Criminal sentencing: illegal imprisonment terms exceeding statutory maximums after one-third reduction for guilty plea

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor, reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. 398 din 24.03.2021 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen., a fost .. condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. (4) C. pen., în modalitatea punerii la dispoziţia părţii vătămate de materiale pornografice (faptă comisă în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) şi n) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exerciţiul următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public şi dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) şi n) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă, ca şi pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare sub aspectul săvârşirii, la data de 02.03.2020, a infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 220 alin. (2) teza finală C. pen. în referire la art. 67 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) şi n) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exerciţiul următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public şi dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B.

În temeiul art. 220 alin. (2) teza finală C. pen. în referire la art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) şi n) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

S-a constatat că faptele formează un concurs real de infracţiuni, conform art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare), respectiv 2 luni închisoare, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen., ce s-a stabilit că va curge de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele stabilite de această instituţie; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost impusă inculpatului obligaţia să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii de comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost impusă inculpatului obligaţia de a presta o muncă nerenunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti, pe o perioadă de 120 zile.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) şi n) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public şi dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată B., pe o durată de 4 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.).

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., în referire la art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) şi n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată faţă de inculpat prin încheierea din data de 02.09.2020, dispusă în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Tulcea şi menţinută prin încheierea din data de 10.02.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Tulcea.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2020 emis de Judecătoria Tulcea la data de 02.09.2020.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv, de la 01.09.2020 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional de date genetice judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., la data rămânerii definitive hotărârii, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul naţional de date genetice judiciare a profilului său genetic.

S-a constatat că persoana vătămată B., prin reprezentantul legal C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 2.450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 2.000 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, în cuantum de 700 RON, a rămas în sarcina statului fiind avansat, potrivit art. 272 C. proc. pen., din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., care au criticat soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei (cuantum şi modalitate de executare).

Prin decizia penală nr. 777/P din 20.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., formulate împotriva sentinţei penale nr. 398/24.03.2021 a Judecătoriei Tulcea, pronunţată în dosarul cu nr. x/2020

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 398/24.03.2021 a Judecătoriei Tulcea şi, în rejudecare, în baza art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de coruperea sexuală a minorilor (în modalitatea punerii la dispoziţia părţii vătămate de materiale cu caracter pornografic)

În baza art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor.

În baza art. 38 alin. (2) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 1/3 din 1 an, rezultând pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa rezultantă să se execute în regim de detenţie, potrivit dispoziţiilor art. 60 C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate în măsura în care nu contraveneau deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Prin încheierea din 08.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei penale nr. 777/P din 20.10.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2020 şi, în baza art. 72 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada executată a reţinerii şi arestării preventive, de la 01.09.2020 la 25.03.2021.

Împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20.10.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au formulat cereri de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul A., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub numărul de dosar x/2020

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinându-se, în esenţă, că pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. de către instanţa de apel este nelegală, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie Parchetul a prezentat, pe scurt, situaţia de fapt, respectiv că, prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 24.11.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a fost trimis în judecată inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. şi act sexual cu un minor prev.de art. 220 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 02.03.2020, într-o cameră a Hotelului "D." din municipiul Tulcea, inculpatul a întreţinut acte sexuale orale cu minora B., în vârstă de 12 ani, cu consimţământul acesteia, cunoscând vârsta acesteia, iar în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020, inculpatul i-a trimis persoanei vătămate minore, prin intermediul mesajelor electronice, pe telefonul ei, materiale cu caracter pornografic, cunoscând vârsta acesteia.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie subsumat cazului de casare invocat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a susţinut că instanţa de control judiciar a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condiţiile în care, la data săvârşirii faptei (noiembrie 2019 - ianuarie 2020), limitele de pedeapsă erau închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă şi, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată, limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, rezultând un interval al pedepsei închisorii de la 2 luni la 8 luni. S-a menţionat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare apare ca fiind peste limita maximă legală de 8 luni, astfel că pedeapsa aplicată de instanţa de control judiciar este nelegală, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

De asemenea, procurorul a mai susţinut că instanţa de apel a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 220 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condiţiile în care, la data săvârşirii faptei (2 martie 2020), limitele de pedeapsă erau închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi şi, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată, limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, rezultând un interval al pedepsei închisorii de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni.

Prin urmare, s-a considerat că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare apare ca fiind peste limita maximă legală de 4 ani şi 8 luni închisoare.

Pentru motivele arătate şi dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Constanţa în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi persoana vătămată B., pentru ca instanţa de control judiciar să aprecieze asupra apelurilor declarate, având în vedere că prin acestea s-a criticat cuantumul redus al pedepselor aplicate în raport cu gravitatea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi greşita individualizare a modului de executare a pedepsei rezultante.

