conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive.

Astfel, canabisul este denumirea generica pentru drogul psihoactiv cunoscut ca marijuana, iarba, "dope". Numele ştiinţific al plantei canabis este canabis sativa. Principala substanţă chimica psihoactivă (cu efecte asupra creierului) din canabis se numeşte delta-9 tetrahydro-canabinol (THC). Aceasta substanţă este cea care induce senzaţia de "high". Produsele pe baza de canabis au diverse concentraţii de THC. Atunci când este inhalat în organism sub forma fumatului canabisului, substanţa THC este absorbita cu repeziciune din plămâni în sânge, iar apoi transmisa către creier şi celelalte organe ale corpului, având efecte nocive asupra persoanei care consumă această substanţă, cum ar fi efecte halucinogene (consumatorii văd realitatea distorsionat), palpitaţii, alterarea capacităţii de memorare, afectarea memoriei pe termen scurt, dificultăţi de concentrare, respiraţie accelerata, volubilitate, stare de somnolenţă, lipsa de inhibiţii, lipsa coordonării, anxietate, paranoia, deficiente de atenţie.

Curtea a constatat că la testul imunologic rapid asupra probelor biologice (urină) recoltate de la inculpatul A. la data de 28.05.2018, rezultatul a fost pozitiv pentru canabinoizi. De asemenea, în proba biologică de sânge s-au evidenţiat THC (0,022 µg/ml); THC-OH (0,005 µg/ml) şi THC-COOH (0,082 µg/ml), iar cum substanţa chimică psihoactivă (cu efecte asupra creierului) din canabis este delta-9 tetrahydro-canabinol (THC- compus molecular psihoactiv), este evident că inculpatul se afla sub influenţa substanţelor psihoactive când a condus pe drumurile publice din mun. Craiova autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar fapta acestuia realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Cu privire la individualizarea şi aplicarea pedepsei, care constituie motiv de apel pentru Ministerul Public, Curtea a reţinut că infracţiunea săvârşită de inculpat este de o gravitate ridicată având în vedere că inculpatul, sub influenţa substanţelor psihoactive, a condus pe drumurile publice din mun. Craiova, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, punând astfel în pericol grav siguranţa rutieră.

Prin urmare, s-a reţinut că este necesar ca să fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea, nefiind suficient ca aceasta să fie doar stabilită şi amânată aplicarea acesteia, aşa cum a hotărât instanţa de fond, motiv pentru care hotărârea apelată a fost reformată, apelul formulat de Ministerul Public fiind întemeiat sub acest aspect. Curtea a reţinut însă că este justă individualizarea duratei pedepsei, pe care a efectuat-o instanţa de fond, orientată spre minimul special, cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., aceasta fiind de natură a asigura scopul preventiv şi educativ al pedepsei şi a corija pe viitor comportamentul inculpatului.

Curtea a constatat că, în mod corect instanţa de fond a luat în considerare la individualizarea şi stabilirea pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv circumstanţele reale în care s-a săvârşit fapta, precum şi persoana inculpatului, astfel că, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în această privinţă.

Curtea a observat că pedeapsa a fost stabilită în mod just de prima instanţă, într-un cuantum orientat spre minimul special, sancţiunea penală fiind echitabilă în raport de persoana inculpatului care regretă conduita infracţională şi urmările acesteia, de gradul de pregătire profesională al acestuia, aspecte care conduc la concluzia că înţelege şi conştientizează consecinţele negative ale infracţiunilor comise, motiv pentru care instanţa de control judiciar nu a mai procedat la o reindividualizare a duratei pedepsei, ci doar a aplicat pedeapsa efectiv şi a dispus suspendarea sub supraveghere, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de disp. art. 91 din C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat prezentul recurs în casaţie inculpatul A. la data de 12.02 2021.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzuta de art. 336 alin. (2) din C. proc. pen. în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., "fapta nu este prevăzuta de legea penală".

Pe fondul cererii, a susţinut că potrivit art. 433 din C. proc. pen., recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt incidente atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, iar pentru ca o faptă concretă să atragă răspunderea penală ea trebuie să poată fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare.

S-a susţinut că practica judiciara a confirmat sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă, cât şi la ignorarea principiului legalităţii incriminării/existenţei unei legi scrise redactata cu suficienta claritate pentru ca orice persoana sa îşi dea seama care sunt acţiunile sau inacţiunile ce intra sub incidenţa acestei legi .

