Defendant's forgery conviction reduced to aiding and abetting, 7-month suspended sentence with supervision imposed.

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2022

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31/F din data de 17 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a hotărât următoarele:

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o perioadă de 1 an începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat, aceasta urmând a se executa în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, termen stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a stabilit în sarcina inculpatei, pe durata termenului de încercare, următoarele obligaţii:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatei să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Olt sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a obligat inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 70 de zile, în cadrul Colegiului National Agricol "Carol I" Slatina sau în cadrul Consiliului Local Slatina, Direcţia Administrare Patrimoniu.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Olt.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a pus inculpatei în vedere dispoziţiile art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desfiinţat, prin anulare în totalitate, chitanţa seria x.T. nr. 336/02.11.2017 întocmită şi folosită de A..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 3000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 22.09.2017, inculpata A. a depus, la BEJA B., pentru clienta C., str. x, cerere de executare silită şi titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2461/14.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, constituindu-se, astfel, dosarul de executare nr. 1730/2018 al biroului executorului judecătoresc menţionat.

Până la data de 27.10.2017, când a fost emisă de executorul judecătoresc încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, inculpata A. a falsificat, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, chitanţa seria x nr. x/02.11.2017, pe care a depus-o, în perioada 23.09.2017 - 27.10.2017, la dosarul de executare nr. 1730/2018 al B.E.J.A. B., ca dovadă a încasării sumei de 45.000 RON reprezentând onorariu avocat de la clienta C., din Bucureşti.

În chitanţa seria x nr. x/02.11.2017 pe care a completat-o şi a semnat-o, inculpata A. a menţionat, contrar adevărului, că a primit cei 45.000 RON de la clienta - creditoare executională C..

Urmare a depunerii de către A. a chitanţei falsificate, executorul judecătoresc D. a inclus suma de 45.000 RON în cuantumul cheltuielilor de executare silită pe care le-a stabilit, prin încheierea din 27.10.2017, în sarcina debitorului execuţional E..

În acest sens, Curtea a retinut că martorul D., executor judecătoresc, a declarat că, în septembrie 2017, la biroul său s-a prezentat A. din partea C., solicitând executarea silită a dispozitivului unei sentinţe civile definitive, prin care E. era obligat la demolarea blocului P +4 construit nelegal lângă blocul C.. Martorul a precizat că ulterior, inculpata A. s-a prezentat la biroul său de executor judecătoresc, ocazie cu care a depus la dosarul de executare nr. 1730/2018 delegaţia avocaţială, ca dovadă a reprezentării creditoarei, dar şi dovezi de plată a onorariului avocaţial în cuantum de 45.000 RON.

Martorul a mai precizat că, după ce a comunicat debitorului D. încheierea de încuviinţare a executării silite, somaţia si cheltuielile de executare silită în care era inclusă şi suma de 45.000 RON reprezentând onorariul avocaţial menţionat in chitanţa seria x nr. x/02.11.2017 depusa de A., acesta s-a prezentat la biroul său, susţinând că a discutat cu doamna F., reprezentanta creditoarei, care a negat plata sumei de 45.000 RON către avocata A.. A mai precizat martorul D. ca, la câteva zile de la această discuţie cu E., a dialogat cu F., preşedinte al C., de la care a aflat că acel onorariu de 45.000 RON era fictiv, în sensul că ea, în calitate de reprezentantă a asociaţiei, nu achitase suma de bani către inculpată.

Declaratiile martorului D. sunt confirmate si de martorul E., care a arătat că a fost informat de executorul judecătoresc că solicitarea de executare a hotărârii judecătoreşti definitive nr. 2461/14.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, primind de la executor si acte scrise, din care rezulta că trebuie să plătească creditoarei, C., suma de 45.000 RON reprezentând onorariul avocatei A. pentru reprezentarea în dosarul de executare.

Martorul E. a declarat că a realizat că acel onorariu de 45.000 RON era fictiv, întrucât în procesul civil de fond, ce a necesitat o muncă mult mai amplă din partea avocatului faţă de cea din dosarul de executare silită, instanţa stabilise că acelaşi avocat avea de primit un onorariu de 2.500 RON, motiv pentru care a formulat plângerea penală ce face obiectul prezentei cauze.