În dezbateri, prin concluziile orale formulate, reprezentanta Ministerului Public a solicitat ca înlăturarea nelegalităţii cuantumului pedepselor stabilite şi, implicit, al pedepsei rezultante să se realizeze de instanţa de recurs în casaţie, considerând că îndreptarea acestei nelegalităţi, care presupune un calcul matematic, nu impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin motivele scrise formulate cu privire la incidenţa cazului de casare invocat, recurentul A. a susţinut că, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor (comisă la data de 02.03.2020), Curtea de Apel Constanţa a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în temeiul art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pedeapsă considerată de recurent ca fiind peste limitele prevăzute de lege.

A arătat că, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin raportare la art. 375 C. proc. pen., dacă inculpatul se prevalează de procedura simplificată, acesta beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru pedepsele cu închisoare.

În prezenta cauză, recurentul a învederat că a uzat de procedura simplificată, prin declaraţia de recunoaştere dată în faţa instanţei de fond, împrejurare ce rezultă şi din dispozitivul sentinţei penale nr. 398/23.04.2021.

A mai susţinut că, în cazul infracţiunii de act sexual cu un minor (săvârşită la 02.03.2020) prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen., limitele pedepsei cu închisoarea erau situate între 2 ani şi 7 ani.

Totodată, a învederat că prin Legea nr. 217/2020 (publicată în Monitorul Oficial la data de 30.10.2020) au fost modificate limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, acestea situându-se între 2 ani şi 9 ani închisoare.

Or, având în vedere data comiterii infracţiunii de act sexual cu minor (02.03.2020), prin raportare la dispoziţiile art. 5 C. pen., recurentul a susţinut că legea penală mai favorabilă este cea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 217/2020, respectiv în care se prevedeau limite de pedeapsă între 2 ani şi 7 ani.

Deoarece a uzat de procedura abreviată, iar instanţa de apel nu a reţinut vreo cauză de agravare a pedepsei, recurentul a arătat că limitele de pedeapsă, ca urmare a reducerii cu treime, pentru infracţiunea de act sexual cu un minor sunt între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare.

Cu toate acestea, prin decizia penală nr. 777/P/20.10.2021, instanţa de apel a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor.

Recurentul a mai susţinut că, prin procedura de individualizare judiciară, instanţa de apel, în mod eronat, a stabilit o pedeapsă peste limitele legale.

Pe cale de consecinţă, recurentul a conchis că, în urma aplicării dispoziţiilor referitoare la stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă este o pedeapsă nelegală

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Constanţa.

În cauză au fost depuse concluzii scrise, în data de 08.11.2021, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20.10.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, s-a constatat că cererile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi recurentul A. îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., fiind justificat ca recursurile în casaţie să fie examinate prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru motivele indicate ce vizează aplicarea unor pedepse cu închisoarea în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpatul A., respectiv plasarea cuantumului pedepselor închisorii în afara intervalului dictat de normele de incriminare prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen., art. 221 alin. (4) C. pen. şi cauza de reducere a pedepsei reglementate de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., incidentă în speţă.

Examinând recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 433 C. proc. pen., recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen., instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Cazul de casare enunţat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cauză, Curtea de Apel Constanţa, ca instanţa de apel, a dispus prin decizia penală nr. 777/P din 20.10.2021, condamnarea recurentului inculpat A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de coruperea sexuală a minorilor, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020, inculpatul i-a trimis persoanei vătămate minore, prin intermediul mesajelor electronice, pe telefonul ei, materiale cu caracter pornografic, cunoscând vârsta acesteia, iar în data de 02.03.2020, într-o cameră a Hotelului "D." din municipiul Tulcea, inculpatul A. a întreţinut acte sexuale orale cu minora B., în vârstă de 12 ani, cunoscând vârsta acesteia.

Infracţiunea de corupere sexuală în varianta normativă prevăzută de art. 221 alin. (4) C. proc. pen. era sancţionată, la data faptei (noiembrie 2019 - ianuarie 2020), cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Având în vedere că instanţa de apel s-a orientat spre pedeapsa închisorii (aspect asupra căruia nu se poate interveni în recurs în casaţie deoarece alegerea tipului de pedeapsă ţine de individualizarea pedepsei, iar nu de legalitate) şi inculpatul a optat pentru judecata în procedura recunoaşterii învinuirii, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele speciale ale pedepsei închisorii reduse cu o treime devin de la 2 luni la 8 luni închisoare.

În aceste condiţii, pedeapsa de un an închisoare stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunea de corupere sexuală prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., apare ca nelegală, fiind mai mare decât limita maximă specială de 8 luni închisoare, calculată conform celor anterior precizate.

