Revision appeal rejected; inadmissible bid to reopen final conviction upheld with costs.

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 23 din data de 24.09.2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 17/2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ, formulată de revizuentul A., deţinut în Penitenciarul Bacău.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin sentinţa penală nr. 17/01.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2013, au fost respinse cererile formulate de inculpaţii A. şi B. privind restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul C. privind suspendarea cauzei până la soluţionarea de către Comisia Europeană a procedurii de infringement declanşată cu privire la D. şi E..

Printre alţii, în baza art. 60 alin. (6) din Legea 51/1995, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 33 lit. a) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 281 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat - A. la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 290 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "înşelăciune", prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

A constatat că inculpatul A. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. pentru comiterea căreia a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1631/1.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curţii de Apel Bacău.

În baza art. 33 lit. a), art. 36 alin. (1) şi art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului A. pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

A interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) din C. pen. din 1969, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 88 şi art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969 a scăzut din pedeapsa stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive şi perioada executată, de la data de 8.05.2013 la data de 11 iunie 2013 şi de la data de 18.12.2014 la zi.

Au fost retrase formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1631/1.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curţii de Apel Bacău şi a dispus emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a respins acţiunile civile formulate de părţile civile F., G., H., I. şi Baroul Bacău.

În baza art. 118 lit. e) din C. pen. a confiscat de la inculpatul A. sumele de bani dobândite prin săvârşirea infracţiunii, respectiv sumele de 4000 RON, 3500 RON, 2000 RON, 2250 RON, 250 RON, 400 RON, 3500lei, 2000 RON, 2000 RON, încasate de la părţile civile F., G., H., I. şi de la martorii J., K., L., M., N. şi suma de 718 RON, reprezentând legalizări acte.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a HDD x şi a unui număr de 6 ştampile ridicate în vederea confiscării de la inculpatul C., legitimaţia de avocat nr. 6 care are menţiunea pe copertă şi în interior"Uniunea Naţională a Barourilor din România- Baroul Bacău":

În bazua art. 397 alin. (3) raportat la art. 255 din C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A. a unui laptop marca x - bun aflat la Camera de corpuri delicte a Curţii de Apel, cu obligaţia de a-l păstra până la rămânerea definitivă a soluţiei în cauză.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:

-de a fi întocmit şi semnat mai multe înscrisuri în care a folosit, fără drept, denumirile de "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "UNBR", denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi a însemnelor specifice profesiei, respectiv ştampile, ştiind că nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 republicată, pentru admiterea în profesia de avocat; folosirea unor denumiri specifice profesiei de avocat cu ocazia înfiinţării unor entităţi denumite "barou" şi unde a semnat, atât în calitate de reprezentant al acestora, cât şi ca executant; de asemenea, folosirea site-ului www.unbr.info aflat în administrarea inc. A., ce conţine înscrisuri, în care sunt folosite, fără drept, denumirile de "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "Cabinet Avocat", "Avocat", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, modificată, cu ref. la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- de a fi emis împuternicirea avocaţială nr. 1 din 01.01.2011, prin care s-a împuternicit să acorde asistenţă juridică în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Bacău în contradictoriu cu Inspectia de Stat în Construcţii Bacău, ca şi factura nr. x din 01.01.2011, ambele înscrisuri având la antet menţiuni false, respectiv "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "Baroul Bacău - UNBR", "Cabinet avocat drd. A.", ştampila cu menţiuni false "Cabinet avocat Baroul Bacău - UNBR", "Avocat drd. A.";

- de a fi legalizat sub nr. x din 5.10.2012 declaraţia lui O., precum şi încheierile de atestare nr. 861 din 4.10.2012, 867 din 5.10.2012, 873 din 8.10.2012, toate acestea purtând antet neadevărat "Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău - cabinet avocat dr. A." şi ştampila "cabinet individual de avocat Baroul Bacău av. A.";

- de a fi obţinut 5 procuri speciale autentificate la notar sub nr. x din 20.09.2012; 510 din 30.08.2012; 515 din 20.09.2012; 485 din 27.08.2012; 478 din 24.08.2012, folosind legitimaţia de "avocat", în care în nume propriu şi prin "Cabinet av. A." este mandatat să obţină de la autorităţile statului: recuperarea taxei de poluare, achitată la Ministerul Finanţelor Publice; recalcularea punctului de pensie şi daune; înfiinţarea şi înregistrarea S.C. "P. " S.R.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 281 din C. pen. din 1969 cu ref. la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a revizuirii formulate de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 17/2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ, s-au reţinut următoarele:

Potrivit disp. art. 459 alin. (3) lit. a) - f) din C. proc. pen., la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, instanţa are în vedere dacă cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute de lege, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3), dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea şi dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4), în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute anterior, dispunând, prin sentinţă, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel încât, pentru a garanta puterea de lucru judecat a hotărârilor definitiv pronuntate, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, nefiind permisă extinderea lor şi la alte cazuri decât acela arătat în mod expres şi limitativ de legiuitor în art. 453 C. proc. pen.