S-a mai arătat că în activitatea jurisdicţională, principiul legalităţii impune judecătorului două obligaţii esenţiale ce formează obiectul asociat al recursului în casaţie, conform art. 433 din C. proc. pen. (scopul recursului în casaţie "judecarea în condiţiile legii a hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile"), respectiv interpretarea strictă a legii penale, interzicerea analogiei.

S-a susţinut că cannabisul, drog de risc, conform Legii nr. 143/2000, al cărui consum anterior l-a recunoscut inculpatul în baza unei declaraţii lovită de nulitate absolută în raport cu dispoziţiile art. 118, art. 83 lit. a), art. 10 alin. (4) şi art. 89 din C. proc. pen. nu este substanţa psihoactivă în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011.

S-a menţionat că atunci când infracţiunea era incriminata prin art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 condiţia specifică era ca persoana să se afle sub influenţa unor stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. În prezent prin incriminarea faptei de art. 336 alin. (2) din C. pen., legiuitorul a înlocuit aceasta sintagmă cu expresia "substanţe psihoactive".

Susţine recurentul că legiuitorul a apelat la tehnica normelor de trimitere atunci când a incriminat aceasta infracţiune şi când era sancţionată: - prin art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, dar şi în prezent (ambele infracţiuni împrumută sancţiunea de la art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 336 alin. (1) din C. pen., iar pe de altă parte, împrumută din alte norme legale condiţia specifică referitoare la substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestor, respectiv substanţe psihoactive .

Când incriminarea era prevăzută de art. 187 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 norma completatoare era reprezentată de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri/Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope/O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri/sau Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare.

În prezent, s-a arătat de către recurent că art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen. prevede că prin substanţe psihoactive se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Justiţiei, aceasta afirmaţie cu caracter generic permite normei prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., să se completeze cu orice act normativ prezent sau viitor care stabileşte substanţele psihoactive la propunerea Ministerului Sănătăţii, act normativ cu putere de lege care nu a fost adoptat până în prezent de legiuitor.

Legiuitorul a folosit această expresie ca atare numai în noul C. pen./în Legea nr. 187/2012/în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi în Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1512/2013, precum şi în Legea nr. 5/2014 privind unele măsuri pentru facilitarea schimbului transfrontalier de informaţii referitoare la încălcarea normelor de circulaţie care afectează circulaţia rutieră şi pentru facilitarea sancţiunilor aplicate acestor hotărâri.

Dintre actele normative enumerate aflate în vigoare niciunul nu foloseşte sintagma substanţe psihoactive: - se foloseşte expresia substanţe cu efect psihoactiv, terminologie apărută în anul 2010 pentru a interzice însă funcţionarea aşa numitelor magazine de vise şi comercializarea şi consumul de etnobotanice care până în acel moment erau privite ca "droguri legale " - Legea nr. 194/2011 arată în art. 1 că reprezintă cadrul legal aplicabil preparatelor substanţelor plantelor ciupercilor sau combinaţiilor acestora denumite produse susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare şi instituie măsuri de prevenire control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora. În art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 au fost definite efectele psihoactive ca fiind unul din următoarele efecte pe care le poate avea un produs atunci când este consumat de către o persoana: - stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă fizică sau psihică.

Extinderea definiţiei efecte psihoactive din art. 2 lit. e) al Legii nr. 194/2011 care nu au fost stabilite în speţa la inculpat în raport de constatările examenului clinic medical prealabil prin analogie pentru a include şi sintagma substanţe psihoactive din alin. (2) al art. 336 din C. pen. este nelegală şi încalcă principiul constituţional al legalităţii incriminării prevăzut de dispoziţiile art. 23 alin. (12) şi 73 alin. (3) lit. h) din Constituţia României.

