Interlocutory ruling on preliminary objections does not interrupt course of justice under Art. 40(4) Code of Criminal Procedure

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 9 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorii A. şi S.C. B. S.R.L. au solicitat să se constate întrerupt cursul justiţiei în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având ca obiect apelurile declarate, între alţii, de inculpaţii C., D., părţile responsabile civilmente S.C. E. S.A., S.C. B. S.R.L., S.C. F. S.A. şi S.C. G. S.A., împotriva sentinţei penale nr. 282 din 10 aprilie 2020 a Tribunalului Iaşi.

Prin cererea formulată, s-a solicitat a se constata că în cauza de faţă cursul justiţiei este întrerupt, pentru următoarele considerente:

1. Prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Iaşi nr. 24 din data de 17.09.2020 ("Hotărârea nr. 24/17.09.2020") - art. 1.5. a fost desfiinţat completul de judecată noul C. proc. pen..-Penal-Apel_2, complet căruia îi fusese repartizat spre soluţionare dosarul nr. x/2015;

2. Ca urmare a desfiinţării completului căruia îi fusese repartizată cauză, în conformitate cu dispoziţiile din Hotărârea nr. 24/17.09.2020, cauza a fost repartizată ciclic completului noul C. proc. pen..-Penal-Apel_7 în compunerea aprobată prin aceeaşi Hotărâre nr. 24/17.09.2020, respectiv jud. H. şi jud. I. - art. 1.3.;

3. Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Iaşi nr. 32 din data de 22.12.2020 ("Hotărârea nr. 32/22.12.2020"), art. 2.2., începând cu data de 04.01.2021 a fost modificată compunerea completului noul C. proc. pen..-Penal-Apel_7, jud. I. fiind înlocuită cu jud. J.: completul noul C. proc. pen..-Penal-Apel_7 având din data de 04.01.2021 următoarea compunere: jud. H. şi jud. J..

Astfel, s-a precizat că Hotărârea nr. 32/22.12.2020 nu conţine niciun fel de derogare cu privire la dosarele repartizate la data hotărârii completului, respectiv dosare în care aceste complete au dispus măsuri sau au rămas în pronunţare;

4. În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 304/2005, respectiv art. 19 alin. (1) lit. h) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, compunerea completelor este stabilită exclusiv de către Colegiul de Conducere al instanţei care stabileşte anual compunerea completelor, iar, conform Hotărârii nr. 32/22.12.2020 pentru anul 2021 la nivelul Curţii de Apel Iaşi în materie penală şi pentru cauze cu minori, nu a fost aprobat şi nu există constituit niciun complet în compunerea jud. H. şi jud. I.;

5. Cu toate acestea, la data de 07.01.2021, în cauză a fost pronunţată încheierea din data de 07.01.2021, prin care au fost soluţionate, în parte, apelurile formulate de către inculpaţii din cauză de către un complet format din jud. H. şi jud. I., complet a cărui activitate în această compunere a încetat la data de 03.01.2021, conform Hotărârii nr. 32/22.12.2020;

6. Cu privire la încheierea pronunţată la data de 07.01.2021, inculpaţii din prezenta cauză au formulat: (i) cerere privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii (încheierea din data de 07.01.2021) pronunţată de un complet într-o compunere ce nu a fost aprobată de către Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Iaşi; (ii) excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 32/22.12.2020; (iii) excepţia lipsei de continuitate a completului de judecată în temeiul dispoziţiilor art. 354 alin. (2) raportat la art. 370 alin. (2) raportat la art. 421 din C. proc. pen., respectiv art. 11 şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv art. 19 alin. (1) lit. h) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, ce prevăd că: (i) completul de judecată trebuie să rămână acelaşi tot timpul judecăţii cauzei; după începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor; (ii) asupra apelului, respectiv asupra tuturor motivelor de nelegalitate şi netemeinicie, instanţa urmează să se pronunţe printr-o hotărâre unică, decizie;

