Typicity of "protocol" gifts as undue benefits in bribery and absence of material benefit in intermediation under Romania's corruption law

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2613/28.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată (mai puţin cazul B.), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 şi instigare la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 25 din C. pen. din 1968 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, ambele raportate la art. 254 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 şi aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A dispus confiscarea sumei de 120.000 RON de la inculpatul A..

A menţinut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 05.02.2015.

A condamnat pe inculpata C. Constanţa la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1968, şi trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de durată de 3 ani şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen. din 1968, a dedus reţinerea de o zi din data de 01.06.2010.

A dispus confiscarea sumei de 5000 RON existentă în contul inculpatei şi a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra acesteia, măsură dispusă prin ordonanţa din 22.12.2014.

A condamnat pe inculpata E. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1968, trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1968, şi infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 11 alin. (1) din Legea 78/2000, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 3 ani şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen. din 1968, a dedus reţinerea de o zi din data de 01.06.2010.

A dispus confiscarea sumei de 9500 RON existentă în contul inculpatei şi a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra acesteia, măsură dispusă prin ordonanţa din 03.12.2014.

A condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1968, şi trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1968, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968, precum şi cu aplic. art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen. din 1968, a dedus reţinerea de o zi a inculpatului din 01.10.2010.

A dispus confiscarea sumei de 10.400 RON de la inculpat si a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra imobilului teren instituit prin ordonanţa din 10.02.2015.

A condamnat pe inculpata G. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1968, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei rezultante pe o durată de 2 ani şi 6 luni şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen., a dedus reţinerea de o zi a inculpatei din 01.10.2010.

A condamnat pe inculpata H. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) din C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1968.

În baza art. 81 - 82 din C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A dispus confiscarea sumei de 1.500 RON existentă în contul inculpatei şi a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra acesteia dispusă prin ordonanţa din 05.12.2014.

A condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968, pentru o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 74 lit. a) din C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b din C. pen.

În baza art. 81 - 82 din C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra imobilului inculpatului prin ordonanţa din data 5.02.2015.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. b) din C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii C. Constanţa, A., E. şi G. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din C. pen. (pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat).

A obligat pe inculpaţi la plata sumei de 20.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, şi inculpaţii A., C. Constanţa, J., F., G., H. şi I..

Prin decizia penală nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva sentinţei penale nr. 2613/28.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni: trafic de influenţă în formă continuată (28 acte materiale), prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), luare de mită (cazul B.), prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), instigare la luare de mită în formă continuată (15 acte materiale), prev. de art. 25 din C. pen. (1968) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968).

A dispus confiscarea sumei de 263.000 RON de la inculpatul A. şi a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 5.02.2015 asupra imobilului inculpatului până la concurenta acesteia.

A condamnat pe inculpata C. Constanţa la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni: luare de mită în formă continuată (40 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968), trafic de influenţă în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968) şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968).

A condamnat pe inculpata E. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim de detenţie, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni: luare de mită în formă continuată (27 de acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), trafic de influenţă în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 11 alin. (1) din Legea 78/2000, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968).

A condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată (17 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968) şi trafic de influenţă în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968).

A condamnat pe inculpata G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. (1968), a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968).

În baza art. 861 din C. pen. (1968), a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. (1968).

A obligat pe inculpată, pe durata termenului de încercare, să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) din C. pen. (1968) şi a atras atenţia acesteia asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (3) din C. pen. (1968), a confiscat de la inculpată suma de 4.100 RON, reprezentând foloase dobândite în urma săvârşirii infracţiunii.

A condamnat pe inculpata H. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (10 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi a) art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968), precum şi cu aplic. art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. (1968).

În baza art. 81 - 82 din C. pen. (1968), a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

A condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (7 acte materiale din cele 8 acte materiale fiind exclus cel din data de 03.12.2009), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi a) art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968), precum şi cu aplic. art. 5 din C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. (1968).

În baza art. 81 - 82 din C. pen. (1968), a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (3) din C. pen. (1968), a confiscat de la inculpat suma de 1500 RON, reprezentând foloase dobândite în urma săvârşirii infracţiunii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., C. Constanţa, J., K., F., G., L., M., N., O., H., P., Q., R. şi I. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., a obligat pe apelanţii inculpaţi la plata sumei de 1.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al A.N.S.V.S.A., în perioada mai 2009 - mai 2010, în repetate rânduri, a determinat conducerea D.S.V.S.A. Bucureşti, respectiv pe directorul coordonator, inculpata C. - Constanţa, şi pe inculpatul K. - şef Serviciu Inspecţie şi Control, să abuzeze de funcţiile deţinute pentru procurarea produselor alimentare necesare realizării unor acţiuni sociale, cunoscând faptul că, la rândul lor, coinculpaţii C. Constanţa şi K. îşi determină subalternii să se folosească de calitatea de inspector pentru a procura aceste produse de la agenţii economici pe care îi controlau şi autorizau pe linie sanitar veterinară şi siguranţa alimentelor, constituie instigare la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 25 din C. pen. (1968) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen. (15 acte materiale).

Totodată, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al A.N.S.V.S.A., folosindu-se de autoritatea şi prerogativele ce derivă din funcţia publică deţinută, a condiţionat menţinerea pe funcţii şi păstrarea locului de muncă la Direcţia Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (D.S.V.S.A.) Bucureşti a inspectorilor din cadrul Serviciului Inspecţie şi Control şi Serviciului Igienă Veterinară, de plata unei sume lunare în cuantum de 3.000 RON de către fiecare inspector, plată ce s-a efectuat în perioada ianuarie - mai 2010, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 din C. pen. (1968) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi a art. 5 din C. pen. (28 acte materiale).

S-a mai reţinut că fapta aceluiaşi apelant inculpat A. constând în aceea că în calitate de preşedinte al A.N.S.V.S.A., în perioada noiembrie - decembrie 2011 a pretins direct şi a primit prin intermediul şi cu ajutorul coinculpaţilor K. şi S., administrator al societăţilor T. S.R.L. şi U. S.R.L., suma de 143.000 RON de la administratorul B. S.R.L., V., mita fiind disimulată prin încheierea a 2 contracte fictive de prestări servicii pentru a favoriza şi proteja magazinele B. de controalele D.S.V.S.A., constituie infracţiunea de luare de mită, prev. şi ped. de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen.

Deopotrivă, fapta inculpatului A. constând în aceea că în calitate de preşedinte al A.N.S.V.S.A., în perioada octombrie 2009 - mai 2010 a constituit un grup infracţional alături de coinculpaţii apelanţi C. Constanţa, director coordonator, K., şef W.. în cadrul D.S.V.S.A., jud. Ilfov şi E., director coodonator D.S.V.S.A., jud. Ilfov, care a acţionat în mod coordonat în scopul de a obţine, direct şi indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuzivă a funcţiilor deţinute de la agenţi economici pe care îi supravegheau şi-i controlau pe linie sanitar-veterinară şi siguranţa alimentelor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C. - Constanţa, instanţa de apel a reţinut că, în drept, fapta acesteia constând în aceea că, în calitate de director coordonator în cadrul Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - mai 2010:

a) a pretins şi a primit bani sau alte foloase necuvenite ori a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea unui act contrar privitor la îndatoririle de serviciu, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor sau în afara acestor controale efectuate la agenţii economici de pe raza municipiului Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen. (40 acte materiale).

b) a primit/a acceptat promisiunea de bunuri necuvenite, în scopul de a-şi trafica influenţa, intervenind în actul de control al unor subalterni, determinându-i să nu aplice sancţiuni ori să aplice amenzi în cuantum minim unor agenţi economici din municipiul Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen. (4 acte materiale).

S-a mai reţinut că fapta aceleiaşi inculpate constând în aceea că în calitate de director coordonator în cadrul Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, în perioada octombrie 2009 - mai 2010 a constituit un grup infracţional alături de coinculpaţii apelanţi A., preşedinte al A.N.S.V.S.A., K., şef W.. în cadrul D.S.V.S.A., jud. Ilfov şi E., director coodonator D.S.V.S.A., jud. Ilfov, care a acţionat în mod coordonat în scopul de a obţine, direct şi indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuzivă a funcţiilor deţinute de la agenţi economici pe care îi supravegheau şi-i controlau pe linie sanitar-veterinară şi siguranţa alimentelor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 din C. pen.

Referitor la inculpata E., instanţa de apel a reţinut că, în drept, fapta acesteia constând în aceea că, în calitate de director în cadrul Direcţiei Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a judeţului Ilfov, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - mai 2010:

a) a pretins şi a primit foloase necuvenite ori a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor sau în afara acestor controale, dar în legătură cu îndatoririle de serviciu, de la agenţii economici de pe raza judeţului Ilfov, pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea unui act contrar privitor la atribuţiile de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen. (27 acte materiale).

b) a primit/a acceptat promisiunea de bunuri necuvenite, în scopul de a-şi trafica influenţa, intervenind în actul de control al unor subalterni, determinându-i să nu aplice sancţiuni ori să aplice amenzi în cuantum minim unor agenţi economici din judeţul Ilfov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen. (2 acte materiale).

c) folosindu-se de autoritatea şi prerogativele ce derivă din funcţia publică deţinută, a intermediat ori a înlesnit efectuarea unor operaţiuni comerciale între agenţi economici pe care îi supraveghea şi controla, aducându-i direct sau indirect foloase necuvenite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi art. 5 din C. pen.

S-a mai reţinut că fapta aceleiaşi inculpate E. constând în aceea că în calitate de director coodonator D.S.V.S.A., jud. Ilfov, în perioada octombrie 2009 - mai 2010 a constituit un grup infracţional alături de coinculpaţii apelanţi A., preşedinte al A.N.S.V.S.A., C. - Constanţa, director coordonator în cadrul Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti şi K., şef W.. în cadrul D.S.V.S.A., jud. Ilfov, care a acţionat în mod coordonat în scopul de a obţine, direct şi indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuzivă a funcţiilor deţinute de la agenţi economici pe care îi supravegheau şi-i controlau pe linie sanitar-veterinară şi siguranţa alimentelor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 din C. pen.

Instanţa de apel a reţinut că, în drept, fapta inculpatului F., constând în aceea că, în calitate de inspector la Direcţia Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a municipiului Bucureşti, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2008 - mai 2010:

a) a pretins şi a primit bani şi bunuri necuvenite şi a acceptat promisiunea unor astfel de bunuri, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor sau în afara acestor controale, dar în legătură cu îndatoririle de serviciu, de la agenţii economici de pe raza municipiului Bucureşti, pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea unui act contrar privitor la atribuţiile de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi a art. 5 din C. pen. (17 acte materiale).

b) a primit/a acceptat promisiunea de bunuri necuvenite, în scopul de a-şi trafica influenţa, intervenind în actul de control al unor colegi, determinându-i să nu aplice sancţiuni ori să aplice amenzi în cuantum minim unor agenţi economici din municipiul Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale).

Relativ la inculpata G., instanţa de apel a reţinut că, în drept, fapta acesteia constând în aceea că, în perioada 2008 - mai 2010, în calitate de inspector la Direcţia Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a municipiului Bucureşti, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare efectuate sau în afara acestor controale, dar în legătură cu funcţia şi îndatoririle de serviciu, a pretins şi a primit bunuri necuvenite de la agenţii economici, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la atribuţiile de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi a art. 5 din C. pen. (6 acte materiale).

Totodată, s-a reţinut că, în drept, fapta inculpatei H., constând în aceea că, în perioada 2008 - mai 2010, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de inspector la D.S.V.S.A. Bucureşti, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare efectuate sau în afara acestor controale, dar în legătură cu funcţia şi îndatoririle de serviciu, a pretins sau a primit bunuri necuvenite de la marii retaileri: B., X., Y., Real şi Z., pentru a îndeplini sau a nu îndeplini sau a îndeplinii în mod defectuos un act privitor la atribuţiile de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi a art. 5 din C. pen. (10 acte materiale).

Referitor la inculpatul I., instanţa de apel a reţinut că, în drept, fapta acestuia constând în aceea că, în perioada 2008 - mai 2010, în repetate rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de angajat la D.S.V.S.A. Bucureşti, cu ocazia controalelor sanitar - veterinare efectuate sau în afara acestor controale, dar în legătură cu funcţia şi îndatoririle de serviciu, a pretins sau a primit bunuri necuvenite de la marii retaileri: AA., Z., Y., B. şi BB., pentru a îndeplini sau a nu îndeplini sau a îndeplinii în mod defectuos un act privitor la atribuţiile de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968) şi a art. 5 din C. pen. (7 acte materiale din cele 8 acte materiale, fiind exclus cel din data de 03.12.2009).

A. La data de 13 iulie 2021 (data poştei), inculpaţii I. şi H. au declarat, prin cereri separate, dar prin acelaşi prin apărător ales, av. CC. (cu împuternicire avocaţială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ, pentru inculpatul I., respectiv la fila x din acelaşi volum pentru inculpata H.), recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În motivarea cererilor de recurs în casaţie, recurenţii au formulat, în esenţă, aceleaşi critici, astfel încât vor fi reţinute concomitent.

Aşadar, recurenţii au reclamat că din modalitatea în care au fost descrise faptele, nu rezultă că primirea foloaselor s-a realizat în scopul prevăzut de legiuitor, respectiv "niciodată inculpaţii nu au acceptat că ar putea să îşi modifice comportamentul în schimbul foloaselor despre care în decizia penală recurată se susţine că ar fi fost acordate şi primite".

În concret, făcând trimitere la ordonanţa de clasare dispusă de acelaşi parchet (DNA) pentru fapte identice, disjunse prin rechizitoriul nr. x/2009, săvârşite în aceleaşi împrejurări de alţi angajaţi ai DSVSA Bucureşti, la probatoriul administrat în cauză atât în fond, cât şi în apel, cât şi la motivarea sentinţei şi a deciziei instanţei de apel, apărarea a susţinut, în esenţă, că din conţinutul actelor indicate nu rezultă împrejurări de natură a concluziona că inspectorii sanitar-veterinari din cadrul DSVSA Bucureşti ar fi avut o conduită de natură să favorizeze sau să nu constate şi să aplice sancţiuni pentru eventuale nereguli depistate la aceste magazine, bunurile primite fiind oferite în preajma sărbătorilor din "curtoazie" sau în situaţia în care unii inspectori se aflau în timpul liber, la cumpărături în respectivul magazin (conform declaraţiilor de martor).

Aşadar, în opinia recurentului "nu există astfel legătura juridică" între produsele alimentare sau nealimentare afirmativ primite de către inculpat şi acceptarea influenţării atribuţiilor, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către acesta.

În plus, chiar dacă ar fi fost primite cele menţionate în hotărârea instanţei de apel, aceste bunuri aveau legătură cu o practică, o cutumă care se formase la nivelul marilor retaileri, nicidecum în scopul de a le influenţa opinia în legătură cu modalitatea de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, aspecte care reies în mod evident în raport cu sumele modice reţinute ca prejudiciu în sarcina celor doi inculpaţi, de aproximativ 1500 de RON fiecare la 7 acte materiale relativ la inculpatul I., respectiv la 10 acte materiale în ceea ce o priveşte pe inculpata H..

În concluzie, apărarea a susţinut că "instanţa s-a subrogat practic legii în sine, ridicând la nivelul puterii unui act normativ emis de Parlament, propriile deducţii şi raţionamente juridice, pe care le-a considerat corecte", astfel că faptele, chiar reale de ar fi (dar, după cum rezultă din argumentele de netemeinicie din cererea de apel, nici măcar nu sunt probate) nu sunt prevăzute de legea penală.

În drept, au invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

B. La data de 29 iunie 2021, inculpata E. a declarat, prin av. ales DD. (cu împuternicire avocaţială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ), recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a desfiinţat sentinţa primei instanţe care a dispus o soluţie de achitare şi, pe cale de consecinţă, a condamnat-o la pedeapsa de 5 ani închisoare "în lipsa oricăror mijloace de probă suficiente şi chiar în lipsa unei argumentări teoretice din partea curţii de apel". Astfel, recurenta a susţinut că nu au fost identificate conexiuni directe între aceasta şi coinculpata C., instanţa de apel în mod greşit limitându-se la redarea unor convorbiri dintre aceasta şi coinculpatul K.. Totodată, a criticat faptul că instanţa de apel nu a solicitat precizări inculpaţilor care au dat declaraţii în faţa acesteia cu privire la percepţia proprie pe care o aveau asupra relaţiilor de serviciu, în sensul dacă au avut reprezentarea că faptele acestora s-ar putea circumscrie ilicitului penal.

În plus, instanţa de apel a pronunţat o soluţie de condamnare fără a administra probatorii specifice (spre exemplu, audierea de martori etc.), ci şi-a fundamentat soluţia pe un probatoriu incomplet (simpla redare a unor convorbiri telefonice) şi fără a indica scopul ilicit al presupusului grup infracţional organizat şi modalitatea în care inculpaţii s-au coordonat în timp pentru realizarea obiectivului final propus în cadrul acestuia.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), recurenta a criticat că fapta pentru care a fost condamnată nu este descrisă cu privire la niciunul dintre cele 27 de acte materiale care au format acuzaţia, nu sunt prezentate atribuţiile de serviciu pe care aceasta le-a încălcat şi, pe cale de consecinţă, nu este stabilită corelaţia între încălcarea atribuţiilor respective şi folosul necuvenit pretins ori primit.