La stabilirea situatiei de fapt, Curtea a avut în vedere si declaraţiile martorei F., presedintele C., din Bucureşti, str. x, creditoarea din dosarul de executare nr. 1730/2018 al B.E.J.A. B..

Astfel, martora F. a arătat că s-a înţeles cu avocata A. pentru ca aceasta să meargă la executorul judecătoresc şi să ceară pentru C. executarea silită a sentinţei civile nr. 2461/14.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, semnând, în acest sens, contractul de asistenţă juridică nr. x/15.10.2017.

Martora F. a afirmat că inculpata a adăugat ulterior semnării contractului de asistenţă juridică nr. x/15.10.2017, suma de 45.000 RON cu pix de altă culoare decât cel folosit iniţial la completarea clauzelor actului, precizând ca era imposibil ca ea să fie de acord ca C. să plătească inculpatei 45.000 RON pentru faza de executare silită în condiţiile în care, pentru cele patru acţiuni civile de fond, îi achitase onorarii de cel mult 1.000 RON.

Martora F. a mai arătat că respectiva chitanţă emisă de inculpată este falsă, întrucât ea nu a plătit 45.000 RON în legătură cu dosarul de executare silită şi nu a cunoscut emiterea de către inculpată a facturii către C., ce a fost depusă la dosarul de executare silită.

Vizualizarea contractului de asistenţă juridică nr. x din 15.10.2017 evidenţiază sinceritatea martorei F.. Aceasta deoarece instrumentul de scris cu care s-a semnat contractului de asistenţă juridică nr. x din 15.10.2017 a fost folosit la completarea parţială a acestuia, observându-se o diferenţă clară faţă de pasta scripturală folosită la trecerea sumei de 45.000 RON şi a menţiunii "se achită separat", de la articolele 2 şi 3 din contract.

Declaraţiile martorului G., fostul sot al inculpatei A. si tatăl copilului acesteia, nu pot fi avute în vedere întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, martorul încercând, într-o notă absolut subiectivă, sa dea o altă conotaţie faptelor deduse judecăţii.

De asemenea, apărările inculpatei A. au fost contrazise de ansamblul probatoriului administrat în cauză.

Curtea a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., de către inculpata A..

Astfel, elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea inculpatei de falsificare a chitanţei seria x nr. x/02.11.2017, prin inserarea menţiunii neconforme adevărului privind primirea sumei de 45.000 RON de la C., acţiune urmată de folosirea înscrisului falsificat prin depunerea acestuia la dosarul de executare nr. 1730/2018 al BEJA B., în scopul producerii de efecte juridice constând in includerea sumei de bani menţionate în totalul cheltuielilor de executare ce urmau a fi imputate debitorului.

În ceea ce priveşte urmarea infracţiunii, Curtea a reţinut că, în urma folosirii de către A. a chitanţei falsificate, executorul judecătoresc D. a inclus suma de 45.000 RON în cuantumul cheltuielilor de executare silită stabilite prin încheierea din 27.10.2017, în procedura de executare silită fiind indisponibilizate bunuri imobile ale debitorului E..

Din perspectiva laturii subiective, forma de vinovăţie cu care inculpata a acţionat este cea a intenţiei directe, aceasta prevăzând rezultatul faptei pe care a comis-o cu scopul de a obţine, în mod necuvenit, suma de 45.000 RON din patrimoniul lui E., debitorul din dosarul de executare silită nr. x/2018 al BEJA B..

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei A., Curtea a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 C. pen., notând că inculpata este la primul conflict cu legea penală, are studii superioare juridice, este divorţată şi are un copil minor în întreţinere. În ciuda faptului ca este absolventă de studii superioare juridice, inculpata a avut pe parcursul procesului penal o atitudine nesincera, refuzând asumarea responsabilităţii fata de infracţiunea comisă şi lăsând impresia ca nu conştientizează pe deplin gravitatea acesteia.

