Jurisdiction for deduction of foreign pre-trial detention in execution of recognized foreign criminal judgment

Şedinţa publică din data de 21 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Giurgiu, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu (ca urmare a declinării de la Judecătoria Giurgiu), petentul condamnat A., a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea mandatului de executre a pedepsei închisorii şi emiterea unui nou mandat, solicitând totodată deducerea perioadei de 9 luni închisoare, considerate ca executate din pedeapsa aplicată de statul străin de condamnare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen. şi art. 151 şi 155 din Legea nr. 302/2004.

Analizând înscrisurile de la dosar, Tribunalul Giurgiu a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 275/14.07.2014, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2014, Curtea de Apel Bucureşti a recunoscut sentinţa penală nr. T2 117195, pronunţată de Curtea de Justiţie Criminală Croydon - Regatul Unit al Marii Britanii, prin care contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de traficarea de fiinţe umane în Marea Britanie, în vederea exploatării acestora, loviri cauzatoare de vătămare corporală gravă, agresiune prin penetrare, viol şi deţinere ilegală.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Cum din actele dosarului rezultă că condamnatul contestator A., a solicitat prin contestaţia la executare să i se deducă perioada de 9 luni executată în Anglia, însă Curtea de Apel Bucureşti, în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 451/2014 din 04.06.2015 emis de Curtea de Apel Bucureşti, a efectuat operaţiunea de deducere a perioadei executate de către contestator, practic acesta prin prezenta contestaţie la executare a solicitat doar o lămurire a sentinţei de recunoaştere sub aspectul perioadei executate, solicitând să i se deducă o altă durată a prevenţiei decât cea menţionată în cuprinsul sentinţei penale nr. 275/14.07.2014, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2014, sentinţă prin care Curtea de Apel Bucureşti a recunoscut sentinţa penală nr. T2 117195, pronunţată de Curtea de Justiţie Criminală Croydon - Regatul Unit al Marii Britanii.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. (a), (b) şi (d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. (c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de aceste considerente, prin sentinţa penală nr. 107 din data de 22.03.2021 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalul Giurgiu, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul A., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub număr x/2020.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:

Astfel, s-a arătat că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii, aceasta revine Tribunalului Giurgiu, instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Având în vedere motivul invocat, privind deducerea din pedeapsă a unei perioade executate în străinătate, temeiul prezentei contestaţii este art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi nu art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în speţă, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare sau la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Astfel, s-a arătat că, în cazul condamnărilor dispuse de instanţele străine, instanţa de executare nu este instanţa care a pronunţat hotărârea de recunoaştere a hotărârii penale străine, ci instanţa competentă, potrivit legii române, a soluţiona în fond cauza în care s-a pronunţat hotărârea străină de condamnare.

Or, faţă de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, competenţa judecării în fond a cauzei în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, de către instanţele române, ar reveni tribunalului, conform art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În aceste condiţii, prin sentinţa penală nr. 209/F din data de 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, în baza art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Având în vedere ivirea conflictului negativ de competenţă în cauză, instanţa, în baza art. 51 alin. (1) şi (2) teza finală din C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.12. 2021.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Giurgiu, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, condamnatul contestator A., a solicitat prin contestaţia la executare să i se deducă perioada de 9 luni executată în Anglia.

Art. 156 din Legea nr. 302/2004, intitulat "Legea care guvernează executarea", prevede în alin. (1) că, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.

Competenţa materială şi teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare este determinată în funcţie de cazul invocat în susţinerea acesteia, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

De asemenea, relevant este art. 598 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care contestaţia împotriva executării hotărârii penale se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), respectiv instanţa de executare ori instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen. şi art. 151 şi 155 din Legea nr. 302/2004.

Pentru stabilirea instanţei căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată că este esenţială calificarea juridică a cererii în raport cu motivele invocate şi finalitatea urmărită.

Aşa cum rezultă din motivele formulate de petentul A., acesta solicită deducerea unei perioade de 9 luni, în care contestatorul ar fi fost arestat preventiv în Marea Britanie, apărare care ar putea fi analizată în cadrul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Deopotrivă, se observă că atât Tribunalul Giurgiu cât şi Curtea de Apel Bucureşti au reţinut că cererea formulată de contestatorul condamnat este o contestaţie la executare, formulată potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte constată că,una dintre infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat de instanţele străine este cea de trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen. care, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se judecă în primă instanţă de către tribunal, care este instanţă competentă a se pronunţa cu privire la contestaţia la executare formulată în cauză, prin care se solicită deducerea unei perioade de 9 luni, în care petentul ar fi fost arestat preventiv în Marea Britanie.

Relativ la cele ce precedă, în raport de cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că revine Tribunalului Giurgiu competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulate de petentul A. având în vedere că aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie de află locul de deţinere (Penitenciarul Giurgiu).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2021.