Ca atare, în mod greşit instanţa de apel a reţinut împrejurarea că toţi agenţii economici care ar fi pus la dispoziţia sa produse alimentare sau diverse tipuri de servicii au procedat astfel având reprezentarea funcţiei sale de conducere în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov, fără a face nicio referire şi la eventuale consecinţe pe care le-ar fi avut refuzul agenţilor economici de a proceda în modul arătat.

Totodată, recurenta a criticat că nu au fost identificate solicitări pe care aceasta să le fi adresat subordonaţilor cu atribuţii directe de control de a favoriza anumiţi agenţi economici de la care ar fi primit diferite bunuri sau de a sancţiona pe acei agenţi economici care i-ar fi refuzat cererile.

În plus, în mod greşit instanţa de apel i-a respins apărările şi nu a avut în vedere toate declaraţiile de martor din cursul cercetării judecătoreşti, cu atât mai mult cu cât aceasta a arătat că a plătit o serie de produse pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

De altfel, produsele primite (bax de apă minerală, o pungă de cafea, un kg de zahăr etc.) nu pot fi considerate obiect material al infracţiunii de luare de mită întrucât, în esenţă, acestea au o valoare comercială neglijabilă şi sunt produse destinate unor activităţi de protocol.

În concret, recurenta a susţinut că, în unele situaţii, a acţionat la solicitarea expresă a conducerii A.N.S.V.S.A. în vederea obţinerii unor produse alimentare destinate unor mese festive în folosul partidului politic EE., motiv pentru care faptele sale nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de referinţă, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de norma incriminatoare din vechiul C. pen. referitoare la obţinerea unui folos în interesul său personal.

Recurenta a mai arătat că relevantă pentru existenţa infracţiunii de luare de mită este reprezentarea subiectivă a mituitorului, or, în cauză, această percepţie nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât fapta pentru care a fost trimisă în judecată nu face trimitere la sarcinile sale de serviciu.

În ceea ce priveşte prejudiciul, recurenta a criticat faptul că suma de 9500 de RON nu a fost corect stabilită, iar măsurile de confiscare specială prevăzute de art. 112 din C. pen. greşit aplicate.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968), recurenta a criticat interpretarea probelor administrate în cauză de către instanţa de apel şi a susţinut că nu a făcut nicio promisiune niciunei persoane pentru a interveni pe lângă un funcţionar astfel încât să îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea vreunui act.

În fine, a solicitat să se constate că fapta astfel cum este descrisă nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 78/2000 relativ la încheierea unor contracte de deinsecţie, deratizare cu S.C. FF. S.R.L., recurenta a susţinut că avea ca şi obligaţie de serviciu să se asigure că societăţile de profil de alimentaţie publică sau profil de comercializare produse alimentare de pe raza jud. Ilfov au încheiate contracte cu firme de profil, pentru asigurarea unui mediu igienic de depozitare şi valorificre a produselor destinate consumului uman, acesta fiind motivul recomandării firmei în cauză. Însă, pentru această recomandare, recurenta nu a solicitat pentru sine sau altul foloase injuste, nu a realizat nicio acţiune de intermediere şi nici nu a înlesnit efectuarea unor operaţiuni comerciale.

Această situaţie este similară cu cea din 26 martie 2010 constând în solicitarea adresată de recurentă directorului S.C. GG. S.R.L. de a pune la dispoziţia S.C. HH. S.R.L. spaţii pentru vânzarea cărnii de pasăre, precum şi cu aceea în care a solicitat hipermarketului Z. să încheie un contract de închieriere raft pentru o firmă care producea şi comercializa sare de mare şi cea în care se presupune că a intermediat un contract de pprestări servicii între S.C. II. S.A. şi S.C. JJ. S.R.L. privind neutralizarea deşeurilor de origine animală.

Astfel, instanţa de apel în mod greşit a dispus condamnarea recurentei pentru aceste fapte, nefiind identificat niciun beneficiu al acesteia pentru faptele mai sus arătate.

În fine, recurenta, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului în casaţie, achitarea sa pentru faptele pentru care a fost condamnată şi anularea dispoziţiei de confiscare stabilită de instanţele de judecată.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., iar în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării pedepsei.

C. La data de 06 iulie 2021, inculpata C. Constanţa a declarat, prin av. ales KK. (cu împuternicire avocaţială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ), recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurenta, în esenţă, a susţinut faptul că i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât în favoarea sa nu au fost reţinute dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. pen.

În concret, a susţinut că instanţa de control judiciar, în urma judecării apelului, deşi a reţinut şi aplicat disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, în mod greşit nu a reţinut art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. relativ la infracţiunile de luare de mită şi trafic de influenţă, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/2 şi respectiv 1/3.

Astfel, deşi pedeapsa finală trebuia să fie încadrată între 1 an şi 5 ani, instanţa de control judiciar a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, care depăşeşte însă aceste limite. Această situaţie se regăseşte şi la infracţiunile de trafic de influenţă şi constituire a unui grup infracţional, pedepsele aplicate depăşind limitele de pedeapsă care trebuiau reţinute în cazul său particular.

În plus, recurenta a mai criticat modalitatea de individualizare a pedepsei făcută de instanţa de apel prin nereţinerea unor circumstanţe atenuante în raport de datele concrete ale cauzei şi de cele vizând persoana sa, ci reţinerea în mod greşit doar a circumstanţelor agravante.

Totodată, a susţinut că instanţa de apel a încălcat art. 40 CDFUE, publicat în J.O.C. nr. 202/07.06.2016 privind principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi a pedepselor, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil prev. de art. 6, paragraful 1 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituţia României referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi că această instanţă a reţinut o situaţie de fapt greşită.

În concret, sub acest aspect, a arătat că presupusa activitate infracţională a acesteia nu s-a desfăşurat în perioada 2008/2009 - 2013, aşa cum s-a reţinut, cu argumentarea că a fost numită în funcţia de director în urma unui examen în luna noiembrie 2009 şi a fost demisă la 1 iunie 2010, când a început urmărirea penală.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

D. La data de 08 iulie 2021, inculpaţii G. şi F. au declarat, prin cereri distincte, dar prin acelaşi apărător ales, av. DD. (cu împuternicire avocaţială aflată la dosarul nr. x/2015, vol. II, ICCJ), recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968), pentru care au fost condamnaţi, criticile recurenţilor sunt similare cu cele formulate de recurenta E. şi vizează, în esenţă, împrejurarea că fapta de luare de mită nu este descrisă cu privire la niciunul dintre cele 6, respectiv 17 acte materiale pentru care inculpaţii G. şi F. au fost condamnaţi; nu sunt prezentate atribuţiile de serviciu pe care le-au încălcat şi nu este stabilită corelaţia între eventuala încălcare a acestor atribuţii şi folosul necuvenit pretins ori primit.

Astfel, în concret, au susţinut că niciuna dintre instanţe fond/apel nu a indicat o încălcare a atribuţiilor de serviciu corelată cu primirea de foloase necuvenite şi nu a indicat "în legătură cu niciunul dintre actele materiale reţinute care a fost comportamentul profesional" al inculpaţilor, precum nici care a fost reprezentarea subiectivă a mituitorului (care "nu a existat în cauză"), aceasta fiind relevantă pentru reţinerea infracţiunii de luare de mită.

Referitor la folosul obţinut în mod injust, apărarea a susţinut că ceea ce parchetul apreciază ca fiind un folos injust nu conţine nicio trimitere la sarcinile de serviciu ale inculpaţilor, în calitate de funcţionari publici şi inspector superior, respectiv principal.

Totodată, se remarcă faptul că recurenţii au criticat şi că instanţele de fond şi de apel nu au arătat în mod concret modalitatea efectivă în care au fost săvârşite faptele, motiv pentru care latura civilă a cauzei a fost soluţionată în mod greşit în ceea ce îi priveşte.

În plus, lipseşte urmarea socialmente periculoasă în raport cu folosul injust presupus obţinut în cuantum de 4000 RON (inculpata G.), respectiv de 10400 RON (inculpatul F.), fără ca acesta să rezulte din vreun mijloc de probă administrat în cauză.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968) pentru care inculpatul F. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, apărarea a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cu argumentarea, în esenţă, referitor la deschiderea unui restaurant, că "situaţia de fapt a rămas nelămurită", având în vedere că martorele LL. şi MM. nu au dat declaraţii în cauză; că reprezentanta complexului apicol a declarat încă din cursul urmăririi penale că borcanele cu miere şi cremele de faţă pe bază de propolis reprezentau, în fapt, o formă de promovare a produselor sale, nicidecum nu le-a oferit ca urmare a unei presupuse avertizări în legătură cu efectuarea controlului, cu atât mai mult cu cât unitatea pe care o coordona nu avea niciun fel de deficienţe de organizare; în ceea ce priveşte cel de-al treilea act material al infracţiunii, apărarea a criticat că această faptă nu a fost adusă la cunoştinţa inculpatului în cursul urmăririi penale, motiv pentru care i s-a încălcat dreptul la apărare în raport cu această acuzaţie.

În concret, apărarea a susţinut că faptele inculpatului nu realizează conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 din C. pen. vechi, întrucât inculpatul nu a făcut nicio promisiune vreunei persoane pentru a interveni pe lângă un funcţionar astfel încât acesta să-şi îndeplinească ori nu atribuţiile de serviciu, să îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea vreunui act şi inculpatul nu a pretins şi nu a primit niciun fel de foloase.

În concluzie, recurenţii inculpaţi G. şi F. au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea sentinţei şi deciziei atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi, respectiv de trafic de influenţă în cazul inculpatul F., precum şi anularea dispoziţiei de confiscare stabilită de instanţele de judecată.

În drept, au invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În temeiul art. 441 din C. proc. pen., inculpatul F. a solicitat suspendarea executării pedepsei.

E. La data de 13 ianuarie 2021 (prin e-mail), inculpatul A. a declarat prin av. ales NN. (cu împuternicire avocaţială aflată la filele x, respectiv 132 din dosarul nr. x/2015, vol. I, ICCJ), recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

La data de 25.06.2021, inculpatul a depus o nouă cerere de recurs în casaţie.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul a susţinut că presupusa faptă de trafic de influenţă pentru care a fost condamnat nu întruneşte elemente de tipicitate prevăzute de art. 257 din C. pen. (1968), întrucât elementul material al acestei infracţiuni nu este realizat, având în vedere, în esenţă, că pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să arate că are influenţă (reală) sau să lase să se creadă că are influenţă (presupusă) asupra unui funcţionar public pe lângă care urmează a interveni, or, în cauză, din situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel reiese că nu a întreprins nicio acţiune efectivă prin care s-ar fi prelevat de o eventuală influenţă asupra funcţionarului competent, instanţa de apel utilizând exprimări generice şi echivoce.

Astfel, recurentul a susţinut că nu există acţiunea sa de a se prevala de o eventuală influenţă asupra coinculpaţilor C. şi K. (care ar fi acţionat ca prepuşi intermediari) şi nici nu a lăsat cumpărătorii de influenţă să creadă că ar avea o astfel de influenţă şi, mai mult, este imposibil din punct de vedere al tipicităţii infracţiunii, ca în cadrul aceluiaşi raport juridic de drept penal, aceeaşi persoană să întreprindă acţiuni specifice subiectului activ şi în acelaşi timp să aibă calitatea de subiect pasiv.

În plus, coinculpaţii C. şi K., membri ai partidului EE., au avut un interes propriu de a strânge cotizaţiile, respectiv de a promova în funcţie în cadrul acestui partid politic.

Referitor la traficarea presupusei influenţe asupra celor doi funcţionari publici în vederea îndeplinirii sau neîndepliniri unei atribuţii de serviciu, recurentul a mai susţinut că destituirea sau mutarea disciplinară nu fac parte din îndatoririle de serviciu ale funcţionarilor C. şi K., întrucât, aşa cum rezultă din descrierea atribuţiilor de serviciu, C., la propunerea lui K., putea sesiza comisia de disciplină atunci când constata că inspectorii D.S.V.S.A. nu îşi îndeplineau atribuţiile, decizia de destituire ori mutare aparţinând comisei, nicidecum acestor doi funcţionari.

Relativ la presupusa faptă de luare de mită (cazul B.), recurentul a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) din C. pen. (1968) pentru următoarele motive:

a) nu a primit nicio sumă de bani ori alte foloase şi nu a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, nici direct şi nici prin alte persoane interpuse;

În concret, în esenţă, a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că "a pretins direct şi a primit prin intermediul şi cu ajutorul coinculpaţilor K. şi S., administrator al societăţilor T. S.R.L. şi U. S.R.L. suma de 143.000 RON de la administratorul B. S.R.L., V. (…)", presupusa mită fiind disimulată prin încheierea a două contracte de prestări servicii, care nu au fost însă niciodată executate.

În plus, recurentul a susţinut că nu a făcut parte din raporturile contractuale, neavând niciun fel de implicare în încheierea convenţiilor, rolul său constând exclusiv în aceea că i-a pus în legătură pe V. şi K., fără să pretindă vreun folos.

Aşadar, în mod greşit, instanţa de apel a considerat suficiente declaraţiile martorului V. privitoare la scopul pentru care a fost de acord să încheie contractele anterior amintite pentru a reţine în mod neîntemeiat, din punct de vedere al tipicităţii infracţiunii, că banii au ajuns în ultimă fază la A..

Mai mult, nici declaraţia martorului L. nu este de natură a fundamenta o soluţie de condamnare a recurentului A., având în vedere că aspectele relevate de acest martor s-au bazat pe discuţiile purtate intre acesta şi inculpatul K., nicidecum cu inculpatul A..

De altfel, instanţa de apel nu a arătat modul în care se presupune că banii au ajuns la recurent, iar în ceea ce priveşte convorbirile telefonice pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia de condamnare, apărarea a criticat faptul că din aceste interceptări nu rezultă care ar fi provenienţa banilor în discuţie şi nici care ar fi fost destinaţia finală a acestora.

b) recurentul nu este funcţionarul competent care ar fi putut să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în vederea săvârşirii unui act contrar acestor îndatoriri;

Recurentul a arătat că instanţa de apel a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în legătură cu favorizarea şi protejarea magazinelor B. de controalele D.S.V.S.A., însă nu a arătat atribuţia sa de serviciu care a fost încălcată.

Astfel, recurentul a deţinut funcţia de preşedinte al A.N.S.V.S.A., iar potrivit art. 4 alin. (7) din H.G. nr. 1415/2009 din data de 18.11.2008, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a Unităţilor din subordinea acesteia, preşedintele Autorităţii Naţionale conduce autoritatea şi unităţi subordonate, numeşte şi eliberează din funcţie personalul autorităţii şi conducerea unităţilor subordonate în condiţiile legii.

De asemenea, în subordinea A.N.S.V.S.A. sunt organizate şi funcţionează ca instituţii publice cu personalitate juridică direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Ca atare, pentru a se constata că şi-a încălcat îndatoririle sale de serviciu în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, ar fi fost necesar să efectueze personal aceste controale ori să le dispună, însă în calitate de preşedinte al A.N.S.V.S.A. nu avea atribuţii de control al magazinelor, această sarcină revenind exclusiv inspectorilor D.S.V.S.A.

c) legea penală aplicată de instanţa de apel este greşită,cu argumentarea că această instanţă trebuia să aplice dispoziţiile art. 12 din C. pen. (1968) privind aplicarea legii de dezincriminare, întrucât actele de instigare neurmate de executare prev. de art. 29 din C. pen. (1968) nu mai erau reglementate de legislaţia în vigoare la data soluţionării cauzei.

Astfel, în esenţă, a susţinut că nu a efectuat o activitate concretă, obiectivă, de determinare a inculpatei C. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, întrucât împrejurarea că inculpata C. primea "dispoziţii de la preşedintele A.N.S.V.S.A., A., de a procura produse alimentare cu diferite ocazii" nu reprezintă o determinare concretă din partea presupusului instigator de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală, simpla acţiune de procurare de produse, aşa cum este reţinută de instanţa de control judiciar neintrând în sfera ilicitului penal.

În plus, pe de o parte, luarea rezoluţiei infracţionale unice de către numita C. a avut loc undeva în anul 2008, anterior presupusei instigări provenite din partea recurentului, iar pe de altă parte, presupusa activitate de determinare nu a fost urmată de săvârşirea faptei de către inculpata C..

Critici similare a formulat şi cu privire la presupusa instigare a inculpatului K., susţinând, în esenţă, că inculpatul K. a luat anterior hotărârea de a săvârşi fapta la care a fost îndemnat, iar activitatea de determinare nu a fost urmată de săvârşirea faptei de către acesta.

