Territorial competence for appeal against execution based on penalty reduction: jurisdiction fixed at detention location

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 242 din data de 22.11.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, printre altele, în temeiul art. 46 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a disjuns cauza, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa în privinţa cererii condamnatului A. privind deducerea zilelor executate de la data de 07.07.2015 şi în perioada 03.04.2013 - 28.05.2013, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că prin cererea înregistrată sub numărul x/2021, petentul A. a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa să îi fie dedusă perioada executată începând cu data de 07.07.2015, din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2596/2014, precum şi perioada executată de la 03.04.2013 la 28.05.2013, reprezentând durata executată din pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 443/2013 a Judecătoriei Bacău.

De asemenea, a mai solicitat ca zilele executate privind recursul compensatoriu să îi fie deduse din pedeapsa de 13 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 191/D/2017 a Tribunalului Bacău, în baza căruia a fost emis mandatul de executare a pedepsei cu nr. x/2016.

Astfel, petentul a solicitat să se observe că la emiterea MEPI nr. x/2017, Tribunalul Bacău a dispus contopirea pedepselor din sentinţa penală nr. 2596/2014 a Judecătoriei Băcău, care s-au repetat şi în sentinţa penală nr. 687/2017 a Judecătoriei Vaslui, prin care s-a admis contestaţia la executare, formulată de acesta, pentru a-i fi dedusă perioada executată dintr-un dosar penal anterior, din pedeapsa prevăzută în MEPI nr. x/2014.

În susţinerea contestaţiei, petentul a depus: sentinţa penală nr. 2596/2014, a Judecătoriei Bacău, MEPI x/2014, copia dispozitivului sentinţei nr. 191/2017 a Judecătoriei Bacău, MEPI nr. x/2016, sentinţa penală nr. 687/2017 a Judecătoriei Vaslui, MEPI nr. x/2017.

Analizând înscrisurile de la dosar, instanţa a reţinut următoarele:

Prin adresa nr. x/2021, Penitenciarul Mărgineni a depus la dosar mandatul de executare a pedepsei cu nr. x/2017, emis de Tribunalul Bacău.

Din conţinutul acestui mandat, rezultă că acesta a fost emis în baza sentinţei penale nr. 191/D/2017 Tribunalului Bacău, definitivă la data de 06.12.2017, pedeapsa rezultantă fiind de 13 ani şi 10 luni închisoare.

În componenţa acestei pedepse rezultante au intrat: pedepsele stabilite prin sentinţa nr. 191/D/2017 a Tribunalului Bacău; pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 2596/2014 a Judecătoriei Băcău, ca urmare a concursului de infracţiuni; pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 932/2014 a Judecătoriei Bacău, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei. Din perioada de executat s-a dispus deducerea intervalului de la data de 07.07.2015 la data de 18.05.2017.

Din mandatul de executare a pedepsei cu nr. 687/2017, emis de Judecătoria Vasului, în baza sentinţei penale nr. 687/04.05.2017, definitivă la 23.05.2017, rezultă că a fost admisă contestaţia la executare formulată de petent, cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2596/2014 a Judecătoriei Bacău, stabilindu-se că se impune deducerea perioadelor: 03.04.2013-28.05.2013, precum şi perioada de la 07.07.2015 la zi.

Din adresa nr. x/2021 a Penitenciarului Mărgineni a rezultat că de la data încarcerării, respectiv 07.07.2015 susnumitului i-au fost scăzute un număr de 270 de zile, conform art. 551 din Legea nr. 169/2017.

Astfel, în ceea ce priveşte solicitarea petentului de a i se deduce zilele executate de la data de 07.07.2015 şi în perioada 03.04.2013 - 28.05.2013, instanţa a arătat că sentinţa penală nr. 191/2017 a Tribunalului Bacău, a rămas definitivă la 06.12.2017, iar sentinţa penală nr. 687/04.05.2017 a Judecătoriei Vaslui definitivă la 23.05.2017 (sentinţa prin care s-a constata că se impune că se impune deducerea perioadelor: 03.04.2013-28.05.2013, precum şi perioada de la 07.07.2015 la zi).

În aceste condiţii, aspecte invocate de petent, privitoare la deducerea acestor perioade se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece reprezintă aspecte ce existau la data pronunţări sentinţei penale nr. 191/2017 a Tribunalului Bacău.