7. Or, în cauză, în fapt, dezbaterea apelului: (i) s-a derulat, în parte, în faţa completului compus din jud. H. şi jud. I. la data de 03.12.2020, dezbateri ce au privit doar o parte din motivele de nelegalitate a sentinţei penale nr. 282/10.04.2020, motive cu privire la care completul anterior menţionat (în compunerea menţionată) s-a pronunţat prin încheierea din data de 07.01.2021, deşi acesta fusese desfiinţat începând cu 04.01.2021; (ii) urmează a se derula în parte în faţa completului compus din jud. J. şi jud. K., care ar urma să se pronunţe cu privire la celelalte motive de apel, motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei nr. 282/10.04.2020 pronunţată de Tribunalul Iaşi în cauză;

8. Toate excepţiile şi cererile formulate de inculpaţi au fost respinse, Curtea de Apel Iaşi reţinând că este posibilă pronunţarea în aceeaşi cauză (număr unic de dosar) a două hotărâri judecătoreşti, de două complete diferite, în soluţionarea unui unic apel: respectiv, o hotărâre pronunţată de un complet cu privire la o parte din motivele de apel şi o altă hotărâre, de un cu totul alt complet, cu privire la restul motivelor de apel.

9. În motivarea acestei soluţii, Curtea de Apel Iaşi, reţinând că "există situaţii în care instanţa de apel se pronunţă prin încheiere - hotărâre judecătorească prin care nu se soluţionează fondul cauzei (de exemplu, când se critică încadrarea juridică dată faptei, ca motiv de apel, iar instanţa de apel constată că se impune schimbarea încadrării juridice, situaţie în care, (...) -, când instanţa de apel este obligată să se pronunţe cu privire la schimbarea încadrării juridice printr-o hotărâre judecătorească ce nu soluţionează fondul cauzei, respectiv printr-o încheiere.", însă Curtea de Apel a ignorat faptul că exemplul prezentat este unul singular, expres prevăzut de lege şi are la bază o prevedere cu caracter derogator ce urmăreşte asigurarea garanţiilor exercitării dreptului fundamental la apărare şi nu poate fi utilizat într-un sens contrar celui pentru care a fost edictată, respectiv pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În contextul sus-descris, petenţii, prin apărător ales, au solicitat a se constata că este întrerupt cursul justiţiei întrucât:

- există o imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a faptului că o cauză penală (fără a exista vreo disjungere) urmează a fi soluţionată prin două hotărâri, de către două complete de judecată diferite;

- în cauză este o situaţie excepţională, care constituie o împiedicare a desfăşurării normale a procesului penal, urmare a încălcării legii realizată de instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care completul investit cu soluţionarea apelului în prezent nu se poate pronunţa pe apel în integralitatea lui printr-o unică hotărâre judecătorească.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca, în exercitarea competenţei prevăzute de art. 40 alin. (4) C. proc. pen.:

(i) să constate că este întrerupt cursul justiţiei şi că acesta nu poate fi reluat (în sensul că apelurile formulate în cauză nu pot fi soluţionate în conformitate cu dispoziţiile legii procesual penale şi cu respectarea garanţiilor legale şi convenţionale) fără a se constata nulitatea absolută a încheierii din 07.01.2021;

(ii) să se constate nulitatea absolută a încheierii din data de 07.01.2021, pronunţată în cauză de completul format din jud. H. şi jud. I..

Cererea astfel formulată a fost adresată de către părţile anterior menţionate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată sub nr. x/18.10.2021 la Registratura secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu adresa nr. x/21.10.2021, emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - Cabinet preşedinte, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor din 17.12.2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Preşedintele secţiei organizează activitatea administrativ-judiciară a secţiei, având următoarele atribuţii: (…) n) rezolvă corespondenţa secţiei şi trimite, în cazurile prevăzute de lege, pe cale administrativă, cererile sau plângerile greşit îndreptate şi le restituie pe cele care nu întrunesc condiţiile legale", a fost înaintată la Curtea de Apel Iaşi cererea astfel formulată, cerere care a fost primită la Curtea de Apel Iaşi la data de 02.11.2021 (fiind înregistrată sub nr. x/2021 la data de 02.11.2021 la Registratura Curţii de Apel Iaşi), dată la care a fost rezoluţionată de către preşedintele secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori a Curţii de Apel Iaşi, în sensul dispunerii înaintării cererii la completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2015

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza dispoziţiilor art. 50 din Codul de procedură, rap. la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către:

1. apelantul-inculpat A. şi

2. apelanta-parte responsabilă-civilmente S.C. "B." S.R.L., CUI x, prin reprezentant legal A., prin reprezentant convenţional L., cu sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură, în Bucureşti, Splaiul Unirii, Nr. 16, Camera 807, privind constatarea întreruperii cursului justiţiei, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - ca instanţă competentă cu soluţionarea cererii.

