Admissibility of constitutional review based on nexus between challenged norms and pending criminal procedural case

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 605/Ap din 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-au respins cererile şi excepţiile formulate de apelantul A. în dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

S-a respins cererea apelantului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate în dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

S-a respins apelul declarat de A. împotriva încheierii penale nr. 93/CP din 17 august 2021 a Tribunalului Braşov, respectiv împotriva tergiversării primirii de către Tribunalul Braşov a căilor de atac în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească statului 100 RON cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunţare cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Definitivă cu privire la celelalte aspecte.

Curtea de apel a constatat că excepţiile de neconstituţionalitate au vizat dispoziţiile art. 80, 81, 91 şi 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ., art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2010 şi art. 197, 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010, art. 3, 8, 9, 16, 24, 30, 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 367 alin. (9) C. proc. pen.

În raport cu prevederile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, una dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este aceea ca dispoziţia criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Întrucât nici unul dintre articolele criticate ca fiind neconstituţionale nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale, motiv pentru care cererea petentului A. a fost respinsă.

Cu privire la celelalte cereri şi excepţii invocate de petent s-a apreciat de către Curtea de apel că sunt, de asemenea, nefondate (Curtea de Apel este competentă material şi teritorial fiind instanţă superioară celei care a pronunţat încheierea atacată, respectiv Tribunalului Braşov, petentul nu are vreo calitate procesuală care să reclame asistenţa juridică prin apărător din oficiu) sau inadmisibile în raport de cauza dedusă judecăţii, astfel că se va dispune respingerea lor.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap din 10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind acordat termen aleatoriu la 08 februarie 2022, Completul 7.

Recurentul a transmis în scris la dosarul cauzei cererea prin care a formulat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap din 10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, arătând pe larg motivele pe care se bazează acestea.

Examinând recursul formulat de recurentul petent A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte constată că încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este un act procedural prin care sunt definite limitele învestirii instanţei de contencios constituţional. Aşadar, instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curţii Constituţionale în strictă conformitate cu dispoziţiile legii, dar şi cu specificul cauzei. În acest sens este şi Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008). S-a statuat că instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de parte, având obligaţia de a o respinge, ca inadmisibilă, pe cea care nu îndeplineşte cerinţele legii.

În speţa de faţă, Înalta Curte constată că excepţia a fost invocată de petentul A. într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe de judecată şi are în vedere neconstituţionalitatea mai multor dispoziţii legale, astfel cum au fost menţionate în decizia penală atacată.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale în această materie, constată că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte l-a reprezentat apelul declarat de către petentul A. împotriva încheierii penale nr. 93/CP din 17 august 2021 pronunţată de către Tribunalul Braşov, în dosarul penal nr. x/2021

Se constată că prima instanţă a reţinut faptul că prin sesizarea iniţială înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, petentul a indicat două numere de dosar ce ar avea ca obiect acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, regimul de soluţionare al unor astfel de cereri fiind cel reglementat de Legea nr. 211/2004, precum şi un număr de dosar penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, 104/P/2021. Fără să indice ce anume solicită în legătură cu aceste dosare, petentul a solicitat desemnarea unui avocat din oficiu, depunerea dosarului de cercetare al Ministerului Public, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru interpretarea mai multor articole din C. proc. pen., dar şi din C. proc. civ., fără să indice ce legătură ar avea cu dosarul. Din verificările Tribunalului a reieşit că în dosarul penal nr. x/2021 s-a respins definitiv la 28 mai 2021 plângerea formulată de petentul A. cu privire la soluţia dată în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Raportat la obiectul dosarului pendinte, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât şi prin prisma interesului specific al autorului acesteia şi influenţa pe care dispoziţiile legale o au în concret. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. De asemenea, se constată că examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă (Încheierea nr. 128 din 23 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Decizia nr. 499 din 18 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul petent A. împotriva dispoziţiei de de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap/10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap/10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 februarie 2022.