Prin urmare, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 7 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani, este de natură să corespundă tuturor criteriilor prevăzute de lege şi reprezintă un mijloc adecvat de constrângere şi reeducare a inculpatei pentru activitatea infracţională desfăşurată.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, Curtea constată că fapta comisa de inculpata A. in calitate de avocat, o face nedemna sa exercite drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Având în vedere faptul că inculpata A. a falsificat chitanţa seria x.T. nr. 336/02.11.2017 prin inserarea menţiunii neconforme adevărului privind primirea sumei de 45.000 RON cu titlu de onorariu de la C., Curtea a făcut aplicarea disp. art. 25 alin. (3) C. proc. pen., desfiinţând, prin anulare în totalitate, chitanţa menţionată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpata A., care a criticat soluţia primei instanţe pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel expuse în cererea iniţială, inculpata a susţinut, în esenţă, următoarele: nu a fost săvârşită o faptă penală împotriva autorului plângerii, de vreme ce nu a existat un prejudiciu în dauna acestuia; executarea silită a fost pornită împotriva altei asociaţii de proprietari; executorul judecătoresc nu a prezentat creditoarei cererea de renunţare la onorariu; creditoarea a avut cunoştinţă de cuantumul onorariului pe care şi l-a asumat, fără a cere anularea sa; contractul de asistenţă juridică nu a fost anulat, onorariul consemnat în cuprinsul său fiind real, iar chitanţa nu are caracter fals.

La data de 10 septembrie 2021, inculpata A. a prezentat Înaltei Curţi o nouă motivare a apelului, susţinând că nu este autoarea faptei reţinute în sarcina sa, aceasta fiind săvârşită de fostul său soţ, G., împreună cu martora F. şi în complicitate cu executorul judecătoresc D.. A precizat că G. şi F. sunt persoanele care au scris contractul de asistenţă juridică, factura şi chitanţa în litigiu, tot G., împreună cu D., redactând împuternicirea avocaţială şi cererea de executare silită.

Apelanta inculpată a susţinut că ştampila aplicată pe înscrisurile în litigiu a fost contrafăcută, toate actele fiindu-i sustrase de către G. şi F., care au indus-o în eroare că le-ar fi pierdut.

În fine, cu ocazia dezbaterilor orale din data de 8 februarie 2022, apelanta inculpată a susţinut că nu a săvârşit infracţiunea de care este acuzată, motiv pentru care ar trebui să se refacă urmărirea penală, pentru a fi traşi la răspundere penală cei care au săvârşit această infracţiune.

A susţinut, în subsidiar, că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât nu există probe care să conducă la condamnarea sa, declaraţiile martorilor fiind evazive şi neconcludente, în condiţiile în care niciunul dintre aceştia nu precizează că s-ar fi întâlnit cu ea sau că inculpata este cea care a întocmit dosarul de executare ori că ea ar fi semnat efectiv vreun înscris care să producă efecte juridice.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

În al doilea grad de jurisdicţie, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 martie 2021, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 9 aprilie 2021, când instanţa a amânat cauza la data de 21 mai 2021, termen preschimbat la data de 18 mai 2021, prin rezoluţia din 29 aprilie 2021.

La termenul din 18 mai 2021, constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, stabilind termen pentru pronunţare, în condiţiile art. 391 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 406 alin. (1) C. proc. pen. (în forma în vigoare conform Legii nr. 130/2021), la data de 29 iunie 2021.

Prin încheierea din 27 mai 2021, pentru motivele detaliat prezentate în cuprinsul ei, Înalta Curte a repus cauza pe rol, fixând termen la data de 14 septembrie 2021.

Înalta Curte a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatei A., în condiţiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., la termenul din 14 septembrie 2021.

Prin încheierea de la acelaşi termen, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri constând în autodenunţul formulat de G. la 12 septembrie 2021 şi a dispus audierea martorilor G., D. şi F.. Administrarea probei testimoniale a avut loc la termenele din 28 septembrie 2021 (martorul G.) şi 12 octombrie 2021 (martorii D. şi F.).

La termenul din 26 octombrie 2021, instanţa a procedat la luarea unor suplimente de declaraţie inculpatei A., raportat la înscrisurile a căror expertizare grafică a solicitat-o, iar martorului G., raportat la autodenunţul formulat în cauză.

