Jurisdictional competence for recognizing foreign sentence reductions in EU EAWR transfers under Law 302/2004

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 07.12.2021, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub nr. x/2021, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva executării sentinţei penale nr. 45/FCJI din 15.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021, solicitând recunoaşterea ordonanţelor nr. 18230 din 14.12.2020 şi nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelle, Penitenciarul Vercelli şi deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată acordate prin documentele anterior menţionate.

În motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat că prin sentinţa penală contestată au fost recunoscute sentinţa Tribunalului din Torino, secţia a Treia Penală, cu nr. de referinţă 501884/12 R.G.N.R. nr. 267/14 R.G. Trib., nr. 4195, pronunţată la data de 18.07.2014, sentinţa Curţii de Apel din Torino, secţia a Doua Penală cu nr. de referinţă 3763, nr. 50791 R.G.N., 501884/12 R.G.N.R., pronunţată la data de 17.06.2016 şi sentinţa Curţii Supreme de Casaţie, secţia a Treia, cu nr. de referinţă 44279-2017 în Registrul General, pronunţată la data de 22.03.2018, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi transferarea într-un penitenciar din România, în vederea continuarii executării pedepsei închisorii, deducându-se din durata pedepsei perioada executată anterior, de la 14.06.2018 la zi.

A mai arătat că prin demersul său judiciar înţelege să solicite recunoaşterea beneficiului suplimentar acordat de autorităţile italiene prin ordonanţele nr. 18230 din 14.12.2020 şi nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelli, Penitenciarul Vercelli şi deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată astfel acordate.

În acest sens, a învederat că prin ordonanţa nr. 18230 din 14.12.2020, Biroul de Supraveghere din Vercelli a dispus recunoaşterea în favoarea sa a unui număr de 135 zile de eliberare anticipată, pentru perioada 14.06.2018-14.12.2019, iar prin ordonanţa nr. 12604 din 09.09.2021, Biroul de Supraveghere din Vercelli a dispus recunoaşterea în favoarea sa a unui număr de 90 zile de eliberare anticipată, pentru perioada 14.12.2019-14.12.2020. În plus, conform dispoziţiilor legale din Italia, Biroul de Supraveghere din Vercelli ar fi trebuit să-i recunoască deja un număr de 45 zile de eliberare anticipată, suplimentar faţă de cele deja acordate, pentru perioada 14.12.2020 - 14.06.2021.

Raportat la aspectele prezentate, contestatorul a susţinut că obiectul cererii sale vizând lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârilor autorităţilor italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian prin ordonanţele anterior menţionate, aceasta constituie o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi, raportat la finalitatea deducerii perioadei executate în străinătate, anticipat, şi la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cerere care, potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intră în competenţa de soluţionare a curţii de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi executare a hotărârii de condamnare pronunţate de instanţele statului străin.

Prin sentinţa penală nr. 90/FCJI din 14.12.2021, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 553 C. proc. pen., cu aplicarea art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, plecând de la constatarea că, în pofida încadrării în drept dată cererii de către contestator, temeiul legal al solicitării formulate de acesta este reprezentat de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel Iaşi a notat că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare (judecătoria în cazul speţei, întrucât contestatorul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol) în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Rahova (locul de deţinere al contestatorului)

În acest sens a reţinut, pe de o parte, că aspectele invocate de contestator nu aduc în discuţie existenţa unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a unei împiedicări în executarea acesteia. Pe de altă parte, că, în condiţiile în care Curtea de Apel Iaşi a pronunţat în cauză o hotărâre în baza dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, republicată, aceasta nu poate fi considerată instanţă de executare, în sensul dispoziţiilor art. 553 C. proc. pen., opinie confirmată, de altfel, prin jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, dar şi prin statuările făcute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1/2018 pronunţată în interesul legii.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia I penală, la data de 14.01.2022, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa penală nr. 128 din 25.01.2022, în temeiul art. 47 şi art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, plecând de la constatările factuale ale instanţei de trimitere, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, indiferent dacă cererea contestatorului vizează deducerea zilelor de eliberare anticipată ce i-au fost acordate de autorităţile judiciare italiene prin cele două ordonanţe sau doar recunoaşterea acestora, în temeiul art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Iaşi, ca instanţă care s-a pronunţat asupra recunoaşterii hotărârii penale străine şi transferării contestatorului în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar, aceasta fiind optica constantă a instanţei supreme în cazuri similare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 2 februarie 2022, formând obiectul dosarului nr. x/2021

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin cererea adresată Curţii de Apel Iaşi, intitulată "contestaţie la executare" şi întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat recunoaşterea ordonanţelor nr. 18230 din 14.12.2020 şi nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelle, Penitenciarul Vercelli şi deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată acordate prin documentele anterior menţionate.

