Admissibility of contesting preventive detention maintained during appellate phase of criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 05 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţă investită, printre altele, cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 734 din data de 17.06.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a apelantului, în baza dispoziţiilor art. 420 alin. (11) rap. la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că subzistă temeiurile avute în vederea la luarea măsurii preventive întrucât, pe de o parte, din probele administrate în cauză, care au stat la baza condamnării în primă instanţă a inculpatului, rezultă suspiciunea comiterii de către acesta a faptelor deduse judecăţii. Pe de altă parte, s-a reţinut că măsura preventivă analizată este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, date fiind gravitatea faptelor presupus săvârşite de inculpat, modul şi circumstanţele de comitere ale acestora, precum şi persoana acestuia.

Împotriva acestei încheieri, la data de 08 noiembrie 2021, a formulat contestaţie inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 22 noiembrie 2021, sub nr. x/2020/a12, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10.

La termenul fixat în cauză, 23 noiembrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de inculpatul A., susţinând că aceasta este îndreptată împotriva unei încheieri care, potrivit legii, este definitivă, fiind pronunţată în procedura apelului.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 05 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, prin care, în faza procesuală a apelului, instanţa de control judiciar a menţinut starea de arest a inculpatului.

Această încheiere nu este susceptibilă a fi atacată cu contestaţie, excedând sferei încheierilor împotriva cărora se poate exercita cale de atac, conform art. 206 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, "împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare."

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii legale rezultă că încheierile prin care instanţa de control judiciar dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecăţii nu sunt susceptile a fi atacate cu contestaţie, aceste hotărâri fiind definitive.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen.:

"calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Pentru considerentele prezentate, constatând că inculpatul A. a formulat contestaţie împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 206 alin. (1) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia exercitată de acesta.

În consecinţă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în sumă de 313 RON, se fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 05 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.