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup organizat infracţional, recurentul a susţinut că lipseşte cerinţa esenţială a laturii obiective constând în scopul acestei infracţiuni, respectiv comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, precum şi intenţia de a săvârşi presupusa faptă, nefiind astfel îndeplinită nici latura subiectivă a acestei infracţiuni.

În concret, recurentul a arătat că, în speţă, asocierea (grupul) presupus constituit de recurent nu a avut ca scop săvârşirea de infracţiuni, ci a constat în fapt în relaţii de serviciu, de subordonare şi totodată relaţii de partid în cadrul cărora evident că fiecare membru a conlucrat pentru realizarea scopului de a promova partidul prin acţiuni sociale care au ajutat comunitatea şi au contribuit la bunăstarea acesteia, motiv pentru nici instanţa de apel nu a constatat că săvârşirea de infracţiuni ar fi fost scopul presupusului grup, respectiv nu a stabilit care ar fi aceste infracţiuni care au intrat în scopul grupului organizat.

În plus, a susţinut că în cazul său lipseşte latura subiectivă a infracţiunii constând în intenţia calificată prin scop, întrucât este necesar să fi cunoscut şi faptul că "grupul la a cărui constituire participă este o asociere care are drept scop săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni". Or, în cazul său, lipsa intenţiei calificată prin scop reiese din interceptările aflate la dosar.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., recurentul a susţinut că instanţa de apel a fost necompetentă funcţional pentru a judeca presupusa infracţiune de luare de mită în cazul B.. În concret, a arătat că instanţa competentă în speţă este Tribunalul Bucureşti având în vedere că acesta nu s-a pronunţat şi cu privire la această faptă, fiindu-i astfel încălcat dublul grad de jurisdicţie.

Recurentul a mai criticat modalitatea de învestire a instanţei, susţinând, în concret, că în cauză au fost emise 2 rechizitorii, primul la data de 14.05.2015 şi cel de-al doilea la data de 18.02.2015, ambele fiind îndreptate prin procese-verbale de îndreptare a erorii materiale la datele de 15.01.2020 şi, respectiv, 10.02.2020, când în realitate procurorul a modificat dispozitivul rechizitoriilor prin modificiarea numărului de acte materiale în ceea ce îi priveşte pe o parte dintre inculpaţi.

În drept, a invocat cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 şi 12 din C. proc. pen., precum şi art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În temeiul art. 441 din C. proc. pen., inculpatul a solicitat suspendarea executării pedepsei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06.09.2021, sub nr. x/2015.

Constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii H., F., G., C. Constanţa, E., A. şi I. au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, le-a admis în principiu în limitele arătate în considerente şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că, formal, din modul în care recurenta inculpată C. Constanţa a formulat motivele de recurs în casaţie, argumentele dezvoltate sub aspectul aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., precum şi faptul că, din modul în care recurenţii inculpaţi I., E., H., A., G. şi F. au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu, formal, cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar criticile ce antamează chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost condamnaţi din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii H., F., G., C. Constanţa, E., A. şi I. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

I. În cauza de faţă, recursurile în casaţie formulate de recurenţii H., F., G., E., A. şi I. au fost admise în principiu sub aspectul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare menţionat, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie. Aşadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casaţie şi care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casaţie se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

În consecinţă, completările aduse cererilor de recurs în casaţie în afara termenului de exercitare a căii de atac nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.

În evaluarea legalităţii hotărârii definitive, instanţa de casaţie va proceda la identificarea cât mai precisă a conţinutului factual reţinut prin decizia definitivă pentru a clarifica conţinutul concret al infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, având în vedere că multitudinea elementelor ce caracterizează aceste fapte şi particularităţile stilistice ale părţii expozitive a deciziei au fost valorificate selectiv în motivele de recurs ale inculpaţilor cu ignorarea ansamblului împrejurărilor relevante şi specularea înţelesului noţiunilor utilizate prin excluderea acestora din contextul argumentării.

Analizând în aceste coordonate recursurile în casaţie, respectiv criticile formulate de recurenţii inculpaţi prin cererile introductive care se circumscriu laturii obiective a infracţiunilor ce au făcut obiectul judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

1. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat

Situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că, în perioada octombrie 2009-mai 2010, inculpatul A., preşedintele A.N.S.V.S.A., împreună cu inculpaţii C. Constanţa, director coordonator, K. - şef W.. în cadrul D.S.V.S.A. Bucureşti şi E., director coordonator D.S.V.S.A. jud. Ilfov au constituit un grup infracţional organizat care a avut ca scop obţinerea, direct şi indirect, de foloase necuvenite de la agenţii economici pe care îi supravegheau şi-i controlau pe linie sanitar-veterinară şi siguranţa alimentelor, prin folosirea abuzivă a funcţiilor deţinute.

S-a reţinut că scopul grupului a şi fost realizat, foloasele necuvenite, constând în diferite bunuri, fiind utilizate pentru organizarea mai multor acţiuni în zona lăcaşelor de cult (biserici) situate pe raza sectorului 5, pentru a spori popularitatea partidului din care membrii grupului făceau parte, acţiuni constând în distribuirea de alimente gata preparate pentru consum sau pachete cu produse alimentare.

Pentru organizarea unor astfel de acţiuni, în cadrul cărora au fost distribuite cantităţi importante de produse alimentare (de ex.: s-au pregătit şi distribuit un număr de 6.000 de pachete), inculpatul A. le-a trasat sarcini subalternilor săi, inculpaţii C. Constanţa, K. şi J. să procure produsele necesare derulării acestor acţiuni, comunicându-le decizia sa cu privire la data, locul şi numărul pachetelor cu produse alimentare care să fie distribuite în cadrul respectivei acţiuni.

Întrucât, pentru organizarea anumitor acţiuni cu scop electoral, cantităţile de produse alimentare erau foarte mari (de ex.: tone de carne, sute de baxuri de apă/sucuri etc.), la rândul lor inculpaţii C. Constanţa, K. şi E. au apelat la subalterni pentru a-i ajuta în procurarea acestor bunuri, aceştia din urmă folosindu-se de calitatea lor de inspectori la D.S.V.S.A. pentru a obţine produsele necesare organizării şi desfăşurării acţiunilor sociale, de la agenţii economici pe care îi supravegheau şi-i controlau pe linie sanitar - veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.

S-a mai reţinut că structura grupului infracţional organizat s-a suprapus structurii de organizare şi funcţionare a A.N.S.V.S.A., ierarhia în cadrul grupului fiind piramidală, liderul grupului aflându-se în vârful piramidei datorită funcţiei pe care acesta o deţinea, respectiv aceea de preşedinte al A.N.S.V.S.A. şi funcţia de preşedinte al filialei de partid a sectorului 5.

Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenţii A. şi E. au criticat decizia apelată arătând în esenţă că relaţiile între persoanele indicate ca membrii constituenţi ai grupului infracţional organizat au fost strict profesionale nefiind întrunite cerinţele esenţiale privind scopul grupului, respectiv săvârşirea de infracţiuni, conlucrarea dintre inculpaţi realizându-se în scopul de a promova un partid politic prin acţiuni sociale.

Criticile privind coeziunea subiectivă între membrii grupului precum şi lipsa probelor nu se subsumează limitelor devolutive ale recursului în casaţie şi nu pot fi analizate în această cale de atac, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului administrat.

Criticile recurenţilor sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003, infracţiunea dedusă judecăţii constă în "Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup".

Noţiunea "grup infracţional organizat" este definită în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Aşadar, condiţiile de existenţă a pluralităţii constituite sunt existenţa unui grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, la care se adaugă două cerinţe specifice, pentru ca grupul să fie un grup infracţional organizat în sensul Legii nr. 39/2003:

- infracţiunea pentru săvârşirea cărei s-a constituit pluralitatea să fie una gravă, în sensul art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, printre care sunt enumerate şi infracţiunile de corupţie;

- grupul să fi urmărit un avantaj financiar sau material.

Prin decizia atacată s-a reţinut că recurentul A., lider al unei filiale de partid, a fost numit, la data de 17.02.2009, în funcţia de preşedinte al ANSVSA, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, reprezentată la nivel judeţean de direcţiile sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, iar la nivel local, de circumscripţiile sanitar - veterinare zonale şi de circumscripţiile sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

ANSVSA are o structură de organizare piramidală, preşedintele conduce instituţia şi unităţile subordonate, numeşte şi eliberează din funcţie personalul acestora, în condiţiile legii, numeşte directorii DSVSA judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, instituţii publice cu personalitate juridică în subordinea ANSVSA şi reprezintă autoritatea sanitar - veterinară şi pentru siguranţa alimentelor la nivelul judeţelor, respectiv a municipiului Bucureşti.

Activitatea DSVSA constă în acţiuni sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor iniţiate, desfăşurate şi finalizate, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.

S-a mai reţinut că, inculpatul A. i-a numit în funcţii de conducere pe inculpaţii C. Constanţa -director coordonator şi apoi director executiv şi pe inculpatul K. - şef Serviciu Inspecţie şi Control în cadrul DSVSA Bucureşti şi pe inculpata E., director coordonator la DSVSA Ilfov, şi apoi, în repetate rânduri, le-a dat dispoziţii să procure cele necesare pentru organizarea a diferite acţiuni (în scop electoral, mese festive pentru delegaţii străine, mese festive pentru angajaţi, produse necesare protocolului ANSVSA etc.).

Cei trei inculpaţi, datorând numirea în funcţie preşedintelui ANSVSA, s-au conformat şi, întrucât pretenţiile erau foarte mari, au apelat la rândul lor la subalternii care aveau atribuţii de control (inspectorii de la Serviciul Inspecţie şi Control şi Serviciul Igienă) pentru a procura produsele necesare.

Ca atare, din descrierea faptei rezultă momentul constituirii grupului ca fiind în perioada imediat următoare numirii inculpatului A. director ANSVSA şi a desemnării de către acesta în funcţii de conducere a inculpaţilor C. Constanţa, K. şi E..

Împrejurarea că structura grupului infracţional organizat s-a suprapus parţial pe structura organizatorică a autorităţii publice conduse de inculpatul A. nu înlătură caracterizarea grupului astfel constituit ca fiind unul infracţional, ci relevă faptul că membrii grupului s-au folosit de o instituţie publică pentru atingerea unor obiective străine de rolul acesteia, ANSVSA fiind folosită pentru a promova interesele unui partid.

Astfel, s-a reţinut că, detaliile acţiunilor sociale erau puse la punct în şedinţele filialei de partid, apoi listele cu produsele necesare realizării de acţiuni sociale sau de protocol, ajungeau la inspectorii care le procurau folosindu-se de calitatea lor de inspector la DSVSA.

În schimbul acestor bunuri necuvenite, conducerea DSVSA Bucureşti şi Ilfov a oferit protecţie comercianţilor. Această protecţie s-a concretizat sub diverse forme: exceptarea, avertizarea, anunţarea controalelor DSVSA, intervenirea în actul de control al subalternilor în favoarea agentului economic controlat (pentru a nu-i aplica sancţiuni sau a-i aplica o amendă minimă).

Aşadar, din modul în care este descrisă fapta, rezultă nu doar realizarea elementul material, ci şi a cerinţelor esenţiale ataşate, infracţiunile pentru săvârşirea cărora s-a constituit grupul fiind grave, dintre cele enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, inculpaţii au acţionat organizat şi coordonat pentru săvârşirea a numeroase infracţiuni de corupţie abuzând de prerogativele funcţiilor deţinute, în îndeplinirea obiectivului propus, avantajul financiar sau material, constând în chiar produsul infracţiunilor de corupţie.

Este adevărat că mobilul faptei a fost acela de a promova imaginea unui partid al cărui lider de filială a fost inculpatul A., însă acest lucru nu este de natură a conferi un caracter licit modului în care inculpaţii au înţeles să obţină produsele necesare organizării unor acţiuni sociale de amploare.

Aşa cum s-a reţinut, reprezentanţii agenţilor economici nu au oferit "protocoale" cu scopul de a sponsoriza acţiunile sociale respective sau partidul în cauză, ci pentru a-şi asigura protecţia, pentru a-şi permite să abordeze direct pe conducătorii sau inspectorii direcţiilor judeţene sanitar - veterinare să intervină în favoarea lor şi a le solicita ajutorul în situaţiile în care apăreau situaţii critice legate de nerespectarea standardelor sanitar - veterinare.

2. Cu privire la infracţiunile de luare de mită

2.a) Infracţiunea de luarea de mită în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatei E. constă în aceea că:

- la sfârşitul lunii martie a anului 2010, în calitate de director la D.S.V.S.A. Ilfov, i-a solicitat martorei OO., manager de calitate - siguranţa alimentelor la S.C. PP. S.R.L. (societate supusă controlului sanitar veterinar din partea instituţiei conduse de inculpată) să o sprijine cu diferite produse alimentare. Întâlnire a avut loc la sediul instituţiei, ocazie cu care s-au discutat aspecte care intrau în atribuţiile de serviciu ale inculpatei, legate de retragerea de la comercializare de către această societate comercială a unor cantităţi de peşte. După ce martora i-a comunicat şefului ei solicitarea amintită şi s-a interesat la depozitul societăţii, a sunat-o pe inculpată şi i-a spus că poate oferi, fără plată, o cantitate de 15 baxuri a 13 kg de peşte congelat, ofertă acceptată de directoarea D.S.V.S.A. Ilfov;

- în perioada martie- aprilie 2010, a primit de la martorul QQ., reprezentant al abatorului din cadrul S.C. RR. S.A, situat în comuna Periş, judeţul Ilfov, aproximativ 36 kg de porc în valoare de 450 RON. Funcţionarea abatorului depindea de înţelegerea reprezentanţilor D.S.V.S.A. Ilfov pentru prelungirea autorizaţiei sanitar veterinare (până la realizarea investiţiei în abatorul nou), în contextul în care pentru neregulile găsite nu au fost aplicate sancţiuni contravenţionale, ci s-au "trasat măsuri" şi s-au stabilit termene de remediere, împrejurare de care inculpata a profitat, ştiind că nu poate fi refuzată dacă solicită "protocoale";

- în cursul lunilor martie- aprilie 2010, a pretins şi a primit de la reprezentantul S.C. SS. S.R.L., o cantitate de pui grill pentru pregătirea a 400 de şniţele, necesare organizării unor acţiuni sociale.

Astfel, TT., medic în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov, a efectuat în data de 22.03.2010, un control sanitar - veterinar la S.C. SS. S.R.L., prilej cu care a dispus reţinerea cantităţii de 1.161,5 kg pui grill congelat, ca urmare a lipsei documentelor de provenienţă a acestui produs (declaraţia de conformitate din care să rezulte starea termică şi elementele de identificare ale bunurilor comercializate). Neregulile constatate de către martora TT. au fost aduse la cunoştinţa directoarei J..

Mai mult, în vederea obţinerii cu celeritate a evaluării şi autorizaţiei necesare desfăşurării activităţii comerciale s-a implicat însuşi preşedintele A.N.S.V.S.A., inculpatul A., urmare a intervenţiei căruia, după numai 3 zile, societatea comercială să primească autorizaţia sanitar veterinară condiţionată, nr. 55 din 09.04.2010, pentru activitatea de tranşare şi reambalare, autorizaţie semnată de coordonatorul activităţii D.S.V.S.A. Ilfov, inculpata E..

Ulterior, inculpata J., prin mijlocirea martorilor TT. şi UU. (şef de depozit la S.C. SS. S.R.L.) s-a întâlnit cu VV., administrator al societăţii comerciale amintite. Ca urmare a acestei întâlniri, pe de o parte, inculpata a dispus ridicarea sechestrului, iar, pe de altă parte, administratorul S.C. SS. S.R.L, a pus la dispoziţie coordonatoarei D.S.V.S.A. Ilfov, din cantitatea de pui grill anterior indisponibilizată, carne pentru pregătirea a 400 de şniţele (spre a fi distribuite, alături de alte produse alimentare, reprezentanţilor EE. sector 4 din secţiile de votare) şi pentru organizarea, sub coordonarea reprezentanţilor A.N.S.V.S.A., a unui eveniment într-un restaurant din Snagov.