Prin sentinţa penală nr. 14/D din data de 20.01.2022 pronunţată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 47 raportat la art. 50 din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală, şi alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bacău şi a trimis cauza având ca obiect contestaţie la executare, formulată de persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, spre competentă soluţionare.

A constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Dâmboviţa în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei contestaţii la executare.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa superioară comună, cu privire la existenţa conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bacău a apreciat că instanţa competentă să judece contestaţia la executare se stabileşte în raport cu cazul de contestaţie incident în cauză, dar şi cu situaţia petentului contestator, după cum acesta se află în stare de deţinere sau în stare de libertate.

Contestaţia la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.

Aşadar, pentru cazul prevăzut la lit. d), aplicabil în cauză, contestatorul se poate adresa cu cererea privind contestaţia la executare instanţei de executare, potrivit art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., dacă este o persoană liberă, ori instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa, potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.

Tribunalul Bacău a constatat că cererea de deducere a duratei măsurilor preventive privative de libertate dispuse în altă cauză decât cea pe care o execută petentul, soluţionată definitiv, se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen. referitor la existenţa unui caz de stingere sau de micşorare a pedepsei, şi nicidecum în cazul prevăzut la lit. c), aplicabil doar în ipoteza în care măsurile preventive privative de libertatea au fost dispuse în cauza în care s-a pronunţat hotărârea ce se execută (I.C.C.J., s. pen., înch. Nr. 183/30.04.2019).

În această materie, competenţa teritorială însă este una absolută, exclusivă şi nu alternativă. Stabilirea instanţei competente depinde, pe de o parte, de starea în care se găseşte condamnatul la momentul formulării cererii - în libertate sau în stare de deţinere -, iar pe de altă parte, de forma de executare a pedepsei.

De altfel, din cuprinsul prevederilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. rezultă că intenţia legiuitorului în reglementarea instanţei competente a fost asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal, impusă şi de asigurarea prezenţei condamnatului la şedinţa de judecată, textul neinstituind o competenţă alternativă.

Prin urmare, dacă la momentul formulării cererii condamnatul este în stare de deţinere, competenţa de soluţionare a cererii nu va aparţine instanţei de executare, ci instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul declinat, la data formulării prezentei contestaţii la executare - 30.08.2021, contestatorul A. se afla în executarea unei pedepse în Penitenciarul Mărgineni, jud. Dâmboviţa.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competenţă a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 07 februarie 2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 15 februarie 2022, cu citarea condamnatului şi cu asigurarea apărării.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Dâmboviţa, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., Înalta Curte constată, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că aprecierea naturii juridice a cererii formulate de condamnatul A. este condiţia sine qua non a stabilirii competenţei materiale şi teritoriale.

Astfel, la data de 30.08.2021 condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deducerea zilelor executate de la data de 07.07.2015 şi, respectiv în perioada 03.04.2013-28.05.2013.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a-i fi dedusă din pedeapsa aplicată durata executată, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., iar nu o nelămurire la executarea sentinţei penală nr. 191/D/2017 din data de 18.05.2017 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1348 din data de 06.12.2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

Drept urmare, din examinarea dispoziţiilor legale menţionate, respectiv art. 598 alin. (2), cu referire la art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte competenţa materială în judecarea contestaţiei la executare întemeiată, în cazul de faţă, pe o cauză de micşorare a pedepsei, (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.), aceasta revine instanţei în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al condamnatului la data formulării cererii, respectiv, în cauză, Tribunalului Dâmbovita.

Sub acelaşi aspect, se impune a se menţiona şi faptul că, prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018), pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului Tribunalului Dâmboviţa, se constată că, la momentul formulării cererii, condamantul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, aşa cum reiese din menţiunile cuprinse pe plicul aflat la dosarul Tribunalului Dâmboviţa, cererea fiind transmisă prin poştă, la data de 06.09.2021.

Totodată, astfel cum rezultă din adresa nr. x/18.10.2021 emisă de Penitenciarul Mărgineni, condamnatul A. se află în executarea pedepsei de 13 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 191/D/2017 din data de 18.05.2017 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1348 din data de 06.12.2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, iar la data introducerii cererii - 30.08.2021 - trimisă prin poştă, acesta era deţinut în Penitenciarul Mărgineni.

Prin urmare, cum în cauză condamnatul A., la data de 30.08.2021, când a formulat contestaţia la executare ce formează obiectul prezentului dosar, se afla în Penitenciarul Mărgineni, se constată că în soluţionarea cauzei de faţă, competenţa revine Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.