Prin urmare, motivul de recurs în casaţie este întemeiat şi cuantumul pedepsei pentru infracţiunea de corupere sexuală prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va fi redus de la un an închisoare, cât fusese stabilit de instanţa de apel, la 8 luni închisoare.

Deopotrivă, se constată că, pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen., era prevăzută ca pedeapsă principală, la data faptei (02.03.2020), închisoarea de la 2 la 7 ani. Fiind incidente, de asemenea, dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât inculpatul a optat pentru procedura recunoaşterii vinovăţiei, şi reducând cu o treime aceste limite speciale de pedeapsă, se obţin noile limite de pedeapsă de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare.

Se constată, astfel, că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este nelegală, fiind peste limita maximă specială de 4 ani şi 8 luni închisoare, calculată prin reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunea în discuţie, ca efect al incidenţei cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În consecinţă, cuantumul pedepsei pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va fi redus de la 5 ani închisoare, cât fusese stabilit de instanţa de apel, la 4 ani şi 8 luni închisoare, fiind întemeiat şi acest motiv de recurs în casaţie.

În baza art. 38 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., se vor contopi pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită (prin calcul matematic corect) pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare stabilită (prin calcul matematic corect) pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Astfel, se va aplica pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare, la care se va adăuga o treime din pedeapsa de 8 luni închisoare, şi anume 2 luni şi 20 de zile închisoare, pedeapsa principală rezultantă ce urmează a fi executată, în detenţie, de recurentul inculpat A. fiind de 4 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că solicitarea trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel este neîntemeiată.

În cauză, remedierea nelegalităţii cuantumului pedepsei închisorii aplicate pentru infracţiunile comise de recurentul inculpat nu pune în discuţie şi individualizarea pedepselor, ci reclamă exclusiv stabilirea corectă, printr-un calcul matematic, a cuantumului pedepsei închisorii în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care reglementează o cauză legală de reducere a pedepsei constând în diminuarea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

Instanţa de apel a indicat prin decizia pronunţată că, la stabilirea cuantumului pedepsei închisorii pentru fiecare dintre infracţiunile comise - act sexual cu un minor şi corupere sexuală, a avut în vedere "periculozitatea sporită a inculpatului", "periculozitatea sporită a persoanelor care le comit" şi a aplicat pedepse peste limita maximă specială prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpat, în condiţiile aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Or, această situaţie nu reclamă o reindividualizare a pedepselor, ci stabilirea unor pedepse în limite legale, în raport de încadrarea juridică şi cauza legală de atenuarea a răspunderii penale, stabilite cu caracter definitiv de instanţa de apel, prin reducerea cuantumului pedepselor la limita maximului special.

Între momentul comiterii infracţiunilor ce interesează cauza şi rămânerea definitivă a deciziei pronunţate în apel, dispoziţiile art. 220 alin. (2) C. pen. şi art. 221 alin. (4) C. pen. au fost modificate şi legiuitorul a majorat limita maximă specială a pedepsei închisorii pentru ambele infracţiuni săvârşite de recurentul inculpat. Modificarea legislativă nu conduce la trimiterea spre rejudecare a cauzei de către instanţa de apel întrucât, cu respectarea obligatorie a principiului legii penale mai favorabile, limitele de pedeapsă pe care instanţa de apel ar trebui să le aibă în vedere ar fi chiar cele anterioare modificării legislative (dat fiind că pentru ambele infracţiuni comise de inculpat s-a majorat limita maximă specială a închisorii). Or, tocmai în raport de aceste limite maxime speciale (în cuantumul anterior majorării de către legiuitor), s-a demonstrat că pedeapsa închisorii stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunile săvârşite de recurentul inculpat a depăşit limitele legale, în condiţiile aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, îndreptată material prin încheierea din 08 noiembrie 2021.

Va casa, în parte, decizia recurată şi va înlătura greşita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A.

Rejudecând în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei principale rezultante de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată recurentului inculpat A., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 1 an închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

Va reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele stabilite şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 8 luni închisoare la care se va adăuga un spor de 2 luni şi 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, în final, inculpatul A. urmând să execute, în detenţie, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Se va deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 01.09.2020 la 25.03.2021 şi detenţia de la 20.10.2021 la zi.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 398 din 24.03.2021 pronunţate de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2020, definitivă şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 160 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, îndreptată material prin încheierea din 08 noiembrie 2021.

Casează, în parte, decizia recurată şi înlătură greşita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A.

Rejudecând, în aceste limite, descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată recurentului inculpat A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 1 an închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

Reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 8 luni închisoare la care se adaugă un spor de 2 luni şi 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, în final, inculpatul A. urmând să execute, în detenţie, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare.

Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 01.09.2020 la 25.03.2021 şi detenţia de la 20.10.2021 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 398 din 24.03.2021 pronunţate de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2020, definitivă şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 160 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.

Procesat de GGC - GR