Declassification of unlawful tree cutting on private land bars conviction under post-facto criminal law change

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 489 din 14 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Slatina, în baza art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 2500 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie în forma instigării la săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia (200 de zile amendă stabilite conform dispoziţiilor art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. x 12,5 RON valoarea unei zile amendă stabilită conform dispoziţiilor art. 61 alin. (2) din C. pen.).

Executarea amenzii penale în cuantum de 2500 RON se va face potrivit dispoziţiilor art. 559 alin. (1) din C. proc. pen.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen.

În baza art. 19 şi 397 din C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obligat pe inculpata A. la plata către această parte civilă a sumei de 2844,93 RON, cu titlu de daune materiale.

A constatat că persoana vătămată Direcţia Silvică Olt nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 576 din 07 aprilie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 489/14.12.2020 a Judecătoriei Slatina, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi a redus pedeapsa aplicată acesteia de la 2.500 RON amendă penală la 1.800 RON amendă penală, reprezentând 180 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind 10 RON.

A respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu contraveneau.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut în drept că fapta inculpatei care, la data de 03.10.2018, cu intenţie directă, l-a determinat pe martorul C., cu privire la care s-a apreciat că a săvârşit fapta din culpă, să taie un număr total de 11 arbori de esenţă cer şi gârniţă dintr-o suprafaţă cu vegetaţie forestieră situată pe raza com. Topana, sat Ungureni, jud. Olt, terenul respectiv fiind moştenit de către inculpată de la tatăl acesteia în indiviziune cu alţi moştenitori, în condiţiile în care arborii respectivi nu fuseseră în prealabil marcaţi în regim silvic în scopul exploatării, valoarea prejudiciului în cuantum de 2.844,93 RON depăşind de 17,34 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie sub forma instigării la tăierea fără drept de arbori, prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008.

Împotriva deciziei penale nr. 576 din 07 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a declarat, la data de 14 mai 2021, recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că hotărârea de condamnare este nelegală întrucât prin Legea nr. 197 din 07.09.2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial nr. 823/08.09.2020, articolul 107, care incriminează tăierea de arbori, a fost modificat astfel încât tăierea fără drept constituie infracţiune numai dacă arborii sunt din fondul forestier naţional, fiind dezincriminată tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional.

Aşadar, în prezent, tăierea de arbori din afara fondului forestier naţional nu mai constituie infracţiune.

În concluzie, întrucât până la judecarea cauzei a intervenit o lege prin care a fost dezincriminată fapta de tăiere fără drept de arbori din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 4 din C. pen. şi să dispună achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. şi pe latură civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., să lase nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă B..

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.06.2021.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 576 din data de 07 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că, formal, analiza aspectelor antamate de parchet privind condamnarea inculpatei A. pe o ipoteză de incriminare care nu este prevăzută de lege, întrucât în privinţa acesteia a operat dezincriminarea, se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât fapta pentru care a fost condamnată inculpata A. a fost dezincriminată.

Critica parchetului este fondată.

În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie sub forma instigării la tăierea fără drept de arbori, prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, constă în aceea că inculpata A., la data de 03.10.2018, cu intenţie directă, l-a determinat pe martorul C., cu privire la care s-a apreciat că a săvârşit fapta din culpă, să taie un număr total de 11 arbori de esenţă cer şi gârniţă dintr-o suprafaţă cu vegetaţie forestieră situată pe raza com. Topana, sat Ungureni, jud. Olt, terenul respectiv fiind moştenit de către inculpată de la tatăl acesteia în indiviziune cu alţi moştenitori, în condiţiile în care arborii respectivi nu fuseseră în prealabil marcaţi în regim silvic în scopul exploatării, valoarea prejudiciului în cuantum de 2.844,93 RON depăşind de 17,34 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Potrivit art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, forma în vigoare la data de 03.10.2018 (data săvârşirii faptei), "Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.".

Prin Legea nr. 197 din 07.09.2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial nr. 823/08.09.2020 (în vigoare de la 11 septembrie 2020), articolul 107, care incriminează tăierea de arbori, a fost modificat, astfel încât tăierea fără drept constituie infracţiune numai dacă arborii sunt din fondul forestier naţional.

Se remarcă, aşadar, că pe parcursul procesului penal, respectiv anterior condamnării inculpatei A. chiar de către prima instanţă, au survenit modificări în norma de incriminare, începând cu data de 11 septembrie 2020 fiind înlăturată sintagma "din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia", ceea ce echivalează cu dezincriminarea faptei reţinute în sarcina acesteia.

Astfel, în speţă este incident impedimentul la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., context în care Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 576 din data de 07 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 489 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Slatina şi, rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008.

Potrivit art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., instanţa va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă B., iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie, precum şi cheltuielile judiciare din primă instanţă şi din apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 576 din data de 07 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 489 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Slatina şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.