- la data de 30.03.2010, a pretins şi a primit de la martorul WW., director al magazinul Z. Voluntari, aproximativ 11 miei (aproximativ 100 kg. de carne miel cu discount de 50%);

- la data de 22.04.2010, a pretins şi a primit, prin intermediul subalternei sale TT., 4 kg de fructe de mare de la directorul Z. Voluntari;

- în cursul lunii aprilie 2010, a apelat la WW. (şef al magazinului Z. - Voluntari) pentru a înlesni achiziţionarea cu discount a unui anumit tip de mobilier de grădină, de la magazinul Z. - Berceni, de către S.C. XX. S.R.L. Bucureşti -societate în cadrul căreia inculpata deţine calitatea de asociat unic şi administrator;

- cu ocazia sărbătorilor de Paşte din anul 2010, a pretins doi miei martorului YY., director general al S.C. ZZ. S.A. (cu sediul în Otopeni, jud. Ilfov), cei doi miei, în valoare de aproximativ 180 RON, au fost cumpăraţi de la B. de către martor şi remişi gratis inculpatei;

- la data de 31.03.2010, a primit de la acelaşi martor, YY., un coşuleţ cu produse în valoare de circa 50 de RON, care conţinea produse ale S.C. ZZ. S.A., respectiv: salam, cârnaţi şi crenvurşti, o sticlă de vin şi un cozonac;

- la data de 24.04.2010, a pretins şi primit de la directorul general al S.C. AAA. S.R.L. (cu sediul în localitatea BBB., judeţul Ilfov) 6 fripturi din carne de porc şi 6 fripturi din carne de vită, cu o valoare de aproximativ 40 RON;

- la data de 31.03.2010, a pretins de la martorul CCC., director de calitate al DDD. S.R.L. Ilfov, produse lactate şi a primit un bax conţinând 12 cutii de iaurt cu valoarea de circa 25 de RON; acestea fiind necesare pregătirii unor coşuleţe de Paşti pentru copiii persoanelor angajate în instituţie;

- la data de 16.04.2010, a primit de la martora EEE. din cadrul S.C. FFF. S.R.L. (cu punct de lucru în Buftea, jud. Ilfov) un pachet ce conţinea o pungă cu carne de pasăre, o pungă cu carne de peşte, o pungă cu carne de porc şi un tort trimis de GGG., director de calitate al societăţii menţionate;

- la data de 09.04.2010, a pretins de la martorul HHH., director de logistică la S.C. III. S.R.L., produse de cofetărie şi două baxuri de sucuri, primind un bax de apă plată Bucovina şi unul cu suc de portocale, bunurile au fost date cu titlu de sponsorizare în contextul unor controale sanitar - veterinare succesive la care era supus depozitul din Ştefăneşti, jud. Ilfov al S.C. III. S.R.L.;

- în luna mai 2010, i-a solicitat martorului HHH. alimente pentru un "eveniment de binefacere". Pentru a da curs solicitării a fost nevoie de încheierea unui contract de sponsorizare, astfel încât S.C. III. S.R.L. să aibă o justificare pentru scoaterea bunurilor din gestiune.

Contractul de sponsorizare nr. 65 din 20.05.2010, în valoare de 2.050 RON, în care S.C. III. S.R.L. are calitatea de sponsor, iar D.S.V. Ilfov, de sponsorizat, este semnat doar de reprezentantul sponsorului, J. refuzând să-l semneze.

- la data de 01.04.2010, a solicitat martorului JJJ., director comercial la S.C. KKK. S.R.L. Ilfov, ca această societate comercială să "sponsorizeze" D.S.V.S.A. Ilfov cu piatră necesară amenajării drumului de acces în instituţie;

- la data de 22.04.2010, a pretins şi a primit de la martora LLL. din cadrul S.C. MMM. S.R.L., fără plata vreunei sume de bani, 4 kg de prăjituri de casă; LLL. a fost de acord să-i ofere inculpatei foloasele necuvenite în schimbul protecţiei oferite, nu înainte de a relata un pretins control abuziv şi a o avertiza să-şi ia în serios rolul asumat;

- în toamna anului 2009, a apelat la administratorul S.C. NNN. S.R.L., societate comercială supusă controlului instituţiei amintite, solicitându-i să-i pregătească, în mod gratuit, şniţele din carne de porc. Doar carnea a fost pusă la dispoziţie de inculpată, cele aproximativ 1.100 de şniţele fiind pregătite la punctul de lucru din Bucureşti, str. x al S.C. NNN. S.R.L. pe cheltuiala acestei societăţi comerciale;

- la data de 22.04.2010, a solicitat din nou sprijinul administratorul S.C. NNN. S.R.L pentru a pregăti, în mod gratuit, mai multe porţii de mâncare (420 buc. şniţele). Cele 420 de porţii au fost preparate folosind materia primă obţinută de la S.C. SS. S.R.L. sau de la subalterni, S.C. NNN. S.R.L. contribuind cu 20 de caserole de salată şi 10 kg de varză, suportând şi cheltuielile de preparare a porţiilor amintite;

- la data de 09.04.2010, a pretins şi a primit de la OOO., administrator al S.C. PPP. S.R.L., platouri cu mâncare, transportate la sediul EE. sector 5 Bucureşti, unde inculpata pretindea că îşi sărbătoreşte ziua de naştere; valoarea acestor servicii de caterind, de 450 de RON, au fost plătite de inculpată de-abia pe data de 31.05.2010, cu o zi înainte de a fi reţinută de Direcţia Naţională Anticorupţie, după ce a fost citată să se prezinte la această instituţie pentru data de 01.06.2011.

- în luna ianuarie 2010 şi aprilie 2010, a pretins şi a primit de la martorul QQQ. - administrator la S.C. RRR. S.R.L. (cu activitate de catering), în două rânduri, platouri cu aperitive (rulouri, salată de crudităţi, chifteluţe de pui cu susan, friptură etc.) în valoare totală de aproximativ 200 RON, respectiv 400 RON. Serviciul de catering a fost oferit gratuit, în considerarea sprijinului trecut şi viitor acordat de inculpată societăţii;

- la data de 17.04.2010, a pretins de la martorul SSS., administrator al S.C. TTT. S.R.L., un tort mareşal în valoare de aproximativ 150 RON, pentru fiica lui UUU., prim-vicepreşedinte al EE. sector 4 Bucureşti;

- în luna aprilie 2010, a primit fără plata vreunei sume de bani de la martora VVV. din cadrul S.C. WWW. S.R.L., prin intermediul martorului XXX., aproximativ 6 kilograme de pui, în valoare de 90 RON;

- la data de 31.03.2010, a solicitat martorului JJJ. - director comercial la S.C. KKK. S.R.L., ca această societate comercială să sponsorizeze D.S.V.S.A. Ilfov cu piatră necesară reparării drumului de acces în instituţie;

- la data de 30.03.2010, a solicitat subalternei sale YYY., să aducă 2-3 cutii de cafea ZZZ.. Anterior, inculpata îi mai solicitase o cantitate asemănătoare de cafea, inspectorul YYY. a adus-o, însă şefa ei, directorul D.S.V.S.A. Ilfov, nu a fost mulţumită.

- la data de 31.03.2010, a pretins subalternului său AAAA. să îi facă rost de opt miei; acesta a cumpărat din bani personali patru miei în valoare de 400 RON pe care i-a dus la sediul D.S.V.S.A. Ilfov, fără ca inculpata să îi dea vreo sumă de bani;

- la data de 26.03.2010, inculpata a pretins conducerii fabricii de pâine BBBB. ca să-i facă 2.000 de cozonaci, cu menţiunea că suportă contravaloarea făinii. Directorul Capnugis Alexandros a oferit un discount de la preţul de 3,3 RON la 1,6 RON/cozonac, societatea neputând factura decât cozonaci, materie/rodus finit. Astfel, la data de 31.03.2010, S.C. BBBB. S.A. a emis către S.C. CCCC. S.R.L., atât factura seria x nr. x, având ca obiect 2.000 de cozonaci cu cacao şi rahat la 500 gr., cu un preţ pe bucată fără TVA în sumă de 3,31 RON, conform listei de preţuri, cât şi factura seria x nr. x, având ca obiect 200 de cozonaci cu cacao şi rahat la 500 gr., cu un preţ pe bucată fără TVA în sumă de 1,61 RON, rezultând o diferenţă în minus în cuantum de 332 RON, faţă de preţul de listă. Cele 2 facturi au fost achitate de la data de 15.07.2010, după ce inculpata a fost reţinută în cauză;

- la data de 06.04.2010, a pretins şi primit de la subalternul său DDDD., două pungi de cafea boabe de câte 1 kg fiecare pentru Prefectura Ilfov.

S-a reţinut că, în perioada 2008 - 2010, inculpata şi-a desfăşurat activitatea în cadrul D.S.V.S.A. Bucureşti, deţinând succesiv funcţiile de director executiv şi consilier superior şi în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov, deţinând funcţia de director executiv şi coordonator, având ca atribuţii de serviciu: monitorizarea permanentă şi cuantificarea lunară a rezultatelor evaluărilor şi controalelor efectuate de personalul de specialitate; urmărirea realizării atribuţiilor de serviciu ale personalului din subordine; emiterea unor dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru personalul CSVSA care îşi desfăşura activitatea în domeniul sanitar veterinar; formularea unor propuneri adresate directorului executiv al direcţiei privind suspendarea/interzicerea activităţii unităţilor care nu mai îndeplineau cerinţele veterinare de funcţionare; aplicarea unor sancţiuni contravenţionale etc.

2.b) Infracţiunea de luarea de mită în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului F. constă în aceea că:

- în luna decembrie 2007, cu ocazia efectuării unui control la S.C. EEEE. S.R.L., după ce a ameninţat că stă în puterea lui să suspende activitatea societăţii comerciale pentru pretinse nereguli invocate, a cerut şi a primit 700 de RON pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

Ulterior, pentru a beneficia în continuare de protecţie din partea lui F., pentru a nu fi afectată activitatea societăţii comerciale, reprezentanţii S.C. EEEE. S.R.L. au oferit inculpatului, lunar, în tot cursul anului 2008, sume cuprinse între 500 şi 700 de RON. Drept urmare, inculpatul F. nu s-a mai prezentat la sediul societăţii comerciale, pentru efectuarea controalelor sanitar - veterinare.

- în acelaşi mod a procedat în cursul anului 2008, când cu ocazia unui control sanitar veterinar la S.C. FFFF. S.R.L. (2 acte materiale), reprezentanţii societăţii comerciale remiţând inculpatului, la diferite intervale de timp, sume de bani cuprinse între 1.000 şi 2.000 de RON, cu scopul de a obţine o "atitudine binevoitoare din toate punctele de vedere";

- la data de 02.03.2010, a pretins şi a primit de la administratorul S.C. GGGG. S.R.L., o cantitate de aproximativ 3 kg de macrou, pentru el însuşi şi de 8 kg de peşte din specii diferite (crap, caras, plătică), pentru o cunoştinţă a sa în valoare de 100 RON;

- la data de 02.03.2010, profitând de atribuţiile sale de serviciu legate de controlul sanitar veterinar vizând autorizarea unei rulote comerciale, a pretins şi a primit de la HHHH., coordonatorul parcului auto al S.C. IIII. S.R.L., un bax de 5 kg cu peşte pangasius congelat, în valoare de 350 de RON;

- la data de 15.03.2010, a pretins de la JJJJ., din cadrul S.C. De KKKK. S.R.L., şampanie, vin şi bere în schimbul obţinerii autorizaţiei aferente activităţii de depozit alimentar a acestei societăţi comerciale;

- la data de 29.03.2010, a pretins de la directorul magazinului Y. Colentina, produse alimentare, respectiv doi miei şi "câte un pacheţel" cu diverse produse specifice sărbătorilor pascale, ulterior, inculpatul s-a deplasat la magazinul Y. Colentina şi, întrucât nu a fost mulţumit de calitatea mieilor prezentaţi, a primit gratuit 4-5 pachete din cele solicitate, având o valoare totală de 160 RON şi conţinând fiecare: un cozonac, o sticlă de vin, un ou din ciocolată;

- în primăvara anului 2010, a pretins produse alimentare de la S.C. LLLL. S.R.L., primind în mod gratuit, de la administratorul societăţii, şase cozonaci şi o pască, în valoare de 40 RON;

- în perioada martie - aprilie 2010, în două împrejurări diferite, a pretins şi a primit de la administratorul S.C. MMMM. S.R.L., cu obiect de activitate "catering", aproximativ 1,5 kg de salată "boeuf", o caserolă de legume fierte tăiate cubuleţe în valoare de 25 RON;

- la data de 01.04.2010, a pretins şi a primit de la administratorul S.C. NNNN., produse din carne de pasăre în valoare de aproximativ 500 RON;

- la data de 31.03.2010, a primit 2-3 kg de peşte de la directorul comercial al S.C. OOOO. S.R.L., cu ocazia verificărilor efectuate în vederea emiterii autorizaţiei sanitar veterinare pentru utilizarea autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x, aparţinând societăţii comerciale amintite;

- la data de 01.04.2010, a pretins şi a primit 1 miel în valoare de 200 de RON, de la administratorul S.C. PPPP. S.R.L.

- la data de 01.04.2010, a pretins un curcan reprezentantului S.C. QQQQ. S.R.L., după ce, cu o zi înainte, îl anunţase/avertizase de un control iminent al D.S.V.S.A. în echipă cu O.P.C. şi jandarmi;

- la data de 26.03.2010, a efectuat un control la magazinul Y. Orhideea, ocazie cu care a primit bunuri necuvenite (produse alimentare) de la reprezentaţii magazinului controlat, cu titlu de "protocol"

- la data de 05.07.2009, a efectuat un control la magazinul B. Băneasa, ocazie cu care a primit bunuri necuvenite (produse alimentare) de la reprezentaţii magazinului controlat în sumă de 378,48 RON, cu titlu de "protocol".

S-a mai reţinut că, în perioada 2008 - 2010, inculpatul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a municipiului Bucureşti (D.S.V.S.A.) având ca atribuţii de serviciu: verificarea respectării normelor privind siguranţa alimentelor de origine non-animală în toate unităţile care produc, prelucrează, procesează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine non-animală; exercitarea controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor în toate domeniile de activitate pe teritoriul municipiului Bucureşti; evaluarea, în condiţiile legislaţiei sanitare - veterinare, a activităţii unităţilor care produc, procesează, depozitează, comercializează, distribuie, transportă produse de origine animală şi non - animală şi propunerea pentru autorizarea acestor unităţi.

2.c) În privinţa inculpatei G., starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă, în esenţă, în aceea că inculpata, în calitate de inspector în cadrul DSVSA Bucureşti:

- la data de 02.04.2008, cu ocazia unui control pe care îl efectua la magazinul Z. Berceni a primit de la reprezentanţii magazinului, produse alimentare cu titlu de "protocol";

- la data de 12.12.2008, cu ocazia unui control pe care îl efectua la magazinul B. Berceni a primit de la reprezentanţii magazinului, produse alimentare în valoare de 735,8 RON cu titlu de "protocol";

- la data de 27.10.2008, cu ocazia unui control pe care îl efectua la magazinul Y. Vitan a primit de la reprezentanţii magazinului, bonuri valorice în sumă de 500 RON cu titlu de protocol";

- la data de 12.02.2010, cu ocazia unui control pe care îl efectua la magazinul Y. Băneasa a primit de la reprezentanţii magazinului, bonuri valorice în sumă de 150 RON cu titlu de "protocol";

- la data de 17.03.2010, cu ocazia unui control pe care îl efectua la magazinul B. Băneasa a primit de la reprezentanţii magazinului, produse alimentare cu titlu de "protocol";

- a pretins şi primit la data de 31.03.2010, de la reprezentanţii magazinului B. Băneasa, 10 miei, în valoare de 1.970 RON, cu titlu de "protocol".

S-a reţinut că inculpata şi-a desfăşurat activitatea în cadrul D.S.V.S.A. Bucureşti ocupând funcţia de consilier clasa I şi în această calitate a avut ca atribuţii de serviciu: controlarea activităţii personalului sanitar veterinar din subordine, a unităţilor care produc, prelucrează, procesează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine animală din tot teritoriul administrativ al municipiului Bucureşti; aplicarea legislaţiei sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor naţionale şi comunitare pe raza municipiului Bucureşti şi verificarea respectării acesteia; urmărirea realizării atribuţiilor de serviciu ale personalului din subordine; formularea de propuneri adresate directorului executiv al D.S.V.S.A. privind suspendarea/interzicerea activităţii unităţilor care nu mai îndeplinesc cerinţele veterinare de funcţionare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi transmiterea Serviciul Inspecţie şi Control a actului prin care s-a dispus interzicerea activităţii pentru întocmirea ordonanţei de suspendare/interzicere a activităţii.

2.d) Referitor la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, situaţia de fapt privind pe inculpata H. reţinută prin decizia recurată, constă, în esenţă, în aceea că inculpata:

- la data de 09.04.2008, cu ocazia efectuării unui control la magazinul Y. Băneasa, a primit bunuri produse alimentare de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 26.02.2009, cu ocazia efectuării unui control la magazinul Y. Băneasa, a primit produse alimentare de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 01.02.2008, cu ocazia efectuării unui control la magazinul B. Băneasa, a primit produse alimentare de la reprezentanţii magazinului, în valoare de 81,69 RON, cu titlu de "protocol";

- la data de 08.10.2008, cu ocazia efectuării unui control la magazinul B. Băneasa, a primit produse alimentare de la reprezentanţii magazinului, în valoare de 134,16 RON, cu titlu de "protocol";

- la data de 10.03.2009, cu ocazia efectuării unui control la magazinul B. Băneasa, a primit produse alimentare de la reprezentanţii magazinului, în valoare de 65,46 RON, cu titlu de "protocol";

- la data de 29.02.2008, cu ocazia efectuării unui control la magazinul X. -punct de lucru RRRR., a primit bunuri -produse alimentare şi detergenţi- de la reprezentanţii magazinului, în valoare de 302,9 RON, cu titlu de "protocol";

- la data de 29.11.2008, cu ocazia efectuării unui control la magazinul X. -punct de lucru SSSS., a primit bunuri -produse alimentare şi detergenţi- de la reprezentanţii magazinului, în valoare de 338,41 RON, cu titlu de "protocol";

- în perioada 2008-mai 2010, cu ocazia unor controale efectuate la magazinele Z. Berceni, Real Berceni şi Real Cotroceni, a primit bunuri cu titlu de "protocol", în valoare de minim 50, 200, respectiv 100 de RON, cel puţin o dată, fiind reţinut câte un act material aferent fiecărui operator economic controlat.