A trimis cererea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, a reţinut că, potrivit art. 40 alin. (4) din C. proc. pen.:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege".

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale sus-citate soluţionarea cazurilor în care este întrerupt cursul justiţiei este dată în competenţa funcţională exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Legea procesual penală nu defineşte, nici nu exemplifică, care sunt cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, însă din jurisprudenţa instanţei supreme se cristalizează condiţiile ce trebuie să fie întrunite pentru a se reţine un caz de întrerupere a cursului justiţiei, respectiv: a) să existe o încălcare a normelor referitoare la competenţa funcţională a instanţei judecătoreşti, fie aceasta ca urmare a unei erori de interpretare, fie ca urmare a unei erori judiciare; b) încălcarea să fie realizată de către o instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea unei cauze; c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanţe sau chiar a instanţei care a încălcat norma procedural respectivă; d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluţionării cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziţii legale referitoare la declinarea competenţei sau conflictul de competenţă.

Verificarea îndeplinirii (sau nu, după caz) a acestor condiţii, privitoare la reţinerea unui caz de întrerupere a cursului justiţiei sau, dimpotrivă, la constatarea că nu este întrerupt cursul justiţiei este, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., dată în competenţa, exclusivă de soluţionare, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Or, în speţă, prin motivele cererii formulate de părţi s-a invocat, în esenţă, îndeplinirea acestor condiţii sus-menţionate şi existenţa, în aprecierea părţilor, a unui caz de întrerupere a cursului justiţiei, privitor la competenţa funcţională a instanţei investite cu prezenta cauză (în faza apelului) - activitatea de judecată constituind esenţa competenţei funcţionale a instanţei şi vizând pronunţarea unei soluţii pe fondul acţiunii penale sau civile (or, instanţa de faţă este învestită cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză împotriva sentinţei penale nr. 282 din data de 10.04.2020 a Tribunalului Iaşi, prin care s-au soluţionat, în primă instanţă, acţiunea penală şi acţiunea civilă în cauză). Verificarea însă a acestor condiţii (din perspectiva îndeplinirii sau neîndeplinirii lor sau doar a unora dintre acestea) nu este dată în competenţa funcţională, nici materială, a niciuneia dintre instanţele judecătoreşti, altele decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că aceasta din urmă este unica instanţă care poate soluţiona, din perspectiva verificării şi constatării îndeplinirii condiţiilor anterior menţionate, cazul/cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt.

În atare condiţii, Curtea a constatat că cererea formulată de apelantul-inculpat A., precum şi de apelanta - parte responsabilă civilmente S.C. "B." S.R.L. - părţi în dosarul cauzei de faţă (aflată în faza judecăţii apelului), prin care s-a solicitat a se constata întreruperea cursului justiţiei (deci, a unui caz de întrerupere a cursului justiţiei) nu poate fi soluţionată decât de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, în raport de competenţa funcţională exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ce priveşte soluţionarea cazurilor de întrerupere a cursului justiţie, cererea formulată de părţile sus-menţionate nu poate fi, în aprecierea Curţii, ca fiind "greşit îndreptată" [în sensul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1.375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare] la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci, dimpotrivă, îndreptată în mod corespunzător: la singura instanţă judecătorească ce are competenţa de a o soluţiona.

Or, părţile (apelantul-inculpat A., precum şi apelanta - parte responsabilă civilmente S.C. "B." S.R.L.) au înaintat cererea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, prin trimiterea acesteia, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Iaşi [în baza adresei nr. x/21.10.2021, emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - Cabinet preşedinte], Curtea a constatat, pe de o parte, că cererea (ca act de sesizare a instanţei) formulată de apelantul-inculpat A., precum şi de apelanta - parte responsabilă civilmente S.C. "B." S.R.L. privind constatarea întreruperii cursului justiţiei nu a primit o soluţionare [în sensul prev. de art. 40 alin. (4) din C. proc. pen..] din partea instanţei unice competente a o soluţiona - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - iar, pe de altă parte, că cererea formulată de părţi, ca urmare a trimiterii acesteia (în împrejurările sus-relevate) la Curtea de Apel Iaşi, nu poate fi soluţionată, pentru lipsa de competenţă funcţională, dar şi materială, a acestei din urmă instanţe de a proceda la soluţionarea unei atare cereri.