Condamnatul a ataşat cererii ordonanţa nr. 18230 din 14.12.2020, prin care Biroul de Supraveghere din Vercelli i-a acordat un număr de 135 zile de eliberare anticipată pentru executarea, în perioada 14.06.2018-14.12.2019, a pedepsei "prevăzută în procesul nr. SIEP 543/18 Ministerul Public Torino", precum şi ordonanţa nr. 12604 din 09.09.2021, prin care Biroul de Supraveghere din Vercelli i-a acordat un număr de 90 zile de eliberare anticipată pentru executarea, în perioada 14.12.2019-14.12.2020, a pedepsei "prevăzută în procesul nr. SIEP 543/18 Ministerul Public Torino".

Mai reţine că, prin sentinţa penală nr. 45/FCJI din 15.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021, s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, în baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au recunoscut sentinţa pronunţată de Tribunalul din Torino, secţia a Treia Penală, cu nr. de referinţă 501884/12 R.G.N.R. nr. 267/14 R.G. Trib., nr. 4195, pronunţată la data de 18.07.2014, sentinţa Curţii de Apel din Torino, secţia a Doua Penală cu nr. de referinţă 3763, nr. 50791 R.G.N., 501884/12 R.G.N.R., pronunţată la data de 17.06.2016 şi sentinţa Curţii Supreme de Casaţie, secţia a Treia, cu nr. de referinţă 44279-2017 în Registrul General, pronunţată la data de 22.03.2018, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 10 (zece) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 609 bis alin. (1) şi (2) din C. pen. italian.

S-a constatat că fapta pentru care s-a dispus condamnarea corespunde, potrivit legii române, infracţiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus executarea, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 6 (şase) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România şi, că, potrivit art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta nu beneficiază de regula specialităţii.

S-a dedus din durata pedepsei perioada executată anterior de persoana condamnată, de la 14.06.2018 la zi.

S-a dispus comunicarea copiei dispozitivului sentinţei către persoana condamnată.

Totodată, s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a mandatului de executare a pedepsei şi efectuarea comunicărilor către autorităţile prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În fine, s-a dispus avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată şi a onorariul traducătorului autorizat de limbă italiană din bugetul Ministerului de Justiţie şi rămânerea lor în sarcina statului.

În baza acestei sentinţe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 45/15.08.2021, în executarea căruia se află în prezent contestatorul A..

În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie recunoaşterea ordonanţelor nr. 18230 din 14.12.2020 şi nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelle, Penitenciarul Vercelli şi deducerea unei perioade suplimentare de 225 de zile de închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autorităţile judiciare italiene ca urmare a perioadei executate în acest stat, în intervalele 14.06.2018-14.12.2019 şi, respectiv, 14.12.2019-14.12.2020, din pedeapsa de 6 (şase) ani şi 10 (zece) luni închisoare în regim de detenţie la care a fost condamnat prin sentinţa pronunţată de Tribunalul din Torino, secţia a Treia Penală, cu nr. de referinţă 501884/12 R.G.N.R. nr. 267/14 R.G. Trib., nr. 4195, pronunţată la data de 18.07.2014, sentinţa Curţii de Apel din Torino, secţia a Doua Penală cu nr. de referinţă 3763, nr. 50791 R.G.N., 501884/12 R.G.N.R., pronunţată la data de 17.06.2016 şi sentinţa Curţii Supreme de Casaţie, secţia a Treia, cu nr. de referinţă 44279-2017 în Registrul General, pronunţată la data de 22.03.2018 (recunoscute şi puse în executare prin sentinţa penală nr. 45/FCJI din 15.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15.08.2021).

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârilor autorităţilor italiene anterior menţionate, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian prin ordonanţele anterior menţionate.

Lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la autenticitatea actelor judiciare pretins emise de autorităţile judiciare italiene, prezentate de contestator, şi a efectelor lor în planul pedepsei în executarea căreia se află, şi, eventual, recunoaşterea acestora în vederea producerii de efecte juridice.

Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deţine şi Italia.

Dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existenţa unor acte emise de autorităţile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului şi care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanţa naţională, această din urmă instanţă este competentă a le recunoaşte în cadrul procedurii contestaţiei la executare. Situaţia este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Cum în speţă, condamnatul A. invocă, pe calea contestaţiei la executare, existenţa unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, decurgând din cele două ordonanţe pretins emise de autorităţile judiciare italiene, cererea acestuia intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., care atrag competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speţă, Curtea de Apel Iaşi.

Pentru stabilirea instanţei competente este irelevant dacă înscrisurile care atestă pretinsa reducere de pedeapsă au fost transmise de statul emitent direct autorităţilor judiciare ale statului de executare sau doar persoanei condamnate vizate; esenţiale, sub acest aspect, sunt obiectul procedurii şi efectele hotărârii în planul pedepselor aplicate, în speţă, fiind vorba, aşa cum s-a argumentat în precedent, de recunoaşterea unor reduceri de pedeapsă acordate parţial anterior, parţial ulterior transferului, dar vizând, în ambele cazuri, perioada executată premergător acestui moment.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2022.