S-a reţinut că aceasta, în calitate de inspector în cadrul DSVSA Bucureşti, a avut ca atribuţii de serviciu: propune suspendarea/interzicerea activităţilor supuse aprobării/avizării sanitare - veterinare din unităţile supuse controlului sanitar - veterinar şi trimite nota de control la Serviciul Inspecţie şi Control pentru întocmirea ordonanţei de suspendare/interzicere a activităţii; să constate şi să sancţioneze contravenţiile la normele veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

2.e) Referitor la inculpatul I., starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că:

- la data de 21.05.2009 cu ocazia efectuării unui control la magazinul Y. Orhideea, a primit bonuri valorice de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 28.10.2009 cu ocazia efectuării unui control la magazinul B. Băneasa, a primit produse alimentare, de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 28.10.2009 cu ocazia efectuării unui control la magazinul BB., a primit produse alimentare în valoare de 79,43 RON, de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 04.11.2009 cu ocazia efectuării unui control la magazinul B. Băneasa, a primit produse alimentare în valoare de 101,9 RON, de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 09.11.2009 cu ocazia efectuării unui control la magazinul Y. Băneasa, a primit bonuri valorice în sumă de 150 RON, de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 17.12.2009 cu ocazia efectuării unui control la magazinul Y. Băneasa, a primit bonuri valorice în sumă de 100 RON, de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol";

- la data de 18.02.2010 cu ocazia efectuării unui control la magazinul BB. -1 decembrie, a primit produse alimentare în valoare de 92,58 RON, de la reprezentanţii magazinului, cu titlu de "protocol".

În exercitarea funcţiei de inspector DSVSA Bucureşti, inculpatul a avut ca atribuţii controlul oficial în unităţile de prelucrare, procesare, depozitare, transport, valorificare şi comercializare al produselor şi subproduselor de origine nonanimală.

Criticile inculpaţilor subsumate motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în considerarea cărora a fost admisă în principiu calea de atac, vizează exclusiv cerinţele esenţiale ataşate elementului material al infracţiunii de luare de mită, respectiv, aceea ca fapta să aibă ca obiect foloase care nu sunt cuvenite în mod legal autorului, recurenţii arătând în esenţă că bunurile primite au o valoare simbolică şi au fost oferite de agenţii economici cu diverse ocazii sau cu titlu de protocol, dar şi că faptele de pretindere/primire nu au fost comise în legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor, aceştia nu au încălcat atribuţiile ce le reveneau, dar şi faptul că remiterea unor produse inspectorilor sanitar-veterinari de către marii retaileri a fost o practică obişnuită, o uzanţă.

Distinct de aceste critici, s-a arătat că legea penală în vigoare la data faptelor nu sancţiona faptele de luare de mită comise în folosul altei persoane, cu alte cuvinte, fapta de a pretinde/primi foloase necuvenite pentru altul nu era incriminată la data săvârşirii.

Criticile recurenţilor sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968, infracţiunea dedusă judecăţii constă în fapta funcţionarului public având atribuţii de control care "direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri".

Din interpretarea literară a textului incriminator, se desprind cerinţele esenţiale ale elementului material şi anume, fapta trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase care nu sunt cuvenite în mod legal, actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire ori întârziere se pretinde, primeşte, acceptă sau nu se respinge promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite putând fi un act licit sau ilicit, singura cerinţă fiind aceea ca actul să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului corupt.

Pe lângă modalitatea-tip a infracţiunii de luare de mită, legiuitorul a reglementat şi o modalitate agravată, prevăzută în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, determinată de calitatea specială impusă subiectului activ nemijlocit (autorului), aceea de funcţionar cu atribuţii şi competenţe speciale.

Potrivit acestei reglementări, infracţiunea de luare de mită este calificată, atrăgând un regim sancţionator mai sever, atunci când fapta a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor.

Din această perspectivă, şi în forma agravată, fapta de luare de mită este săvârşită în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau cu scopul de a face un act contrar acestor îndatoririlor care se circumscriu competenţelor subiectului activ, respectiv funcţionarului cu atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor (Decizia nr. 2 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).

Fiind o infracţiune de pericol, infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, respectiv la momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă sau nu respinge promisiunea unor astfel de foloase, fiind suficient ca realizarea elementului material să fie anterioară sau concomitentă şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Din conţinutul normei de incriminare, reiese că pentru existenţa infracţiunii este nu doar necesar, ci şi suficient, ca elementul material să fie realizat în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, scop care însă, nu trebuie realizat efectiv, ci numai urmărit, fiind o cerinţă esenţială a laturii subiective a infracţiunii asupra căreia nu se poate statua în recurs în casaţie. Astfel, verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează exclusiv condiţiile de tipicitate obiectivă, lipsa condiţiilor subiective constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., teză care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. având în vedere că statuarea asupra acestora presupune reevaluarea probatoriului.

Aşadar, contrar criticilor avansate în recurs, norma de incriminare nu prevede cerinţa ca scopul urmărit să fie realizat, iar în ipoteza în care făptuitorul efectuează un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fapta va constitui o infracţiune distinctă săvârşită în concurs cu luarea de mită, cu alte cuvinte, dacă actul respectiv ar fi în sine unul ilicit am fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni.

Ca atare, este nefondată critica vizând lipsa unei conduite a recurenţilor contrare atribuţiilor de serviciu, aceasta având la bază premisa eronată conform căreia infracţiunea de luare de mită este o infracţiune complexă ce presupune în mod necesar realizarea unei acţiuni sau inacţiuni specifice infracţiunii de abuz în serviciu, realizarea elementului material nefiind subsumată unei astfel de condiţii. Or, ca o consecinţă a principiului legalităţii, norma de drept penal este de strictă interpretare şi aplicare, iar argumentul invocat nu poate fi primit deoarece norma nu prevede în conţinutul său concret o astfel de condiţie, tipicitatea fiind dată de conţinutul concret al normei de incriminare. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în conformitate cu legea, ca urmare a corespondenţei dintre fapta concretă şi conţinutul infracţiunii, fiind exclus ca, pe cale de interpretare, să poată fi adăugată o condiţie care nu este prevăzută de lege, la fel cum nu ar putea fi eliminată o condiţie de tipicitate expres prevăzută de lege.

Aplicând aceste consideraţii teoretice cauzei de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că fapta reţinută în sarcina recurenţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită; pretinderea/primirea de foloase necuvenite fiind realizată fie cu ocazia controalelor efectuate de inculpaţi, în calitate de inspectori DSVSA având la data faptelor atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor săvârşite de către operatorii economici pentru eventualele nereguli constatate, fie în afara acestor controale, dar în legătură cu funcţia şi îndatoririle de serviciu.

Astfel, ansamblul împrejurărilor factuale asupra cărora s-a statuat în mod definitiv prin decizia recurată, atestă că diversele foloase au fost pretinse/primite în cadrul unei practici încetăţenite, avantajele materiale fiind obţinute în legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpaţilor, atribuţiile de control şi de sancţionare contravenţională constituind unica explicaţie rezonabilă a conduitei celor implicaţi.

În concret, remiterea de produse sau bonuri valorice cu titlu gratuit către inculpaţi, inspectori DSVSA, în timpul îndeplinirii unor controale specifice atribuţiilor de serviciu, nu poate fi considerată decât ca fiind în legătură cu un act de serviciu, în lipsa oricărei alte justificări. Simpla referire la atribuţiile pe care inculpaţii le aveau şi la competenţele acestora de a sancţiona agenţii economici corelată cu primirea de "protocoale" din partea reprezentanţilor magazinelor controlate este suficientă pentru a releva că actele materiale au fost comise în legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor.

În ce priveşte actele materiale reţinute ca fiind săvârşite înafara acestor controale, toate au fost comise de inculpaţi în aceeaşi calitate, pe care de altfel o şi menţionau, în legătură cu acelaşi set/tip de atribuţii de serviciu vizând activitatea DSVSA, concretizându-se în primirea de produse de la operatorii economici în raport de care aveau atribuţii de control şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Împrejurarea că pe parcursul comiterii infracţiunii în formă continuată, respectiv în succesiunea actelor materiale de luare de mită, unele dintre acestea au fost comise chiar concomitent cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar în cadrul acestora inculpaţii au manifestat fie toleranţă faţă de unele deficienţe, fie o exigenţă sporită urmată de indulgenţă, nu a făcut decât să justifice pe mai departe, chiar şi în afara controalelor, pretinderea şi primirea de foloase cu titlu de mită în cadrul unei practici deja existente, cunoscută şi asumată de toţi cei implicaţi, cu acelaşi scop: asigurarea unui tratament favorabil şi pe viitor, în legătură cu aceleaşi îndatoriri de serviciu.

Astfel, multitudinea actelor materiale atestă o practică aproape generalizată în cadrul DSVSA, atât de înrădăcinată, încât inculpaţii pretindeau remiterea unor foloase în cadrul unor dialoguri minimale cu cei cărora le erau adresate solicitările fără a indica în concret exercitarea atribuţiilor de serviciu şi fără a fi întrebaţi în legătură cu acest aspect. Cu toţii aveau cunoştinţă de practicile existente, cu toţii ştiau că prin satisfacerea acestor solicitări vor beneficia de un tratament favorabil.

Pentru considerente ce ţin de principiul legalităţii, nu poate fi primită nici critica referitoare la pretinsa neincriminare a faptei de luare de mită în modalitatea pentru altul la data comiterii acesteia. Este adevărat că norma în vigoare nu prevedea sintagma "pentru altul", însă nu menţiona nici "pentru sine", introducerea sintagmei "pentru sine sau pentru altul" în textul de lege actual având doar rol de clarificare, fără ca prin aceasta să se aducă o modificare a condiţiilor de incriminare.

În ce priveşte bunurile pretinse şi primite de inculpaţi, acestea au natura unor foloase necuvenite atât timp cât ele au fost remise cu titlu gratuit fără nicio justificare legală. Astfel, în lipsa unui raport juridic între mituit şi mituitor în cadrul căruia, acesta din urmă, să aibă obligaţia unilaterală de a transmite respectivele bunuri, fapta realizează cerinţa esenţială a elementul material privind obiectul pretinderii/primirii.

Infracţiunea de luarea de mită are ca obiect juridic relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu desfăşurarea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici, relaţii care sunt incompatibile cu faptele funcţionarilor de a condiţiona modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de primirea unor sume de bani, bunuri etc., urmarea imediată constând într-o stare de pericol pentru desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor de serviciu de către aceştia.

Invocarea obiceiului de a oferi bunuri inspectorilor din cadrul DSVSA atunci când aceştia se află în control nu conferă fundament licit primirii. În esenţă, se invocă în apărare o pretinsă liceitate bazată pe obiceiul unor operatori economici de a oferi bunuri funcţionarilor publici cu prilejul exercitării unor controale în exercitarea atribuţiilor de serviciu, un astfel de argument, dincolo de a fi lipsit de fundament în dreptul pozitiv, este de neacceptat prin prisma exigenţelor funcţionării statului de drept, chiar dacă aceste atitudini sunt uneori tolerate social. Faptul că agenţii economici controlaţi au practicat o astfel de conduită nu schimbă natura ilicită a foloaselor remise fără plata contravalorii lor unor funcţionari publici care aveau atribuţii de control asupra activităţii acestora în timpul exercitării sau în legătură cu exercitarea acestora.

Împrejurarea că remiterea a fost evidenţiată în documentele interne ale agenţilor economici cu titlu de protocol către reprezentanţii D.S.V.S.A. nu înlătură tipicitatea faptei, ci constituie modalitatea contabilă prin care a fost justificată scoaterea din gestiune a bunurilor, fără ca aceasta să confere un caracter licit primirii. De altfel, potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data faptelor, cheltuielile de protocol reprezintă acele cheltuieli "ocazionate de acordarea unor cadouri, trataţii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii"-art. 48 pct. 39, o astfel de conduită fiind acceptată între partenerii privaţi, iar nu în relaţia cu organele de control ale statului. Deşi poziţia subiectivă a operatorilor economici nu este relevantă în evaluarea tipicităţii faptelor, se remarcă faptul că tocmai această catalogare drept "cheltuieli de protocol" atestă menirea bunurilor oferite reprezentanţilor DSVSA, respectiv "cumpărarea" bunăvoinţei inspectorilor sanitar-veterinari în perspectiva viitoarelor controale sau pentru a-i determina pe aceştia să nu aplice sancţiuni pentru neregulile constatate.

Nici susţinerea potrivit căreia primirea produselor ar fi reprezentat cadouri obişnuite, practici uzuale acceptate social în anumite ocazii -sărbători, aniversări etc.- nu poate fi primită, caracterul repetitiv al prestaţiilor şi valoarea acestora depăşind în mod vădit valoarea unor simple cadouri ori daruri uzuale, gestul nu a avut caracter de reciprocitate şi nu a avut ca justificare vreo relaţie apropiată pentru ca aceste prestaţii să aibă natura unui dar obişnuit. Dimpotrivă, raporturile între cei implicaţi erau raporturi de putere, inculpaţii având în virtutea obligaţiilor de serviciu autoritate asupra operatorilor economici controlaţi, dar şi asupra subalternilor din cadrul aceleiaşi instituţii.

În contextul în care conduita inculpaţilor nu este justificată de relaţii apropiate între mituit şi mituitor şi nici menită dezvoltării unor relaţii parteneriale de afaceri, nu există nicio împrejurare susceptibilă să confere un caracter cuvenit foloaselor pretinse/primite de inculpaţi cu titlu gratuit.

Concluzionând, catalogarea primirii foloaselor ca acte de curtoazie nu poate fi primită în contextul în care norma incriminatoare nu prevede o astfel de condiţionare, legea penală incriminând obţinerea oricărui avantaj necuvenit.

Pentru acest din urmă motiv, nici critica referitoare la valoarea modică a foloaselor nu este pertinentă. De altfel, valoarea produselor nici nu a putut fi determinată în toate cazurile, prin hotărârea atacată reţinându-se că acestea au constat inclusiv în serviciile gratuite de preparare şi de transport a produselor, în obţinerea unor discount-uri la care nu orice client a avut acces şi chiar plata cu întârziere a bunurilor remise atât timp cât aceasta se concretizează într-un folos necuvenit funcţionarului public.

2.f) Infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului A. constă în aceea că în perioada noiembrie- decembrie 2011 a pretins direct şi a primit, prin intermediul şi cu ajutorul coinculpaţilor K. şi S., administrator al T. S.R.L. şi U. S.R.L. suma de 130.000 RON, de la administratorul S.C. B. S.R.L, mita fiind disimulată prin încheierea a două contracte fictive de prestări servicii pentru a favoriza şi proteja magazinele B. de controalele DSVSA.

Invocând incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a arătat, în esenţă, că fapta nu întruneşte condiţiile de tipicitate pe de o parte, în considerarea faptului că nu a primit nici direct nici indirect banii, iar, pe de altă parte, inculpatul nu putea, în virtutea prerogativelor funcţiei, să favorizeze sau să protejeze magazinele B. de controalele DSVSA.

S-a mai învederat că inculpatul A. nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită în varianta calificată, neavând atribuţii de control şi nici de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Criticile recurentului sunt nefondate.

Astfel, instanţa de apel a statuat cu autoritate de lucru judecat în sensul că inculpatul A. a solicitat reprezentantului S.C. B. S.R.L. încheierea unor contracte cu S.C. T. reprezentată de inculpat S. şi cu S.C. U. S.R.L., administrată de acelaşi inculpat împreună cu numitul TTTT., fratele inculpatului K..

S-a mai reţinut că au fost încheiate contractele nr. JU-C.611/11.11.2009 având ca obiect furnizarea de servicii de vidanjare a foselor septice, decolmatare şi curăţare a canalelor şi a instalaţiei de canalizare la 18 puncte de lucru din mai multe localităţi din ţară, preţul serviciilor fiind de 60.199,92 RON şi contractul nr. JU-C.612/11.11.2009 având ca obiect furnizarea de servicii de monitorizare, control şi combaterea dăunătorilor la 18 puncte de lucru din mai multe localităţi din ţară, preţul serviciilor fiind de 60.199,92 RON.