Examinând cererea formulată, Înalta Curte urmează să o respingă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte notează că, analiza caracterului fondat al oricărei cereri adresate unei instanţe de judecată nu poate fi examinată dacă nu sunt îndeplinite condiţiile anume prevăzute de lege de care depinde însăşi existenţa problemei de drept (indiferent de natura acesteia) în limitele susţinute de subiectul care a învestit instanţa. O cerere de constatare a întreruperii cursului justiţie nu face excepţie, astfel încât, raportat la speţa de faţă, prealabil analizei criticilor apărării, va fi verificată situaţia premisă a solicitării adresată instanţei: a) existenţa unui curs al justiţiei; b) existenţa unei întreruperi a respectivului curs al justiţiei. Lipsa oricăreia dintre cele două condiţii ale situaţiei premisă ori lipsa unei legături între cele două condiţii (de exemplu să existe cursul justiţiei, dar cauza de întrerupere să nu îl vizeze) determină lipsa cadrului procesual care să permită instanţei să procedeze la evaluarea fundamentului cererii.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.

Făcând un examen doctrinar şi jurisprudenţial, s-a constatat că se iveşte un caz de întrerupere a cursului justiţiei dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) există o încălcare a normelor referitoare la competenţa funcţională a instanţei judecătoreşti fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare;

b) încălcarea a fost realizată de către o instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea unei cauze;

c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanţe sau chiar a instanţei care a încălcat norma procedural penală respectivă;

d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluţionării cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziţii legale referitoare la declinarea competenţei, conflictul de competenţă.

e) declinările de competenţă succesive.

În practica judiciară, s-a menţionat că întreruperea cursului justiţiei este o situaţie excepţională care constituie o împiedicare a desfăşurării normale a procesului penal; de exemplu, o astfel de situaţie excepţională se produce în cazul desesizării organului judiciar, fără pronunţarea unei soluţii legale şi fără ca dosarul să fie preluat de un alt organ, sesizat în acest scop (Încheierea nr. 98 din data de 17 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020).

Deopotrivă, în doctrină s-a susţinut că "Analizând semantic expresia "întreruperea cursului justiţiei" ar rezulta că aceasta presupune orice situaţie în care procesul penal este blocat, instanţa pe rolul căreia se află cauza neavând posibilitatea de a aplica norme de procedură penală, astfel încât nu se poate ajunge la pronunţarea unei soluţii (hotărâre sau decizie). O altă accepţiune semantică a noţiunii ar putea consta şi în lipsa sau nedesemnarea unei instanţe competente a soluţiona cauza, rezultatul fiind acelaşi: imposibilitatea pronunţării unei soluţii. Prin urmare, din punct de vedere semantic, expresia "întreruperea cursului justiţiei" presupune trei aspecte: în primul rând, inaplicabilitatea vreunor dispoziţii de procedură penală referitoare, în principal, la competenţa funcţională, materială sau personală; în al doilea rând, această inaplicabilitate conduce la nedeterminarea unei instanţe competente a soluţiona cauza penală, în conformitate cu prevederile de procedură penală; rezultatul inaplicabilităţii normelor de procedură penală este imposibilitatea finalizării cauzei, respectiv neputinţa pronunţării unei soluţii definitive. În consecinţă, noţiunea de întrerupere a cursului justiţiei semnifică împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilităţii niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală.(…) (N., Consideraţii în legătură cu noţiunea de întrerupere a cursului justiţiei în procesul penal în Revista Dreptul-Uniunea Juriştilor nr. 9/2012).

Sintetizând istoricul cauzei, se constată că, la data de 17 iunie 2020, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2015, apelurile declarate, între alţii, de inculpaţii C., D., părţile responsabile civilmente S.C. E. S.A., S.C. B. S.R.L., S.C. F. S.A. şi S.C. G. S.A., împotriva sentinţei penale nr. 282 din 10 aprilie 2020 a Tribunalului Iaşi, fiind fixat prim termen de judecată la data de 13 iulie 2020, când s-a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea inculpaţilor să-şi angajeze apărători aleşi.