Prezenta cerere a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute de lege, a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) şi au fost invocate, în aparenţă, temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale,însă revizuentul a invocat doar formal dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în realitate solicitând o nouă rejudecare a cauzei în baza unei noi interpretări a legii care ar fi survenit la nivelul ÎCCJ sau a Curţii Constituţionale, fiind vădit că nu se invocă fapte şi împrejurări noi care să fi survenit ulterior condamnării revizuentului şi care să fie de natură să modifice în vreun fel situaţia de fapt şi, pe cale de consecinţă, temeinicia deciziei penale vizate de prezenta cale extraordinară de atac.

S-a menţionat că împrejurările invocate de revizuent în susţinerea cazului de revizuire prev de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu se încadrează în conţinutul acestor dispoziţii legale, cererea fiind inadmisibilă din perspectiva acestui caz de revizuire.

Referitor la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., în sensul că mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate în privinţa sa nu se pot concilia, Curtea a apreciat că şi acest caz este invocat în mod formal, întrucât hotărârile menţionate vizează fapte diferite şi nu identice cu cea care a făcut obiectul judecăţii în sentinţa nr. 17/2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ, ca urmare însăşi premiza invocată în susţinerea acestui caz de revizuire excedează motivului avut în vedre de legiuitor în edictarea acestui caz de revizuire.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că se invocă argumente care necesită, în realitate, nu o simplă constatare a existenţei unor hotărâri ce nu se pot concilia ci o rejudecare a cauzei şi o reinterpretare a dispoziţiilor legale, deja interpretate în mod definitiv şi cu autoritate de lucru judecat, inadmisibilă din perspectiva dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit e) din C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că temeiurile de revizuire sunt invocate pur formal, neexistând o concordanţă între aceste temeiuri legale şi motivele invocate în susţinerea lor.

Împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 24.09.2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A..

Argumentele invocate în susţinerea apelului declarat sunt următoarele:

- sentinţa apelată nu este motivată în fapt şi în drept pe niciunul din motivele invocate în cererea de revizuire;

- excepţia de nulitate absolută a sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 24 septembrie 2021 pronunţată în dosarul penal nr. x/2021 de Curtea de Apel Iaşi, care solicită să fie casată în totalitate, să fie respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire ca nelegală, netemeinică şi nefondată;

- instanţa de fond nu a făcut nicio referire în motivarea hotărârii apelate la probele depuse la dosar şi solicitate a fi administrate;

- în susţinerea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a invocat, în esenţă, următoarele aspecte:

- s-a arătat că, nu a fost încadrată infracţiunea pe art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicata prin Legea 270/2010, în condiţiile în care Legea 51/1995 intrată în vigoare prin publicare în M.Of. nr. 119/09-05-1995 nu a avut inclus acest articol, acesta fiind, de altfel, primul motiv de revizuire pe motiv de nelegalitate a încadrării juridice, fiind eronat întemeiată condamnarea penală pe o lege în care nu este prevăzută fapta penală;

- în prezentarea celui de-al doilea motiv în susţinerea aceluiaşi caz, a arătat că nu s-a reţinut în motivarea hotărârii de condamnare, nici în fond şi nici în apel, că ordonanţa nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe langa Judecătoria Bacău fusese desfiinţată prin încheiere definitivă de Judecătoria Bacău, în acelaşi dosar, în care a fost schimbată calitatea de intimat cu calitatea de inculpat a lui A. la plângerea formulată de Uniunea Naţionala a Barourilor din România. În acest sens, a menţionat că prin sentinţa penală nr. 1417/17-09-2015 pronunţată de Judecătoria Galaţi, dosar nr. x/2011, printre altele, a fost menţinută, ca fiind legală si temeinică, ordonanţa nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău. Prin urmare, aceasta gravă eroare judiciara a condus la folosirea împotriva inculpatului a probei nereale cum ca a fost anulată ordonanţa nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău. Drept pentru care pe dovada ataşată la dosar, ca act nou aflat în vigoare la data condamnării, trebuie amisă revizuirea, deoarece s-a întemeiat pe o probă falsă, neadevarată, folosită trunchiat, prin omisiune a organelor de cercetare penală şi a instanţelor care au preluat conţinutul din motivarea rechizitoriului, fără să verifice legalitatea probelor din actul de acuzare;

- nu s-a aplicat în favoarea inculpatului prevederile din art. 1l(l), art. 13 din Carta Drepturilotr Fundamentale a UE, care pentru toate actele judecate garantează pentru dreptul intern că faptele judecate nu sunt fapte penale;