S-a arătat că S.C. B. S.R.L. a achitat contravaloarea serviciilor înainte ca acestea să fie prestate, contrar clauzelor contractuale, fiind transferată suma de 71.649,9 RON menţionată în factura nr. x/06.11.2009, (emisă anterior încheierii contractului) de S.C. T. S.R.L., prin OP nr. x/13.11.2009 şi suma de 71.637,9 RON, conform OP nr. x/03.12.2009, cuprinsă în factura nr. x/12.11.2009 emisă de S.C. U. S.R.L..

Ulterior, la data de 16.11.2009 şi de 03.12.2009, S. a retras din conturile respectivelor societăţi, în numerar, sumele de 60.000 RON şi de 70.000 RON, pe care le-a remis inculpatului K. pentru a fi predate inculpatului A..

Cu alte cuvinte, elementele factuale reţinute prin decizia recurată, conferă caracter fictiv contractelor încheiate la solicitarea inculpatului A., acestea servind exclusiv pentru a justifica scriptic transferul unor sume de bani.

De asemenea, s-a reţinut că sumele respective au fost retrase în numerar şi încredinţate inculpatului.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de apel a statuat în sensul că suma de 130.000, reprezentând plata integrală a serviciilor care ar fi trebuit prestate în baza contractelor a căror încheiere a fost pretinsă de chiar inculpatul A., a fost remisă în numerar, prin intermediari, chiar acestuia.

Ca atare, criticile recurentului tind la modificarea stării de fapt, or, instanţa de casaţie nu este îndrituită să reevalueze elementele factuale, controlul său de legalitate limitându-se la verificarea existenţei cerinţei esenţiale, ca cerinţă de conţinut obiectiv -chestiune de legalitate, nu şi a chestiunilor de fapt supuse aprecierii suverane a instanţelor de fond şi de apel. Faptul că instanţa nu a arătat modalitatea concretă prin care inculpatul a intrat în posesia banilor şi doar a făcut trimitere la declaraţiile testimoniale care afirmă aceasta, excedează limitelor devolutive ale prezentei căi de atac.

Este adevărat că modalitatea în care a fost pretinsă încheierea contractelor nu a fost una explicită, însă contactarea telefonică a reprezentantului S.C. B. S.R.L. şi solicitarea expresă de a fi primită o persoană aflată în relaţii apropiate în scopul încheierii acestora, constituie o intervenţie a inculpatului, pretinderea fiind certă, chiar dacă implicită.

În strânsă legătură cu aceasta, constatăm că intervenţia personală a inculpatului A. trebuie privită în conexiune cu funcţia deţinută de acesta de preşedinte ANSVSA şi prerogativele legale ce îi reveneau în această calitate, împrejurare determinantă în acceptarea încheierii unor contracte şi plata imediată a contravalorii prestaţiei, în lipsa unei contraprestaţii.

Sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut că plata acestor sume de bani a avut rolul de a asigura suportul inculpatului A., în vederea evitării pe viitor a unor practici abuzive din partea angajaţilor Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, protecţie pe care reprezentantul S.C. B. S.R.L. a apreciat-o utilă în considerarea unor abuzuri de care avea cunoştinţă, instanţa de apel redând declaraţia explicită a acestuia în partea descriptivă.

Cât priveşte cerinţa esenţială ca actul pentru a cărui îndeplinire au fost pretinse sumele de bani să fie în legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului A., Înalta Curte notează că acesta a avut în calitate de director a ANSVSA prerogativa de conducere şi coordonare a activităţii instituţiei ceea ce conferă faptei caracter tipic, inculpatul putând da dispoziţii obligatorii pentru inspectorii din subordine în legătură cu efectuarea sau nu a unor controale a căror finalitate este constatarea şi sancţionarea contravenţiilor. Or, infracţiunea de luare de mită subzistă şi în situaţia în care prerogativele unui funcţionar nu constituie decât componenta unui act de serviciu la care participă şi alţi funcţionari având atribuţii legate de acesta.

2.g) Infracţiunea de instigare la luare de mită în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului A.

Starea de fapt reţinută ca fiind probată şi valorificată ca atare prin decizia recurată, constă în esenţă în aceea că, odată cu numirea în funcţia de preşedinte al A.N.S.V.S.A., prin Decizia nr. 225 din 17.02.2009, inculpatul A. le-a cerut subordonaţilor săi, directorului coordonator C. Constanţa şi şefului Serviciului Inspecţie şi UUUU., să organizeze acţiuni sociale (în fapt, acţiuni cu scop electoral) în zona lăcaşelor de cult de pe raza sectorului 5, în cadrul cărora să distribuie produse alimentare (gata preparate şi/sau pachete).

Astfel de acţiuni au fost organizate la solicitarea expresă a inculpatului A., până în luna mai 2010.

Pentru procurarea produselor alimentare (carne, preparate din carne, produse de patiserie/panificaţie, apă, sucuri etc.), necesare realizării acţiunilor sociale, cei doi inculpaţi C. şi K. au apelat la rândul lor la subalterni, în special la inspectorii din cadrul Serviciului Inspecţie şi Control şi Serviciului Igienă.

Inspectorii din cadrul celor două servicii menţionate aveau printre principalele atribuţii efectuarea de controale de specialitate la agenţii economici din municipiul Bucureşti, având posibilitatea/oportunitatea de a procura diverse produse alimentare (în funcţie de obiectul de activitate al agenţilor economici), folosindu-şi influenţa derivată din funcţia de inspector D.S.V.S.A.

Produsele alimentare au fost pretinse şi primite de la agenţii economici fără a fi achitată contravaloarea lor, disponibilitatea comercianţilor de a oferi "protocoale" fiind legată în protecţia de care beneficiau în cazul unui control sanitar - şi care se manifesta sub diverse forme: exceptarea, avertizarea, anunţarea controalelor D.S.V.S.A., intervenirea în actul de control al subalternilor în favoarea agentului economic controlat (pentru a nu-i aplica sancţiuni sau a-i aplica o amendă minimă).

Inculpatul A. a mai solicitat conducerii D.S.V.S.A. Bucureşti organizarea de mese festive cu diverse ocazii sau pentru diferite delegaţii, produsele alimentare necesare organizării acestor mese (prânzuri, cine) fiind procurate, în acelaşi mod de inspectorii D.S.V.S.A. şi duse la restaurante -VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ. etc.- pentru pregătirea meniului.

În concret, s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de preşedinte al A.N.S.V.S.A., în toamna anului 2009 -mai 2010, a instigat-o/a determinat-o pe inculpata C. să uzeze şi să abuzeze de funcţia deţinută, respectiv, director coordonator al D.S.V.S.A. Bucureşti, pentru a procura gratuit diverse produse alimentare/nealimentare de la agenţii economici aflaţi în raza ei de competenţă, în scopul organizării mai multor acţiuni sociale.

Mai mult decât atât, întrucât acţiunile erau de anvergură, inculpata a solicitat unora dintre subalternii săi, inspectori cu atribuţii de control, să procure produsele necesare.

Au fost reţinute astfel, cinci acte materiale de instigare a inculpatei C. la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, constând în aceea că a dat dispoziţie acesteia, fie direct, fie prin intermediul consilierului său AAAAA., să procure produse necesare unor acţiuni sociale pentru atragerea alegătorilor, pentru susţinerea unor evenimente şi pentru asigurarea protocolului A.N.S.V.S.A, fiind probate următoarele:

- la data de 12.02.2010 a pretins şi primit 250 bucăţi ciocolată BBBBB. fără plată, de la reprezentanta S.C. CCCCC. S.R.L. - DDDDD.;

- pretinderea şi primirea, în zilele de 19.11.2009 şi de 04.12.2009, a câte 700 de chifle, de la administratorul S.C. EEEEE. S.R.L., FFFFF.;

- în perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, a pretins şi a primit, în două rânduri, produse şi servicii de catering şi patiserie (de ex.: platouri cu pateuri, alune prăjite, cozonaci cu rahat, tort de ciocolată cu vişine în alcool şi cu nucă) de la administratorul S.C. GGGGG. S.R.L. - HHHHH.. De asemenea, inculpata a beneficiat şi de pregătirea şi ambalarea produselor alimentare în scopul distribuirii în cadrul unor acţiuni electorale, fiind identificate două astfel de acţiuni de amploare;

- în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010, a pretins în două rânduri, de la administratorul restaurantului IIIII. să pregătească sarmale din carnea procurată de G. şi să le transporte la biserica din strada x.

În schimbul acestor servicii, operatorii economici au beneficiat de protecţie din partea inculpatei, în principal prin exceptarea acestora de la controalele DSVSA Bucureşti.

De asemenea, inculpatul A., în iunie 2009 - mai 2010 a instigat/determinat pe inculpatul K. să uzeze şi să abuzeze de funcţia deţinută, pentru a procura gratuit produse de la agenţii economici aflaţi în raza de competenţă, în scopul organizării mai multor acţiuni sociale cu ocazia sărbătorilor religioase la biserici din raza sectorului 5, în cadrul cărora au fost distribuite alimente gata preparate pentru consum şi/sau pachete cu alimente.

Au fost reţinute ca fiind probate comiterea a cel puţin 10 acte materiale în modalitatea prezentată, astfel:

- la datele de 24.11.2009 şi de 30.11.2009, din dispoziţia inculpatului A., a pretins şi primit de la directorul S.C. JJJJJ. S.R.L. (ce are obiect de activitate procesarea şi comercializarea produselor din carne), produse necesare organizării unor acţiuni sociale la bisericile Toporaşi şi Zeţari (din sectorul 5), numărul de pachete cu alimente distribuite într-o asemenea acţiune ajungând la 2.500 (un pachet cântărind în jur de 4 kg.), produse fiind preparate, ambalate şi livrate la biserici de către S.C. REM S.R.L.;

- la data de 19.12.2009, din dispoziţia inculpatului A., inculpatul a solicitat de la KKKKK., director executiv în cadrul Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, LLLLL., director coordonator al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa şi MMMMM. - director executiv în cadrul Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vaslui procurarea a 1 tonă de carne care a fost ulterior procesată la S.C. NNNNN. S.R.L., ambalată şi transportată cu autofrigorifica aparţinând fabricii la depozitele OOOOO., produsele fiind destinate acţiunilor sociale derulate în perioada sărbătorilor de iarnă;

- la 26.03.2010, a solicitat şi a primit ajutorul directorului D.S.V.S.A. Ilfov pentru a procura o cantitate de 2 tone de carne porc lucru;

- a pretins şi a primit prin intermediul inspectorilor D.S.V.S.A. Bucureşti, G., LL., Q., PPPPP., QQQQQ., RRRRR. Şi SSSSS. produse alimentare şi a băuturi în vederea organizării mai multor mese festive - delegaţii internaţionale în cadrul evenimentului TTTTT., pentru a recompensa tineretul EE.., şefii centrelor de votare, cu ocazia zilei de 8 martie la diferite restaurante (VVVV., WWWW., XXXX., YYYY. etc.- 4 acte materiale;

- cu ocazia sărbătorilor de iarnă, din dispoziţia inculpatului A. a pretins mai multor inspectori din cadrul D.S.V.S.A. Bucureşti, printre care G., LL., Q., PPPPP., să prezinte mai multe coşuri cu produse tradiţionale pentru protocoale;

- cu ocazia sărbătorilor de Paşte, din dispoziţia inculpatului A., a pretins mai multor inspectori din cadrul D.S.V.S.A. Bucureşti, printre care G., LL., Q., PPPPP., RRRRR., UUUUU. şi SSSSS., să procure produse tradiţionale, pentru realizarea unor coşuri pentru protocoale, fiind procurate preparate din carne, ouă, dulciuri (cozonac şi alte prăjituri tradiţionale), miei şi vin.

Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul A. a susţinut, sub un prim aspect, că nu au fost comise acte de instigare, respectiv inculpatul nu a realizat un act concret pentru a determina pe coinculpaţii C. şi K. să comită infracţiuni de luare de mită, hotărârea de a săvârşi infracţiunile de luare de mită fiind anterioară numirii inculpatului A. la conducerea ANSVSA.

S-a mai susţinut că activitatea de instigare nu a fost urmată de săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi că actele materiale reţinute ca fiind realizate de autori la instigarea inculpatului A. nu întrunesc ele însele condiţiile de tipicitate ale infracţiunii.

Criticile privind greşita evaluare a legii penale mai favorabile, precum şi cele prin care se tinde la modificarea situaţiei de fapt nu pot fi subsumate motivului de recurs în casaţie invocat.

Criticile recurentului inculpat sunt nefondate.

Înalta Curte face trimitere la considerentele expuse în precedent şi subliniază că verificarea legalităţii hotărârii definitive în procedura recursului în casaţie implică identificarea conţinutului factual concret şi complet al infracţiunilor pentru care s-a dispus o soluţie definitivă şi, raportat la acesta, a incidenţei unor eventuale motive de casare.

Referitor la critica privind lipsa unei activităţi concrete de determinare a celor doi inculpaţi, Înalta Curte notează, contrar tezei recurentului, că dispoziţiile date de inculpatul A. de a procura produse sau de a organiza acţiuni sociale se subsumează unei astfel de acţiuni. Astfel, prin trasarea sarcinii de a procura produsele necesare derulării unor acţiuni sociale, comunicându-le data, locul şi numărul pachetelor cu produse alimentare care să fie distribuite în cadrul respectivei acţiuni, inculpatul i-a determinat pe cei doi să obţină bunurile necesare uzând ilicit de funcţiile deţinute având în vedere amploarea costurilor, faptul că inculpatul A. nu a asigurat fondurile necesare şi nici nu a făcut referire la modalitatea de achiziţie sau de decontare a contravalorii acestora.

Este adevărat că organizarea unor acţiuni sociale nu prezintă per se valenţe penale, însă solicitarea făcută directorilor DSVSA de a procura o cantitate considerabilă de produse fără a le pune la dispoziţie şi fondurile necesare constituie o acţiune de instigare a acestora de a le obţine pe căi ilicite, uzând de prerogativele pe care le exercitau atât asupra inspectorilor din subordine, cât şi asupra operatorilor economici.

Poziţia subiectivă a inculpatului asupra căreia instanţa de apel a statuat expres în sensul că a cunoscut modalitatea în care au fost procurate produsele necesare, în lipsa altor explicaţii plauzibile, nu poate fi reanalizată în recurs în casaţie.

În ce priveşte cea de-a doua critică, vizând preexistenţa rezoluţiei infracţionale a inculpaţilor C. şi K. de a pretinde foloase necuvenite comercianţilor din circumscripţia DSVSA Bucureşti, Înalta Curte remarcă faptul că se confundă rezoluţia infracţională a inculpaţilor relativă la pretinderea de bunuri pentru sine cu cea privind pretinderea în folosul altuia. Or, cele două sunt distincte, inculpatul A. instigând pe cei doi directori din subordine să pretindă direct sau indirect produsele necesare unor activităţi derulate în folosul partidului în cadrul căruia avea calitate de lider, în afara activităţii ilicite similare derulate de aceştia în folos propriu şi care a fost anterioară numirii inculpatului A..

Susţinerea recurentului constând în aceea că activitatea de instigare nu a fost urmată de săvârşirea infracţiunilor de luare de mită se fundamentează în principal pe o necorelare între actele de determinare şi faptele de luare de mită reţinute în sarcina inculpaţilor C. şi K., dar şi a numiţilor G., Q., QQQQQ., PPPPP., SSSSS., LL. şi R., despre care se susţine că au ajutat la procurarea produselor.

Chiar dacă modalitatea de redactare a hotărârii şi amploarea activităţii infracţionale îngreunează identificarea faptelor imputate în concret inculpaţilor în toate elementele factuale relevante, instanţei de recurs îi revine sarcina de a se raporta la acuzaţia penală efectiv adusă inculpatului şi la statuările instanţelor pentru a clarifică împrejurările faptice care au fundamentat soluţia de condamnare, în scopul evaluării incidenţei cazului de casare invocat. Astfel, cel puţin parţial, motivele recursului în casaţie se referă fie la infracţiuni pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor celor implicaţi, fie la chestiuni a căror descriere a fost omisă în aparenţă de instanţa de apel, dar care rezultă din ansamblul situaţiei de fapt reţinute.

Or, faptul că nu au fost formulate acuzaţii concrete faţă de toate persoanele şi pentru toate faptele la care se susţine că au participat,excedează limitelor obiectului judecăţii şi cu atât mai mult a recursului în casaţie.

În ce priveşte situaţia punctuală a fiecărui act material, instanţa de apel a făcut trimitere la starea de fapt expusă în sentinţa apelată prin redarea conţinutului probelor testimoniale -denunţurile şi declaraţiile inculpaţilor C., K. şi L., depoziţiile martorilor AAAAA., consilier al preşedintelui A.N.S.V.S.A., A. şi VVVVV., consilier asistent la A.N.S.V.S.A., precum şi depoziţiile inspectorilor D.S.V.S.A. Bucureşti, audiaţi în calitate de martor şi convorbirile telefonice interceptate. Deşi motivarea în această manieră este criticabilă, nu justifică derobarea de sarcina identificării cât mai precise a conţinutului faptelor real reţinute prin decizia definitivă.