În final, a susţinut lipsa condiţiei de tipicitate obiectivă a faptei concret săvârşite de inculpat şi reţinută prin sentinţă şi decizie în raport cu modelul legal incriminatoriu din art. 336 alin. (2) din C. pen., respectiv lipsa calităţii de subiect activ, aceea de persoană conducător auto aflată sub influenta unor substanţe psihoactive, care rezultă în mod incontestabil şi din următoarele argumente decisive de ordin legal şi probatoriu:

Cannabisul este drog de risc, substanţa stupefiantă conform Legii nr. 143/2000, neputându-se reţine concomitent a fi şi substanţa psihoactivă în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011 care referă în plus la alte substanţe ca substanţe psihoactive, astfel cum acestea sunt enumerate în articolul menţionat. Buletinul de analiza toxicologică conform obligaţiei imperative prevăzută de art. 188 alin. (3) din C. proc. pen. privind expertiza toxicologică nu conţine concluzii privind consecinţele posibile ale substanţelor descoperite la momentul săvârşirii faptei, orele 00:30, probele biologice au fost recoltate la aproximativ 45 minute, în condiţiile de fapt în care inculpatul nu a fost testat conform reglementarilor legale ale art. 192-195 din Regulamentul privind consumul de substanţe psihoactive la momentul iniţial al constatării faptei. Examenul medical prealabil recoltării probelor biologice infirmă starea persoanei aflată sub influenţa substanţelor psihoactive, inculpatul nu a fost testat nici măcar pentru consumul de droguri la momentul producerii evenimentului rutier, conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014.

Prin încheierea din data de 27 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018. A fost acordat termen la data de 22.06.2021, cu citarea recurentului inculpat A. şi înştiinţarea apărătorului ales.

La termenul din data de 22.06.2021, instanţa, constatând că dosarul se află la primul termen de judecată, a apreciat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulate de apărătorul ales al recurentului inculpat A., în vederea publicării Deciziei nr. 48 din 9 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ulterior, la data de 04.10.2021, inculpatul, prin apărător ales, a transmis la dosar concluzii scrise, având în vedere publicarea deciziei H.P. nr. 48/2021 şi interpretarea sintagmei "substanţe psihoactive" din cuprinsul normei de incriminare a art. 336 alin. (2) din C. pen.

A solicitat admiterea în fond a cererii de recurs în casaţie, casarea Deciziei penale nr. 1613 din 16.12.2020 a Curţii de Apel Craiova şi a Sentinţei penale nr. 85 din 02.02.2020 a Tribunalului Dolj şi pronunţarea soluţiei de achitare a sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzuta de art. 336 alin. (2) C. pen. în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. ("fapta nu este prevăzuta de legea penală ").

A arătat că motivele substanţiale de nelegalitate din memoriul scris în legătura cu condiţiile de tipicitate obiectiva ale infracţiunii prevăzuta de art. 336 alin. (2) C. pen., şi care referă la lipsa calităţii de subiect activ, aceea de persoana/conducător auto aflata sub influenta unor substanţe psihoactive, sunt:

(I) cannabisul drog de risc conform Legii nr. 143/2000 (al cărui consum anterior l-a recunoscut inculpatul) nu este substanţa psihoactivă în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011;

(II) conducerea pe drumurile publice după data de 01.02.2014 a unui vehicul de către un conducător auto care a consumat anterior droguri de risc/cannabis este lipsita de tipicitate obiectiva lipsind calitatea subiectului activ în raport cu principiul legalităţii pedepsei materializat în modelul legal incriminatoriu prevăzut de art. 336 alin. (2) C. pen.

(III) buletinul de analiza toxicologica conform obligaţiei imperative prevăzuta de art. 188 alin. (3) C. proc. pen. privind expertiza toxicologica nu conţine concluzii privind consecinţele posibile ale substanţelor descoperite la momentul săvârşirii faptei - orele 00:30 (probele biologice au fost recoltate la circa 45 minute), în condiţiile de fapt în care inculpatul nu a fost testat conform reglementarilor legale ale art. 192-195 din Regulamentul privind consumul de substanţe psihoactive, la momentul iniţial al constatării faptei;

(IV) examenul medical prealabil recoltării probelor biologice infirma starea de persoana aflata sub influenta substanţelor psihoactive.

(V) cu caracter de noutate a invocat încălcarea principiului legalităţii incriminării, lipsa de previzibilitate şi accesibilitate a art. 336 alin. (2) C. pen. prin neîndeplinirea de către legiuitorul primar a obligaţiei constituţionale şi legale asumată prin art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen. de a reglementa prin lege la propunerea Ministerului Justiţiei şi a publica în Monitorul Oficial după data de 01.02.2014 lista nominala a substanţelor psihoactive al căror consum intra sub incidenţa dispoziţiilor penale incriminatorii ale art. 336 alin. (2) C. pen. După data de 01.02.2014, nu exista reglementare primara organică, ce înţelege legiuitorul penal prin "substanţe psihoactive" cu relevanţă juridica în sensul art. 336 alin. (2) C. pen.