- în susţinerea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. a făcut referire la sentinţa penală nr. 899/07-08-2021 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 166/17-02-2021 a Curţii de Apel Bacău; sentinţa penală nr. 780/11-05-2017 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 777/6 iunie 2018 a Curţii de Apel Bacău; sentinţa penală nr. 1417/17-09-2015 definitivă a Judecătoriei Galaţi, dosar x/2011; sentinţa penală nr. 1631/01-07-2014 a Judecătoriei Bacău, definitivă, prin decizia penală 1002/17-12-2014, dosar nr. x/2012 al Curţii de Apel Bacău; sentinţa penală nr. 17/01-03-2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 251A/30-06-2017 a ICCJ, dosar x/2013; sentinţa penală nr. 382/11-03-2016, a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 329/23-03-2017, dosar x/2013 al Curţii de Apel Galaţi.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este calea extraordinară de atac prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară.

În ceea ce priveşte temeiurile cererii de revizuire formulate de condamnatul revizuent, se constatată că acesta a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză) vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi ale art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. în sensul că mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate în privinţa sa nu se pot concilia.

Potrivit art. 453 alin. (4) teza I din C. proc. pen. " Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (…)."

Prin decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 324 din 5 mai 2017, Curtea Constituţională a reţinut "că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. priveşte situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate. Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Dispoziţiile art. 453 alin. (4) teza întâi din C. proc. pen. consacră menţinerea sistemului revizuirii totale cu privire la motivul prevăzut la alin. (1) lit. a) din acelaşi articol, limitând incidenţa acestui caz de revizuire la situaţiile în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Aceasta înseamnă că faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Dacă prin faptele sau împrejurările noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, ci numai la dovedirea anumitor elemente care implică însă menţinerea respectivei soluţii, faptele sau împrejurările noi nu constituie motiv de revizuire."

În acest context, Înalta Curte constată că motivele prezentate în susţinerea cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. vizează o interpretare a textului de lege ce a stat la baza condamnării, respectiv a art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, precum şi celelate motive prezentate mai sus (folosirea unei probei nereale, respectiv că a fost anulată ordonanţa nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău), nu se pliază pe înţelesul procesual conferit prin textul legal sintagmei "fapte sau împrejurări noi", Astfel că, în mod corect a reţinut prima instanţă că, revizuentul a invocat doar formal dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în realitate solicitând o nouă rejudecare a cauzei în baza unei noi interpretări a legii care ar fi survenit la nivelul ÎCCJ sau a Curţii Constituţionale, fiind vădit că nu se invocă fapte şi împrejurări noi care să fi survenit ulterior condamnării revizuentului.

De asemenea, se constată că motivele susţinute de revizuent nu pot fi circumscrise cazului de revizuire analizat, întrucât ceea ce se invocă nu sunt chestiuni de fapt descoperite ulterior, ci reprezintă critici cu privire la modalitatea de interpretare de instanţe a unor dispoziţii legale.

Înalta Curte observă, totodată, că o parte din motivele invocate în susţinerea cazului prevăzut art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. fac referire la aspecte ce ţin de fondul cauzei în care acesta a fost condamnat, or pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, apărările invocate fiind puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

Prin urmare, nu orice element de noutate este apt a fundamenta rejudecarea cauzei ca urmare a promovării căii de atac a revizuirii, ci doar cele care reliefează netemeinicia soluţiei atacate.

În ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. - când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.

Cu privire la prima condiţie, aceasta se consideră realizată numai dacă sunt două sau mai multe hotărâri penale definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei.

Cât priveşte cea de-a doua condiţie, starea de inconciliabilitate poate exista în următoarele ipoteze: hotărârile se referă la aceeaşi faptă şi la făptuitori diferiţi, hotărârile se referă la acelaşi făptuitor şi la fapte diferite sau hotărârile se referă la fapte şi făptuitori diferiţi.

Revizuentul a susţinut că s-au pronunţat mai multe hotărâri, fiind în esenţă condamnat pentru aceeaşi faptă prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.

Examinându-se respectivele hotărâri, se constată că în speţă nu se poate considera că există mai multe hotărâri judecătoreşti ce nu se pot concilia, hotărârile enumerate vizând fapte şi împrejurări diferite.

Astfel că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că hotărârile menţionate vizează fapte diferite şi nu identice cu cea care a făcut obiectul judecăţii în sentinţa nr. 17/2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ şi că argumentele invocate de revizuent nu se limitează la o simplă constatare a existenţei unor hotărâri ce nu se pot concilia, ci impun o rejudecare a cauzei şi o reinterpretare a dispoziţiilor legale, deja interpretate în mod definitiv şi cu autoritate de lucru judecat.

Astfel că, raportat la prevederile art. 453 şi următoarele din C. proc. pen., în mod corect, a apreciat instanţa de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, respectiv revizuentul nu a invocat niciun temei legal care să justifice o eventuală admitere a cererii sale de revizuire.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 24 septembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 24 septembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 martie 2022.