Astfel, dificultatea identificării actelor materiale în raport de care s-a reţinut instigarea inculpatei C. de către inculpatul A. derivă din expunerea neselectivă a declaraţiilor testimoniale în legătură cu acestea.

Se observă totuşi că, decizia atacată menţionează concret la expunerea în drept că actele materiale în raport de care s-a dispus condamnarea se referă procurarea de produse alimentare pentru organizarea unor acţiuni sociale (în fapt, acţiuni în scop electoral) la câteva biserici din municipiul Bucureşti, sectorul 5; pentru organizarea unor mese festive; pentru pachete de sărbători şi chiar pentru necesarul de protocol al A.N.S.V.S.A.

Astfel, demersul identificării actelor materiale trebuie raportat în mod necesar la acuzaţia adusă inculpatei C. în ce priveşte actele materiale de luare de mită pentru care a fost trimisă în judecată constând în aceea că personal a pretins unor agenţi economici produse în scopul organizării de acţiuni sociale, respectiv 7 acte materiale:

- la data de 12.02.2010 a pretins şi primit 250 bucăţi ciocolată BBBBB. fără plată, de la reprezentanta S.C. CCCCC. S.R.L. - DDDDD.;

- pretinderea şi primirea, în zilele de 19.11.2009 şi de 04.12.2009, a câte 700 de chifle, de la administratorul S.C. EEEEE. S.R.L., FFFFF.;

- în perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, a pretins şi a primit, în două rânduri, produse şi servicii de catering şi patiserie (de ex.: platouri cu pateuri, alune prăjite, cozonaci cu rahat, tort de ciocolată cu vişine în alcool şi cu nucă) de la administratorul S.C. GGGGG. S.R.L. - HHHHH.. De asemenea, inculpata a beneficiat şi de pregătirea şi ambalarea produselor alimentare în scopul distribuirii în cadrul unor acţiuni electorale, fiind identificate două astfel de acţiuni de amploare;

- în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010, a pretins în două rânduri, de la administratorul restaurantului IIIII. să pregătească sarmale din carnea procurată de G. şi să le transporte la biserica din strada x au fost achitate nici prepararea sarmalelor, nici alte produse necesare preparării acestora şi nici transportul la biserică;

În schimbul acestor servicii, operatorii economici au beneficiat de protecţie din partea inculpatei, în principal prin exceptarea acestora de la controalele DSVSA Bucureşti.

Neconcordanţa între numărul de acte materiale ale infracţiunii de instigare la luare de mită ce au constituit obiectul judecăţii şi pentru care a fost condamnat inculpatul A. şi numărul actelor materiale de luare de mită reţinute în sarcina inculpatei C., cinci, respectiv şapte, se datorează faptului că cele două acte materiale vizând acţiunile sociale organizate la biserica din strada x au fost socotite acte materiale unice, fără a ţine cont că fapta de pretindere şi primire realizată de inculpată a vizat doi agenţi economici distincţi S.C. GGGGG. S.R.L. şi S.C. WWWWW. S.A.. Această împrejurare reiese implicit din lecturarea pasajelor privind acuzaţiile aduse celor doi, inculpatului A. fiindu-i imputate tot atâtea acte materiale, câte acţiuni sociale au fost organizate, iar inculpatei C. reproşându-i-se tot atâtea acte materiale câte societăţi comerciale a implicat în procurarea produselor de care s-a ocupat personal.

Desigur că o astfel de modalitate de stabilire a numărului actelor materiale este discutabilă, însă nu poate face obiectul cenzurii în prezenta cale de atac.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că actele materiale reţinute nu întrunesc fiecare în sine elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, bunurile fiind remise cu titlu de protocol, argumentele prezentate în cele ce preced cu prilejul analizării semnificaţiei sintagmei de "foloase necuvenite" rămân valabile şi nu se impune reluarea lor. În esenţă, primirea de către funcţionarul public a unor produse cu titlu gratuit de la operatorul economic asupra căruia exercită prerogative de control şi de sancţionare contravenţională, excedează actelor de protocol menite dezvoltării unor relaţii parteneriale de afaceri şi constituie foloase necuvenite.

În contextul în care conduita inculpaţilor nu este justificată de relaţii apropiate între mituit şi mituitor şi nici menită dezvoltării unor relaţii parteneriale de afaceri, nu există nicio împrejurare susceptibilă să confere un caracter cuvenit foloaselor pretinse/primite de inculpaţi cu titlu gratuit, indiferent de valoarea acestora.

Susţinerea inculpatului în sensul că inculpata C. nu avea prerogative de control asupra operatorilor economici cărora le-a pretins foloase necuvenite, lipsind cerinţa esenţială ca faptele să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale autorului, nu poate fi primită. Astfel, odată cu numirea în funcţia de preşedinte ANSVSA a inculpatului A., inculpata C. a deţinut diferite funcţii de conducere, respectiv coordonator Birou Siguranţa Alimentelor, apoi director coordonator adjunct Siguranţa Alimentelor şi director coordonator/executiv al DSVSA Bucureşti.

Astfel, s-a reţinut că inculpata a avut conform fişelor postului şi contractului de management mai multe atribuţii de serviciu, printre care:

- dă dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru personalul CSVSA care îşi desfăşoară activitatea în domeniul sanitar veterinar, sub rezerva legalităţii lor;

- propune directorului executiv al DSVSA suspendarea/interzicerea activităţii unităţilor care nu mai îndeplinesc cerinţele veterinare de funcţionare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi transmit Serviciul Inspecţie şi Control actul prin care s-a dispus interzicerea activităţii pentru întocmirea ordonanţei de suspendare/interzicere a activităţii;

- controlul activităţii personalului sanitar veterinar din subordine, controlul unităţilor care produc, prelucrează, procesează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine animală din tot teritoriul administrativ al municipiului Bucureşti;

- aplică şi verifică dacă este respectată legislaţia sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor naţionale şi comunitare pe raza municipiului Bucureşti;

- în urma constatării deficienţelor/neconformităţilor în inspecţiile efectuate, poate aplica sancţiuni contravenţionale conform prevederilor legale, sau după caz, propune suspendarea şi/sau interzicerea activităţii unităţilor supuse autorizării/înregistrării sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;

- exercită supravegherea prin inspecţie a unităţilor care produc, prelucrează, procesează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine animală şi nonanimală, precum şi expertiza produselor de origine animală şi nonanimală destinată consumului uman şi pentru hrana animalelor;

- verifică documentaţia pentru aprobarea activităţii din unităţile supuse controlului sanitar veterinar transmisă de DSVSA, verifică la faţa locului dacă sunt îndeplinite condiţiile sanitar veterinare pentru activităţile pentru care se solicită aprobarea, întocmeşte raportul în vederea aprobării sau neaprobării şi răspunde de deciziile luate;

- pe teritoriul stabilit din cadrul CSVSA are atribuţii de inspector al ANSVSA şi este împuternicit să constate şi să sancţioneze contravenţiile la normele veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în sectorul de activitate;

- propune suspendarea activităţii unităţilor care nu mai îndeplinesc cerinţele veterinare de funcţionare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;

- controlul activităţii personalului sanitar veterinar din subordine, controlul unităţilor care produc, prelucrează, procesează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine animală şi nonanimală, precum şi expertiza produselor de origine animală şi nonanimală destinată consumului uman şi pentru hrana animalelor;

- aplică şi verifică dacă este respectată legislaţia sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor naţionale şi comunitare pe raza municipiului Bucureşti.

Ca atare, în virtutea atribuţiilor de serviciu şi a prerogativelor funcţiilor de conducere deţinute, inculpata putea asigura protecţie operatorilor economici, în principal, prin exceptarea acestora de la controalele DSVSA.

Motivele invocate în recurs în casaţie în susţinerea tezei potrivit căreia actele materiale săvârşite de inculpatul K. reţinute ca acte materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de instigare la luare de mită comisă de inculpatul A., sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, un prim aspect criticat vizează faptul că nu toate actele materiale constau în acte de pretindere şi primire directă de produse de la agenţii economici din circumscripţia DSVSA Bucureşti, unele fiind realizate de inspectorii din subordinea inculpatului K. la solicitarea acestuia. Sub acest aspect, Înalta Curte notează că elementul material al infracţiunii de luare de mită poate consta în acţiuni directe, cât şi indirecte de pretindere/primire. Or, cantităţile impresionante de produse procurate de inspectorii din subordine relevă că acestea erau destinate unor acţiuni de amploare în organizarea cărora era interesată conducerea, subalternii acţionând ca intermediari. Faptul că şi aceştia exercitau atribuţii de control nu prezintă relevanţă în raport de faptul că prerogativele funcţiei de conducere confereau inculpatului K. posibilitatea de a asigura protecţia agenţilor economici din circumscripţie şi tocmai în virtutea acestor competenţe au fost pretinse foloasele.

Faptul că pentru o parte din persoanele implicate fie nu au fost trimise în judecată, fie au primit soluţii de clasare nu modifică conţinutul constitutiv al actelor materiale reţinute, ci atestă că faptele comise de acele persoane nu sunt prevăzute de legea penală, fără ca aceasta să se răsfrângă asupra activităţii infracţionale a celorlalţi participanţi.

În fine, referitor la faptul că pretinderea/primirea foloaselor destinate organizării diverselor acţiuni nu ar fi fost comisă în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nici această critică nu se susţine în ansamblul împrejurărilor factuale reţinute prin decizia recurată.

Astfel, s-a statuat în sensul că disponibilitatea comercianţilor de a oferi "protocoale" este legată în mod clar de controalele sanitar - veterinare, în sensul ca aceste controale să nu le provoace probleme, prin conduita celor veniţi în control sau prin natura celor constatate.

În schimbul acestor bunuri necuvenite, pe care atât inculpaţii, cât şi reprezentanţii agenţilor economici le denumeau generic "protocol", conducerea D.S.V.S.A. Bucureşti a oferit protecţie comercianţilor. Această protecţie se manifesta sub diverse forme: exceptarea, avertizarea, anunţarea controalelor D.S.V.S.A., intervenirea în actul de control al subalternilor în favoarea agentului economic controlat (pentru a nu-i aplica sancţiuni sau a-i aplica o amendă minimă).

Punctual, inculpatul K. a abuzat de prerogativele ce derivă din funcţia publică deţinută, în scopul obţinerii de foloase necuvenite şi, chiar dacă solicitările nu erau realizate explicit în legătură cu aceste atribuţii, practica instituită în acest sens era cunoscută de agenţii economici, asocierea cu prerogativele funcţiei deţinute fiind implicită.

3. Infracţiunile de trafic de influenţă

3.a) Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă pentru care a fost condamnată inculpata E., situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că:

- la data de 26.03.2010, a intervenit pe lângă subordonata sa, inspectorul XXXXX., pentru a nu mai efectua controlul planificat la S.C. YYYYY., societatea aparţinând cumnatului directoarei D.S.V.S.A. Bucureşti, C., în schimbul unui tratament similar pentru societăţile situate în circumscripţia acesteia din urmă, la care inculpata E. ar avea interese;

- la data de 19.04.2010, a intervenit pe lângă directorul coordonator al D.S.V.S.A. Bucureşti, C., în favoarea S.C. ZZZZZ. S.R.L., administrată de AAAAAA., pentru a fi exceptată de la controale, pe motiv că această societate a ajutat-o pe inculpată, în repetate rânduri, cu diferite produse, pentru realizarea de acţiuni sociale.

3.b) Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă pentru care a fost condamnat inculpatul F., situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că:

- în primăvara anului 2010, a pretins de la reprezentanta S.C. BBBBBB. S.R.L., suma de 1.000 RON, pentru a interveni pe lângă colega sa LL. şi a o determina să elibereze autorizaţia de funcţionare din punct de vedere sanitar - veterinar şi pentru siguranţa alimentelor a restaurantului aparţinând societăţii;

- la data de 12.03.2010, a intervenit în activitatea de control efectuată de medicul D.S.V.S.A. CCCCCC., în favoarea S.C. DDDDDD. S.A., în sensul de a nu aplica vreo sancţiune;

- la data de 30.03.2010, a intervenit în activitatea de control efectuată de inspectorul M., în favoarea S.C. EEEEEE. S.R.L., în sensul de a nu aplica vreo sancţiune.

Criticile inculpaţilor subsumate motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în considerarea cărora a fost admisă în principiu calea de atac sunt cele ce antamează lipsa elementului material şi cerinţei esenţiale ataşate acestuia în considerarea faptului că inculpaţii nu au pretins/primit foloase şi nu s-au prevalat de vreo influenţă pe lângă un funcţionar pentru a-l determina să îşi îndeplinească sau nu atribuţiile de serviciu.

Argumentele expuse referitoare la aplicarea unor norme procesual penale, cum este cazul celor privind limitele obiectului judecăţii şi cele vizând standardul de probaţiune, nu se subsumează limitelor devolutive ale recursului în casaţie şi nu pot fi evaluate în această cale de atac.

Criticile recurenţilor sunt întemeiate.

Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968, infracţiunea dedusă judecăţii constă în "Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu".

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă constă în primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri.

Atât primirea cât şi pretinderea de bani sau alte foloase constituie acţiuni comisive şi presupun fie preluarea efectivă a unor foloase, fie formularea unei cereri în acest sens pentru a interveni pe lângă un funcţionar.

Or, fapta reţinută în sarcina inculpatei E. ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, constă în aceea că a intervenit în favoarea unor societăţi comerciale în sensul că ar fi solicitat exceptarea acestora de la controale, criticile recurentei fiind fondate.

Astfel, cu privire la actul material comis la data de 26.03.2010, se constată că ceea ce se reproşează inculpatei este intervenţia exercitată asupra unuia dintre inspectorii din cadrul instituţiei pe care o conducea, pentru a nu mai efectua controlul planificat la o societate aparţinând cumnatului directoarei D.S.V.S.A. Bucureşti, C., în schimbul unui tratament similar pentru societăţile situate în circumscripţia acesteia din urmă, la care inculpata ar avea interese.

În concret, ceea ce a pretins inculpata în schimbul intervenţiei sale a constat în reciprocitatea conduitei de favorizare pentru operatorii economici la care ar putea avea interes, cu alte cuvinte, o favoare viitoare şi eventuală ce nu poate echivala cu un avantaj material concret.

Aşadar, actul material reţinut nu corespunde tiparului obiectiv al infracţiunii de trafic de influenţă, pretinderea având ca obiect o promisiune de reciprocitate în eventualitatea ivirii unei situaţii similare. Este adevărat că noţiunea de folos desemnează orice avantaj moral sau material, însă acesta trebuie să fie unul concret şi cert, iar nu o simplă probabilitate.

În ce priveşte actul material realizat la data de 19.04.2010, se observă că inculpatei i se impută intervenţia pe lângă directorul coordonator al D.S.V.S.A. Bucureşti, pentru ca aceasta să favorizeze un operator economic, prin exceptarea de la controale, pe motiv că această societate a contribuit cu produse la realizarea de acţiuni sociale. În acest caz intervenţia inculpatei a fost realizată în considerarea unor avantaje deja primite, foloase provenind din alte fapte.

Nici această faptă nu realizează elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă, având în vedere necesitatea unui act de pretindere ca premisă a folosului obţinut de traficant, simpla intervenţie, lipsită de o miză, aşazisa "pilă", nu este suficientă pentru a caracteriza acţiunea specifică lui verbum regens.

Situaţia este similară în cazul actelor materiale reţinute ca fiind comise de inculpatul F. la datele de 12.03.2010 şi de 30.03.2010, faptele imputate acestuia constând în intervenţii realizate de inculpat în favoarea unor operatori economici pentru a nu le fi aplicate sancţiuni, în lipsa oricărei acţiuni de primire sau pretindere de foloase corelative.

Înalta Curte constată că doar actul material realizat în primăvara anului 2010, constând în faptul că inculpatul F. a pretins de la proprietarul unui restaurant suma de 1.000 RON, pentru a interveni pe lângă funcţionarul competent să elibereze autorizaţia de funcţionare sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, corespunde tiparului obiectiv al infracţiunii de trafic de influenţă. De altfel, în legătură cu acest act material, motivele expuse în recurs în casaţie vizează exclusiv reevaluarea probatoriului administrat.

3.c) Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă pentru care a fost condamnat inculpatul A., situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că, folosindu-se de autoritatea şi prerogativele funcţiei de preşedinte al ANSVSA, inculpatul a condiţionat menţinerea în funcţie şi păstrarea locului de muncă al inspectorilor din cadrul Serviciului Inspecţie şi Control şi Serviciului Igienă Veterinară, de plata unei sume de bani în cuantum de 3.000 RON, de către fiecare inspector, lunar, plată care s-a şi efectuat în perioada ianuarie-mai 2010, suma totală strânsă cu titlul de "cotizaţie lunară" fiind de 120.000 RON.