Niciunul din actele normative nepenale aflate în vigoare la 01.02.2014 (C. pen., legea nr. 187/2012, O.U.G. nr. 195/2002, O.M.S. nr. 1512/2013 şi Legea nr. 5/2014) nu foloseşte explicit sintagma substanţe psihoactive ", în toate se foloseşte expresia "substanţe cu efect psihoactiv", terminologie apăruta în anul 2010 din nevoia legiuitorului de a interzice funcţionarea aşa numitelor " magazine de vise " şi comercializarea şi consumul de substanţe etnobotanice, care până la acel moment erau privite ca "droguri legale " (a se vedea expunerea de motive la O.U.G. nr. 6/2010, care a modificat Legea nr. 143/2000 şi Legea nr. 339/2005);

A precizat că dispoziţiile art. 87 alin. (2) şi 3 din O.U.G. nr. 195/2002. abrogate cu începere de la 01.02.2014, erau însoţite de lista amintita publicata în M.Oficial.

A mai arătat că H.P. nr. 48/2021 conţine o interpretare legala obligatorie defavorabilă inculpatului recurent, neputând fi aplicata retroactiv.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.

Aşadar, se constată că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, aşa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie invocat de inculpatul A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Cu privire la criticile recurentului inculpat, în sensul că fapta de conducere pe drumurile publice după data de 01.02.2014 a unui vehicul de către un conducător auto care a consumat anterior droguri de risc/cannabis este lipsită de tipicitate obiectiva lipsind calitatea subiectului activ în raport cu principiul legalităţii pedepsei materializat în modelul legal incriminatoriu prevăzut de art. 336 alin. (2) C. pen., se constată ca fiind neîntemeiate.

Instanţa de casaţie constată din situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către instanţa de apel (respectiv, fapta inculpatului A., care la data de 28.05.2018, în jurul orei 00:30, a condus pe drumurile publice din mun. Craiova autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, după ce în prealabil a fumat o ţigaretă care are proprietăţi psihoactive, respectiv tetrahidrocannabinol (THC), care, odată ce este absorbit în organism este metabolizat, rezultând THC-OH cu proprietăţi psihoactive şi acidul tetrahidrocanabinoic), că aceasta întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, critica conform căreia fapta nu este prevăzută de legea penală fiind nefondată.

Aşadar, din analiza considerentelor deciziei penale atacate şi din actele dosarului, rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului fiind prevăzută de legea penală şi întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, aspect care a fost amplu argumentat juridic de către instanţa de apel, argumente pe care instanţa de casaţie le împărtăşeşte întru totul.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului, în sensul că, cannabisul, drog de risc conform Legii nr. 143/2000 (al cărui consum anterior l-a recunoscut inculpatul) nu este substanţa psihoactivă în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011, Înalta Curte constată ca fiind nefondate aceste critici, având în vedere cele stabilite prin Decizia nr. 48 din 9 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 698 din 14 iulie 2021, respectiv că "Folosirea sintagmei «substanţe psihoactive» din cuprinsul normei de incriminare a art. 336 alin. (2) din C. pen. include, pe lângă categoria de substanţe la care face referire Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, şi substanţele prevăzute în conţinutul Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare".

Cu privire la celelalte critici invocate de către inculpat, cu trimitere la starea de fapt reţinută în cauză şi probele administrate, acestea nu pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie.

Contrar concluziei apărării - exprimată în înscrisul transmis Înaltei Curţi pentru termenul din 5.10.2021 - în sensul că decizia H.P. 48/2021 conţine o interpretare legală obligatorie defavorabilă inculpatului care nu are aplicabilitate retroactivă, se constată, pe de o parte, că obiectul cauzei este recursul în casaţie declarat de inculpat, iar pe de altă parte, cu referire la prezenta cauză penală, că decizia confirmă argumentele juridice ale hotărârii pronunţată de instanţa de apel prin care au fost apreciate ca neîntemeiate criticile apelantului-inculpat cu referire la tipicitatea infracţiunii (pag. 7-8 decizie).

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 octombrie 2021.

GGC-GR