Prin încheierea de la acelaşi termen, Înalta Curte a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice asupra chitanţei seria x nr. x din 2 noiembrie 2017, cu următoarele obiective: 1. să se stabilească dacă scrisul existent pe chitanţă a fost executat de inculpata A.; 2. în eventualitatea unui răspuns negativ, să se stabilească dacă scrisul de pe chitanţă a fost executat de numitul G.; 3. să se stabilească dacă semnătura aplicată la rubrica "Casier" de pe chitanţă a fost executată de inculpata A.; 4. în eventualitatea unui răspuns negativ, să se stabilească dacă semnătura aplicată la rubrica "Casier" de pe chitanţă a fost executată de numitul G..

În vederea efectuării expertizei încuviinţate, la acelaşi termen, instanţa a procedat la luarea unor probe de scris de la apelanta inculpată A. şi martorul G., pentru a fi utilizate în procesul de comparare efectuat de experţi.

Prin adresa din 22 decembrie 2021, Institutul National de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti a transmis Raportul de expertiză criminalistică nr. 404 din 22 decembrie 2021 întocmit în cauză.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2022, instanţa de apel a respins cererile inculpatei A. de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză şi de efectuare a unei noi expertize grafice, pentru argumentele detaliat redate în cuprinsul acesteia.

În şedinţa din 8 februarie 2022, Înalta Curte a pus în discuţie cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei presupus comise de inculpata A., din infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., precum şi necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., în aceeaşi infracţiune, în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., invocată, din oficiu, de către instanţă.

Prin încheierea de la aceeaşi dată, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei presupus comisă de inculpata A., din infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., în aceeaşi infracţiune, în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

Totodată, a respins solicitarea formulată de Ministerul Public, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., pentru argumente factuale şi juridice ce vor fi detaliate în prezenta decizie.

În fine, a respins cererea inculpatei de administrare a probei testimoniale constând în audierea martorilor E. şi G., formulată în raport de noua încadrare juridică dată faptei.

*

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Ansamblul probator administrat în mod nemijlocit în faza apelului, coroborat cu probele administrate în fazele procesuale anterioare, justifică reţinerea unei situaţii de fapt parţial diferite de cea valorificată prin hotărârea apelată.

În concret, probatoriul a evidenţiat că participarea inculpatei A. la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată dedusă judecăţii s-a concretizat exclusiv în acte de ajutor material şi moral la falsificarea chitanţei în litigiu, manoperele propriu-zise de realizare a scrierii olografe de pe chitanţa în litigiu fiind realizate, însă, de o altă persoană, respectiv martorul G. - soţul inculpatei.

În opoziţie cu statuările factuale ale primei instanţe, probatoriul administrat nu a confirmat, în mod neechivoc, nici ipoteza semnării înscrisului contrafăcut de către inculpata A., autorul semnăturii în litigiu neputând fi stabilit cu certitudine, astfel cum se va demonstra în continuare.

Contextul factual şi juridic în care a fost plăsmuită şi folosită chitanţa seria x nr. x din 2 noiembrie 2017 nu a fost contestat în cel de-al doilea grad de jurisdicţie.

În condiţiile în care obiectul acuzaţiei de fals se rezumă, în speţă, la activitatea de întocmire şi folosire a acestei chitanţe, succesiunea restului documentelor care au precedat sau succedat înscrisului în litigiu va fi evidenţiată în prezenta decizie doar pentru clarificarea contextului comiterii infracţiunii deduse judecăţii, veridicitatea respectivelor înscrisuri excedând, însă, limitelor analizei propriu-zise a instanţei de apel.

Sub rezerva acestor precizări prealabile, Înalta Curte reţine că plăsmuirea chitanţei seria x nr. x din 2 noiembrie 2017 a intervenit în contextul demarării procedurii de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2461 din 14 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013 (definitivă prin decizia civilă nr. 2051 din 8 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal), prin care s-a dispus, în esenţă, obligarea pârâtului E. la desfiinţarea lucrărilor realizate în temeiul autorizaţiei de construire nr. 460-G din 15 octombrie 2012 şi aducerea terenului la starea existentă înaintea începerii lucrărilor.