La data de 19 octombrie 2020, dosarul a fost repartizat ciclic completului A7, ca urmare a desfiinţării completului A2.

La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2020, s-a dispus amânarea cauzei pentru a-i oferi procurorului posibilitatea de a lua cunoştinţă de motivele de apel formulate în cauză, prin care s-a ridicat excepţia trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, de inculpatul C. şi de partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L., precum şi în vederea emiterii unei adrese către apelanta S.C. G. S.A. prin administrator judiciar LIDER - LICHIDARE şi REORGANIZARE S.P.R.L. pentru a preciza data exactă şi modalitatea în care a luat cunoştinţă de dispoziţia de anulare a unor înscrisuri ce o priveşte, cuprinsă în sentinţa penală nr. 282/10.04.2020.

La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2020, s-a stabilit termen pentru pronunţare asupra excepţiilor trimiterii cauzei spre rejudecare invocate de apelanţii din prezenta cauză.

Prin încheierea din data de 07 ianuarie 2021, s-au respins, ca nefondate, excepţiile formulate de inculpaţii apelanţi A., D., C., părţile responsabile civilmente apelante S.C. E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. B. S.R.L. şi de persoana interesată apelantă S.C. G. S.A prin lichidatorul judiciar LIDER - LICHIDARE şi REORGANIZARE SPRL privind trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, respectiv la Tribunalul Iaşi.

În cauză, au fost acordate termen de judecată consecutive, iar prin încheierea din data de 19 martie 2021, în baza dispoziţiilor art. 68 alin. (5) şi (6) din C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a admis declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător H. în cauza cu nr. x/2015 şi s-a constatat intervenită incompatibilitatea domnului judecător în soluţionarea cauzei. Conform art. 68 alin. (6) din C. proc. pen., s-au menţinut actele îndeplinite şi măsurile dispuse în cauză. Totodată, în baza dispoziţiilor art. 68 alin. (5) din C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a respins declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător J. în cauza cu nr. x/2015.

Prin încheierea din data de 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Iaşi a dispus înaintarea cererilor de strămutare formulate în cauză de către inculpatul-apelant C. şi de către apelanta G. S.A. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare. S-a dispus înaintarea, spre soluţionare, a cererilor de recuzare privind pe judecătorul J., unui complet legal constituit, conform regulilor prevăzute de Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului C.S.M. privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, precum şi a cererilor de recuzare, menţinute la prezentul termen, privind pe judecătorul H..

Prin încheierea din data de 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Iaşi, în baza art. 67 alin. (4) din C. proc. pen. cu referire la art. 67 alin. (5) din C. proc. pen. a retrimis cererile de recuzare privind pe judecător J. şi judecător H., înaintate prezentului complet potrivit dispozitivului încheierii din 13.03.2021, completului în faţa căruia au fost formulate în vederea parcurgerii filtrului de admisibilitate.

Prin încheierile din data de 04 mai şi 10 mai 2021, s-a amânat pronunţarea asupra admisibilităţii cererilor de recuzare.

Ulterior, prin încheierea din data de 12 mai 2021, în baza dispoziţiilor art. 67 alin. (5) rap. la art. 67 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare şi s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare privind pe judecătorul H., formulată de către apelanta S.C. "G." S.A., prin lichidator judiciar Lider - Lichidare şi Reorganizare S.P.R.L., prin apărător ales, cerere însuşită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. În baza dispoziţiilor art. 67 alin. (5) rap. la art. 67 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare şi s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare privind pe judecătorul H., formulată de inculpatul-apelant D.

şi de partea responsabilă civilmente-apelantă S.C. "E." S.A., prin apărător ales, cerere însuşită de către inculpatul-apelant C., prin apărător ales, precum şi de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul J., formulată de către apelanta S.C. "G." S.A., prin lichidator judiciar Lider - Lichidare şi Reorganizare S.P.R.L., prin apărător ales, cerere însuşită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales.

S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul J., formulată de către inculpatul-apelant C., prin apărător ales, cerere însuşită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul J., formulată oral la termenul de judecată din data de 04.05.2021 de către inculpatul-apelant A., prin apărător ales. S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul K., formulată oral la termenul de judecată din data de 04.05.2021 de către inculpatul-apelant A., prin apărător ales, cerere însuşită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B.

