Expropriation under Decree 137/1987: unavailability of monetary compensation in lieu of reparative securities under Law 10/2001

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 aprilie 1997 la Tribunalul Botoșani, modificată, reclamantul A.C. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria municipiului Botoșani să fie despăgubit exclusiv prin echivalent bănesc pentru că în anul 1987 a fost deposedat de proprietatea sa asupra unei suprafețe de 105 mp, teren situat în municipiul Botoșani, prin expropriere conform Decretului Consiliului de Stat nr. 137 din 19 mai 1987.

În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 33 din 20 ianuarie 2003 Tribunalul Botoșani a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că Legea nr. 10/2001 nu reglementează posibilitatea despăgubirii reclamantului prin echivalent bănesc.

Art. 11 alin. (8) din lege dispune că în ipoteza în care se află reclamantul măsurile reparatorii în echivalent constau numai în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, măsuri reparatorii ce n-au fost cerute.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și susținând că este îndreptățit la despăgubiri așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză.

Prin decizia nr. 53 din 10 iunie 2003 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința atacată fixând termen pentru judecata fondului reținându-se că în mod greșit acțiunea a fost respinsă pe excepție.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria municipiului Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, respinse ca inadmisibile prin decizia nr. 5063 din 28 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată va evoca fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă.

Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin decizia nr. 1087 din 22 aprilie 2004 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 33 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, reluând motivarea instanței de fond.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs.

Deși recurentul nu și-a structura motivarea recursului în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. totuși prezentarea acestora permite încadrarea lor în conținutul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Decizia este criticată pentru că, arată recurentul reclamant, deși și-a exprimat opțiunea conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța în mod greșit a reținut că cererea privind despăgubirile bănești este nefondată.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor urma.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispune: ”În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești”.

Art. 11 alin. (8) al aceleiași legi dispune “Pentru situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite”.

Fiind vorba de o expropriere realizată în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 137/1987 sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și nu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocate de recurent și care, prevăd despăgubiri bănești.

Recurentul reclamant nu a cerut măsuri reparatorii, ci doar despăgubiri bănești. Măsurile reparatorii sunt singurele posibile în ipoteza în care se află imobilul expropriat; mai mult, a precizat acțiunea la data de 11 decembrie 2002 (fila 132 dos. 1590/1997 Tribunalul Botoșani) în sensul că dorește despăgubiri bănești, nemodificându-și opțiunea pe parcursul judecării procesului.

Așa fiind recursul nu este nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 1087 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.