Demersurile de executare silită au fost iniţiate de creditoarea C. care, la data de 22 septembrie 2017, prin intermediul avocatului A., a depus la B.E.J.A B. cerere de începere a executării silite, fiind format dosarul de executare nr. 1730/2017. Semnătura şi ştampila aplicate pe cerere sunt aferente, aparent, titularului Cabinetului Individual de Avocat A., însă înscrisul nu a fost însoţit, la data depunerii, de o împuternicire avocaţială din care să rezulte o atare calitate de avocat a semnatarului.

O astfel de împuternicire avocaţială cu seria x nr. x, purtând data de 24 septembrie 2017, a fost depusă la dosarul execuţional abia ulterior, la o dată neprecizată, împreună cu factura nr. x din 25 septembrie 2017 emisă de Cabinetul Individual de Avocat A. către C., pentru suma de 45.000 RON reprezentând "contravaloare contract de asistenţă juridică".

În baza acestor înscrisuri, prin încheierea din 25 septembrie 2017 dată în dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J.A B., s-a admis cererea creditoarei C. şi s-a dispus deschiderea procedurii de executare silită, iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, s-a dispus încuviinţarea executării silite în toate formele prevăzute de lege la solicitarea creditoarei C. împotriva debitorilor E. şi Sectorul 5 Bucureşti prin primar, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2461 din 14 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Subsecvent încuviinţării judiciare a executării silite, prin încheierea din data de 27 octombrie 2017, B.E.J.A B. a stabilit cheltuieli de executare silită în dosarul nr. x/2017 în sumă de 52.022,68 RON, din care suma de 45.000 RON reprezenta onorariu avocat în faza executării silite.

La o dată ce nu a putut fi stabilită cu certitudine, plasată de acuzare în intervalul 22 septembrie 2017- 27 octombrie 2017 şi situată, în orice caz, cel mai târziu la 2 noiembrie 2017, a fost depusă la dosarul execuţional chitanţa seria x nr. x din 2 noiembrie 2017 eliberată de Cabinetului Individual de Avocat A., în cuprinsul căreia s-a consemnat olograf pretinsa primire a sumei de 45.000 RON de la C., reprezentând contravaloare "factură x/25.09.2017".

Acest înscris sub semnătură privată, purtând semnătura aparentă şi ştampila cabinetului de avocat, cuprinde împrejurări de fapt necorespunzătoare adevărului, în condiţiile în care, în realitate, C. nu a achitat cabinetului avocaţial suma de bani consemnată în fals.

Sub acest aspect, se constată că martora F. a negat în mod constant nu doar plata unei astfel de sume, ci însăşi asumarea sa contractuală formală, de vreme ce cuantumul de 45.000 RON depăşea cu mult posibilităţile financiare ale asociaţiei. În contextul calităţii creditoarei - o simplă asociaţie de proprietari - şi al particularităţilor litigiului, Înalta Curte apreciază credibile declaraţiile martorei, acestea fiind întărite, suplimentar, şi de un argument de ordin normativ, derivat din prevederile art. 1 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar, act normativ care limitează în mod expres valoarea plăţilor zilnice efectuate, prin stabilirea unui plafon de 5.000 RON/persoană, mult inferior, aşadar, celui consemnat în cuprinsul chitanţei.

Lipsa de corespondent în realitate a menţiunilor privind remiterea, de către asociaţia creditoare, a sumei de 45.000 RON nu a mai fost, de altfel, contestată în apel, fiind reconfirmată de probatoriul testimonial administrat în această fază şi admisă explicit inclusiv de către apelanta inculpată A..

În schimb, identitatea persoanelor care au procedat în mod efectiv la contrafacerea şi folosirea înscrisului în vederea producerii de consecinţe juridice a rezultat a fi diferită de cea reţinută în primă instanţă.