Invocând incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a arătat că, în esenţă, fapta nu întruneşte condiţiile de tipicitate deoarece nu a exercitat şi nici nu a lăsat să se creadă că ar avea influenţă asupra funcţionarului competent să dispună asupra menţinerii în funcţie a inspectorilor şi că, de altfel, inculpaţii C. şi K. nici nu aveau competenţe în destituirea sau mutarea inspectorilor DSVSA.

Criticile recurentului subsumate cazului de casare invocat sunt nefondate.

Fără a relua consideraţiile teoretice deja expuse, Înalta Curte reiterează că pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, elementul material trebuie să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale, printre care aceea ca autorul să se prevaleze de influenţa reală sau imaginară pe care o are asupra funcţionarului care exercită atribuţiile de care depinde efectuarea actului solicitat.

Prevalarea de influenţă poate fi realizată în orice modalitate, fiind suficient să rezulte nemijlocit sau indirect că autorul are influenţă asupra funcţionarului respectiv.

Astfel, norma legală foloseşte sintagma "săvârşită de către o persoană care are influenţă", fără a condiţiona existenţa cerinţei esenţiale de afirmarea expresă a influenţei de către autor, ceea ce interesează este ca, influenţa reală sau presupusă, să fi constituit motivul determinant al faptei corelative de cumpărare de influenţă. Este adevărat că traficul de influenţă este o infracţiune comisivă, însă această caracteristică se referă la elementul material, fapta interzisă de norma de incriminare, iar nu la cerinţa esenţială, cum susţine recurentul.

Aşadar, statuarea potrivit căreia, inculpatul A., prin autoritatea şi prerogativele funcţiei de preşedinte al ANSVSA, numeşte şi eliberează din funcţie personalul autorităţii şi conducerea unităţilor subordonate, ar fi avut influenţă asupra conducerii DSVSA, inclusiv C. şi K., satisface condiţia legală privind pretinderea, respectiv aceea ca autorul să fie o persoană care are influenţă asupra funcţionarilor respectivi, influenţa fiind una reală şi determinantă în conduita acestora.

S-a mai arătat în cadrul motivelor invocate, că autorul traficului de influenţă a pretins foloasele necuvenite chiar prin intermediul funcţionarilor asupra cărora avea influenţă şi că un astfel de "cumul de calităţi" nu ar fi posibil.

Este adevărat că inculpatul A. a acţionat mediat în pretinderea cotizaţiei lunare de la inspectorii sanitari pentru a determina conducerea DSVSA să îi menţină în funcţii pe locurile de muncă ocupate. Cu privire la modul în care s-a reţinut că a acţionat inculpatul, se observă că norma legală prevede posibilitatea pretinderii indirecte de bani sau alte foloase şi că textul nu exclude posibilitatea ca intermediarul să fie chiar funcţionarul asupra căruia autorul îşi exercită influenţa. A interpreta altfel, înseamnă a adăuga o condiţie pe care legea nu o prevede, ceea ce contravine principiului legalităţii.

Premisa raţionamentului care stă la baza acestei interpretări nu vizează situaţia concretă din cauză. Astfel, subiectul pasiv principal al infracţiunii de trafic de influenţă este statul sau instituţia publică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public asupra căruia autorul exercită sau pretinde că şi-ar putea exercita influenţa, acesta din urmă putând avea calitatea de subiect pasiv secundar doar în ipoteza în care nu are cunoştinţă de comiterea faptei, ipoteză în care aceasta i-ar putea leza imaginea privind propria integritate. Or, în cauză, funcţionarii respectivi au fost implicaţi activ în comiterea infracţiunii.

Mai mult, pretinderea fiind realizată mediat prin chiar funcţionarii asupra cărora inculpatul A. avea influenţă şi care exercitau în acelaşi timp atribuţiile legate de cariera profesională a inspectorilor, constituie per se o promisiune de exercitare a prerogativei mutării sau destituirii în sensul menţinerii acestora în funcţiile deţinute.

Astfel, din descrierea faptei rezultă că pretinderea unei cotizaţii lunare de la inspectorii din subordinea inculpaţilor C. şi K., de către inculpatul A., prin chiar intermediul acestora, s-a realizat pe fondul influenţei reale pe care acesta o avea, având în vedere prerogativa de numire şi destituire pe care o exercita asupra directorilor DSVSA, şi în legătură cu atribuţiile acestora de a iniţia proceduri disciplinare faţă de inspectorii din subordine, care se puteau solda cu mutarea pe un alt post sau destituirea din funcţie.

Faptul că inculpatul a acţionat de o manieră implicită, insidioasă, nu afectează realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, atât timp cât solicitarea a fost una explicită de plată a unor cotizaţii pentru menţinerea în funcţie, mai exact pentru ca directorii DSVSA să nu exercite, fie şi abuziv, prerogativele funcţiilor deţinute privind mutarea sau destituirea celor din subordine.

Criticile recurentului asupra lipsei unei promisiuni explicite privind exercitarea atribuţiilor propriu-zise referitoare la locul de muncă al subordonaţilor, reflectă valorificarea limitată şi selectivă a considerentelor deciziei atacate, prin accentuarea termenilor utilizaţi în descrierea chestiunilor factuale, cu ignorarea, însă, a ansamblului argumentelor pe care s-a sprijinit, în substanţă, hotărârea instanţei de apel.

În fine, faptul că inculpaţilor C. şi K. le revenea doar prerogativa declanşării acţiunii disciplinare, destituirea şi mutarea inspectorilor DSVSA fiind atributul comisiei de disciplină, nu înlătură tipicitatea faptei. Astfel, infracţiunea subzistă în cazul în care faptele se săvârşesc în scopul îndeplinirii unui act privitor la îndatoriri de serviciu şi în situaţia în care actul nu constituie decât componenta unei prerogative la care participă şi alţi funcţionari având alte atribuţii legate de aceasta. Declanşarea acţiunii disciplinare constituie premisa necesară aplicării unei sancţiuni şi, chiar dacă nu constituie decât debutul unei proceduri, are un rol determinant în demararea acesteia.

4. Cu privire la infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatei E. situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că în perioada martie - aprilie 2010, aceasta a intermediat ori a înlesnit efectuarea unor operaţiuni comerciale între agenţii economici aflaţi în raza ei de competenţă profesională, astfel:

- folosindu-se de influenţa conferită de funcţia deţinută, la data de 20.04.2010, a solicitat martorului WW., director al magazinului Z. să poarte o discuţie de afaceri cu reprezentantul unei societăţi comerciale care dorea să-i prezinte o ofertă privind vânzarea de sare de mare, intermediind încheierea contractului între S.C. FFFFFF. S.R.L. şi Z. Voluntari.

S-a arătat că S.C. FFFFFF. S.R.L. Ilfov are sediul la aceeaşi adresă cu S.C. CCCC. S.R.L., societate în cadrul căreia inculpata E. a deţinut funcţia de administrator din anul 1998 până în luna mai 2004, S.C. FFFFFF. S.R.L. foloseşte adresa e-mail: nutriprod2005@picovit.ro, iar împuterniciţi pentru efectuarea operaţiunilor de cont curent sunt GGGGGG. şi HHHHHH., asociaţi ai S.C. CCCC. S.R.L.

În perioada 23.06.2004-23.09.2010, deci şi după încetarea raporturilor de muncă cu S.C. CCCC. S.R.L, inclusiv în perioada în care a deţinut funcţia de director la D.S.V.S.A. Ilfov; E. a folosit telefonul cu nr. x, aparţinând societăţii care a şi suportat costurile aferente utilizării postului telefonic de 53.308,05 RON.

- la data de 19.04.2010, inculpata a contactat telefonic pe administratorul S.C. PPP. S.R.L., OOO. pentru a intermedia încheierea unui contract de deratizare, dezinsecţie, dezinfecţie cu S.C. FF. S.R.L., societate care presta şi pentru DSVSA Ilfov aceleaşi servicii sub costurile efectuate pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale;

- în luna martie 2010, inculpata a intermediat încheierea contractelor de prestări servicii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare între S.C. FF. S.R.L. şi S.C. IIIIII. S.R.L.

- în luna martie 2010, inculpata a intermediat/înlesnit încheierea unui contract comercial privind neutralizarea deşeurilor între S.C. II. S.A. Bucureşti şi S.C. JJ. S.A. Bucureşti, în considerarea faptului că a beneficiat de bunuri ori alte foloase, de la această din urmă societate.

În urma intervenţiei inculpatei între S.C. II. S.A. şi S.C. JJ. S.A. s-a încheiat contractul x din 01.04.2010, având ca obiect neutralizarea deşeurilor de origine animală, ce nu sunt destinate consumului uman, rezultate din activitatea beneficiarului, fiind asigurat şi transportul deşeurilor deşi nu se regăsea în contract.

- la data de 26.03.2010, inculpata a solicitat martorului JJJJJJ., director al S.C. GG. S.R.L., să pună la dispoziţia societăţii comerciale HH. S.R.L. Bucureşti un spaţiu pentru comercializare cărnii de pasăre, produse la ferma pe care o deţine în Chiajna, ca favoare pentru autorizarea, aparent nelegală, a deschiderii şi funcţionării spaţiilor de vânzare închiriate agenţilor economici de către S.C. GG. S.R.L.

Criticile inculpatei subsumate motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în considerarea cărora a fost admisă în principiu calea de atac sunt cele ce antamează lipsa cerinţei esenţiale ataşate elementului material privind beneficiul obţinut în schimbul intermedierii contractelor comerciale.

Celelalte critici tind la reevaluarea probatoriului şi, ca atare, nu se subsumează limitelor devolutive ale recursului în casaţie şi nu pot fi evaluate în această cale de atac.

Criticile recurentei sunt fondate.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea dedusă judecăţii constă în "Fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit".

Din interpretarea literară a normei de incriminare reiese că elementul material constând în intermedierea încheierii contractelor comerciale de către autor, persoană însărcinată cu controlul operatorilor economic, este condiţionat, sub aspectul tipicităţii obiective, de realizarea cerinţei esenţiale ca fapta să fie de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit.

Evaluând situaţia de fapt reţinută prin prisma necesităţii îndeplinirii cerinţei esenţiale a elementului material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în legătură cu unele acte materiale, faptele nefiind prevăzute de legea penală.

Astfel, Înalta Curte notează că în privinţa intermedierii contractelor încheiate între S.C. FF. S.R.L. şi S.C. PPP. S.R.L., respectiv S.C. IIIIII. S.R.L., nu a fost identificat folosul necuvenit al cărei beneficiar ar fi putut fi inculpata, direct sau indirect. Simplul fapt că aceeaşi societate S.C. FF. S.R.L., presta şi pentru DSVSA Ilfov aceleaşi servicii sub costurile efectuate pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale nu este de natură să creeze un avantaj personal inculpatei.

De asemenea, actele materiale privind intermedierea contractelor comerciale între S.C. II. S.A. Bucureşti şi S.C. JJ. S.A. Bucureşti şi între S.C. GG. S.R.L. şi S.C. HH. S.R.L., nu îndeplinesc cerinţa referitoare la aptitudinea de a aduce un folos inculpatei. Astfel, s-a reţinut că intermedierile au fost realizate fie în considerarea unor foloase obţinute de inculpată din partea S.C. JJ. S.A. Bucureşti, fie au constituit favoruri solicitate pentru alte intervenţii ale inculpatei fără a se indica în concret vreun beneficiu personal al acesteia.

Ca atare, singurul act material având aptitudinea de a genera foloase necuvenite inculpatei este cel constând în intermedierea contractului comercial încheiat între Z. Voluntari şi S.C. FFFFFF. S.R.L., prin aceea că decizia atacată reţine existenţa unui interes material al inculpatei, decurgând din relaţiile pe care această din urmă societatea le-a avut cu S.C. CCCC. S.R.L., societate în cadrul căreia inculpata E. a deţinut funcţia de administrator până în luna mai 2004 şi care a suportat costurile aferente utilizării postului telefonic al inculpatei, inclusiv în perioada în care a deţinut funcţia de director la D.S.V.S.A. Ilfov.

II. În ce priveşte recursul în casaţie exercitat de inculpata C. Constanţa, acesta a fost admis în principiu sub aspectul cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

În considerarea faptului că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt, instanţa supremă neputând rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel, verificarea legalităţii pedepsei aplicate se va face prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, statuările instanţei de apel asupra încadrării juridice şi a incidenţei unora dintre cauzele sau circumstanţele de atenuare/agravare a pedepsei, neputând fi cenzurate în niciun fel.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. s-a reţinut că instanţa supremă, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. analizează doar legalitatea unei pedepse sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor determinate de legiuitor, fără a putea proceda la reindividualizarea acestora.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă. Ca atare, pretinsa omisiune de a se reţine incidenţa circumstanţei atenuante prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., precum şi alte circumstanţe personale şi necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, sunt chestiuni care presupun o reevaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei şi şi excedează limitelor în care instanţa supremă poate statua în recurs în casaţie.

Ca atare, prioritar Înalta Curte notează că inculpata C. Constanţa a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. (1968), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni: luare de mită în formă continuată (40 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968), trafic de influenţă în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. (1968) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1968), art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 80 alin. (2) din C. pen. (1968) şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Analizând regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care a fost condamnată inculpata, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate se subsumează limitelor limitele prevăzute de legea penală.

Astfel, infracţiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. din 1968 se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani, pedeapsa de 6 ani închisoare înscriindu-se în limitele legale.

Relativ la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 12 ani, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată, fiind legală.

Suplimentar se observă că instanţa de apel a reţinut în încadrarea juridică a ambelor infracţiuni de corupţie, incidenţa concomitentă a două cauze de agravare -concurs de infracţiuni şi infracţiune continuată şi a cauzei de atenuare a pedepsei prev. de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen. din 1968, potrivit căruia "În caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie."

Cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi aceasta se situează între limitele legale de la 5 la 15 ani închisoare reduse la jumătate, urmare a aplicării art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, respectiv între 2 ani şi 6 luni şi 7 ani şi 6 luni închisoare.

În fine, în mod corect a fost stabilită pedeapsa rezultantă şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni în considerarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată fondate recursurile în casaţie formulate de recurenţii E. şi F., având în vedere că actele materiale reţinute nu corespund pe deplin configurării legale a infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată, precum şi a infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată, urmând a fi admise şi a se dispune casarea deciziei recurate în aceste limite şi rejudecând:

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor E. şi F. şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (2 acte materiale).

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 din C. pen., inculpata E. va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare (compusă din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (27 de acte materiale) şi 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003) şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968.

Inculpatul F. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (17 acte materiale) şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968.

Constatând incidenţa cazului de casare doar în privinţa unora dintre actele materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (5 acte materiale) pentru care a fost condamnată inculpata E., precum şi al infracţiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (3 acte materiale) pentru care a fost condamnat inculpatul F., precum şi limitele rejudecării în calea de atac a recursului în casaţie ce nu permit schimbarea încadrării juridice şi reindividualizarea pedepselor aplicate, va dispune în privinţa acestora rejudecarea de către instanţa de apel, Curtea de Apel Bucureşti.

Va anula MEPI nr. 6391 şi MEPI nr. 6393, emise la data de 13.01.2021 de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, şi va dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii pentru inculpaţii E. şi F., conform prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii privitoare la inculpaţii E. şi F. care nu contravin prezentei.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F., durata reţinerii de o zi din data de 01.06.2010 şi perioada executată în baza mandatelor anulate de la 13.01.2021 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie exercitate de recurenţii E. şi F., vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii H., A., I., C. Constanţa şi G. împotriva aceleiaşi decizii şi văzând art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe fiecare dintre aceştia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

1. Admite recursurile în casaţie formulate de inculpaţii E. şi F..

Casează, în parte, decizia penală nr. 8/A din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în ce priveşte pe inculpata E. numai sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (2 acte materiale) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (5 acte materiale), iar în ce priveşte pe inculpatul F. numai sub aspectul infracţiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (3 acte materiale), precum şi sentinţa penală nr. 2613 pronunţată la 28.12.2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală exclusiv în privinţa inculpatei E. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (2 acte materiale), şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor E. şi F. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (2 acte materiale).

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 din C. pen., inculpata E. execută pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare (compusă din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (27 de acte materiale) şi 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003) şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968.

Inculpatul F. execută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (17 acte materiale) şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968.

Dispune rejudecarea de către instanţa de apel, Curtea de Apel Bucureşti, în următoarele limite:

- pe inculpata E. numai sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (5 acte materiale);

- pe inculpatul F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (3 acte materiale).

Anulează MEPI nr. 6391 şi MEPI nr. 6393, emise la data de 13.01.2021 de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, şi dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii pentru inculpaţii E. şi F., conform prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii privitoare la inculpaţii E. şi F. care nu contravin prezentei.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F., durata reţinerii de o zi din data de 01.06.2010 şi perioada executată în baza mandatelor anulate de la 13.01.2021 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie exercitate de recurenţii E. şi F., rămân în sarcina statului.

2. Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii H., A., I., C. Constanţa şi G. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă pe recurenţii H., A., I., C. Constanţa şi G. la plata sumei de 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2021.