S.R.L., prin apărător ales. S-a dispus înaintarea cererilor de recuzare constatate ca fiind admisibile prin prezenta încheiere (respectiv, cererile de recuzare menţionate la punctele III. - VI. din prezenta încheiere), privind pe judecătorii J. şi K. - ambii membri ai completului penal colegial cu indicativul noul C. proc. pen..-PENAL-APEL 7 -, în vederea soluţionării acestora, la completul competent, conform dispoziţiilor prev. de Hotârărea nr. 1.375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Deopotrivă, prin încheierea din data de 18 mai 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 68 din C. proc. pen. şi art. 64 aliniatul 1 lit. f) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile de recuzare a judecătorului J., formulate de către apelanta S.C. "G." S.A., prin lichidator judiciar Lider - Lichidare şi Reorganizare S.P.R.L., prin apărător ales, cerere însuşită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales, de către inculpatul-apelant C., prin apărător ales, cerere însuşită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales, de către inculpatul-apelant A.. În temeiul dispoziţiilor art. 68 din C. proc. pen. şi art. 64 aliniatul 1 lit. f) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorului K., formulată de către inculpatul-apelant A., cerere însuşită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales.

Ulterior, în cauză s-au acordat termene de judecată succesive, iar prin încheierea din data de 09 iulie 2021, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare aduse prin Legea nr. 168/2018, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, ridicate în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi - faza judecăţii apelului - de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., cu sediul în (...), prin apărător ales. S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, ridicate în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi - faza judecăţii apelului - de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., prin apărătorul său ales. S-a respinge, ca neîntemeiată, excepţia privind nelegala compunere a completului de judecată, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., cu sediul în (...), prin apărător ales. S-a respinge, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 32/22.12.2020 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Iaşi, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., cu sediul în (...), prin apărător ales. S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii absolute a încheierii din data de 07.01.2021, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelantul-inculpat D., domiciliat în (...), prin apărător ales. S-a respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de continuitate a completului de judecată, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelantul-inculpat D., domiciliat în (...), prin apărător ales.

În continuare, în cauză s-au acordat termene de judecată succesive în vederea continuării cercetării judecătoreşti.

În acest context, Înalta Curte constată că încheierea din data de 07 ianuarie 2021 este o încheiere interlocutorie, adică o încheiere prin care instanţa de judecată, fără a se hotărî în totul asupra fondului cauzei, soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Mai mult, asupra cerinţei de imparţialitate a judecătorilor din compunerea completului învestit cu soluţionarea cauzei de faţă s-a statuat prin soluţiile definitive pronunţate în cauză.

Or, potrivit celor afirmate în scris de apelanţi, în sensul să se constate întreruperea cursului justiţiei într-o cauză care, se află spre soluţionare în calea ordinară a apelului, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, se reţine că din perspectiva art. 40 alin. (4) din C. proc. pen. nu există un curs al justiţiei a cărui cauză de întrerupere să fie necesară a fi examinată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, aspectele invocate prin sesizarea formulată de apelanţii din prezenta cauză privind soluţionarea chestiunilor prealabile nu vizează încălcarea unor norme legale referitoare la competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti, care să genereze existenţa unui caz de întrerupere a cursului justiţiei. Împrejurarea că s-au pronunţat două hotărâri judecătoreşti în cadrul unui unic apel declarat, nu impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cadrul competenţei funcţionale speciale prevăzută de art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., ci mai degrabă, apelanţii au înţeles să invoce instituţia întreruperii cursului justiţiei pentru a solicita instanţei supreme o dezlegare asupra modalităţii de soluţionării a cauzei, ceea ce excede cenzurii într-o astfel de procedură.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că în cauză, niciuna dintre cerinţele art. 40 alin. (4) din C. proc. pen. nu este îndeplinită, nefiind reţinute elemente de natură să conducă la existenţa vreunui caz de întrerupere a cursului justiţiei unei cauze care să fie examinată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ca atare, faţă de cele ce preced, va respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a întreruperii cursului justiţiei formulată de petenţii A. şi S.C. B. S.R.L. privind constatarea întreruperii cursului justiţiei în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligat petenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenţii A. şi S.C. B. S.R.L. privind constatarea întreruperii cursului justiţiei în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă petenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.