Sub aspectul autorului contrafacerii chitanţei prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, din coroborarea probatoriului testimonial cu raportul de expertiză criminalistică nr. 404 din 22 decembrie 2021 întocmit de Ministerul Justiţiei - Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti a rezultat că scrierea olografă de pe chitanţa în litigiu a fost efectuată de către G. (soţul inculpatei, cei doi fiind în prezent, conform propriilor declaraţii, despărţiţi în fapt). Concluziile raportului de expertiză criminalistică confirmă declaraţiile celui din urmă în apel şi susţin neechivoc o atare stare factuală, expertul criminalist reţinând că "Menţiunile manuscrise ce completează rubricile chitanţei seria x nr. x/02.11.2017 nu au fost executate de numita A., ci de către G.".

Prin acelaşi raport de expertiză s-a concluzionat că "nu se poate stabili dacă semnătura de la poziţia "Casier" de pe chitanţa seria x nr. x/02.11.2017 a fost executată de numita A. ori de către G.".

Impedimentele la stabilirea autorului semnăturii în litigiu au fost evidenţiate detaliat în cuprinsul raportului, ele derivând, în esenţă, din particularităţile de realizare scripturală a semnăturii inculpatei, care prezintă "puţine caracteristici particulare care să aibă valoare identificatoare pentru scriptor", iar "aspectul simplificat şi structura simplă a semnăturilor de referinţă fac ca acestea să aibă rezistenţă scăzută la contrafacere, putând fi realizate cu uşurinţă de orice persoană cu abilităţi scripturale bune". S-a reţinut, de asemenea, că semnăturile realizate de G. în cadrul probelor grafice prelevate la Înalta Curte (prin care martorul a imitat semnătura inculpatei) pun în lumină "construcţii grafice similare atât cu semnătura în litigiu, dar şi cu semnăturile autentice ale sus-numitei, astfel încât nu s-au putut face diferenţieri între autorii semnăturilor" .

Înalta Curte reţine deplina fiabilitate a probei criminalistice şi îi va da integral eficienţă probatorie, având în vedere că raportul de expertiză a fost întocmit pe baza unor înscrisuri originale emanând neîndoielnic de la participanţii procesuali interesaţi, redactate în circumstanţe factuale şi perioade de timp diferite, precum şi pe baza probelor de scris şi semnătură prelevate în mod nemijlocit în apel, atât de la inculpata A., cât şi de la martorul G..

Reţinând, prin urmare, demonstrat neîndoielnic faptul că martorul G. este autorul scrierii olografe în litigiu, iar în privinţa semnăturii, există un dubiu rezonabil asupra autorului său real, Înalta Curte constată necesar să clarifice, în mod subsecvent, dacă inculpata A. a fost cea care a folosit înscrisul contrafăcut, acţionând, din această perspectivă, ca eventual autor al uzului de fals.

Sub aspectul autorului folosirii înscrisului contrafăcut, probatoriul testimonial administrat în cel de-al doilea grad de jurisdicţie a relevat probabilitatea ridicată ca respectiva chitanţă să fi fost depusă la biroul executorului judecătoresc tot de către G..

Pe fondul aparentei obişnuinţe a acestuia din urmă de a-şi asuma, în mod activ şi repetat, sarcinile administrative pe care le implica, în mod firesc, exercitarea profesiei de avocat de către soţia sa inculpată (cum ar fi depunerea sau transmiterea unor înscrisuri), martorul G. s-a implicat nemijlocit şi în circuitul documentar propriu dosarului execuţional nr. x/2017.

Astfel, martora F., reprezentanta creditoarei C., a arătat că a avut două sau trei întâlniri cu inculpata A., "în decursul anilor, în legătură cu acest litigiu, în rest la asociaţie venind soţul inculpatei pentru a încheia contractele referitoare la procesele avute în decursul anilor". Cu referire la înţelegerea contractuală corespunzătoare dosarului execuţional nr. x/2017, martora a precizat că "G. a venit la mine să semnăm contractul de asistenţă juridică", percepţia martorei cu privire la rolul soţului inculpatei fiind că acesta este avocat "întrucât aşa se recomanda, inclusiv la asociaţiile din vecinătate, iar ulterior am aflat că soţia dânsului era avocat şi mergea în instanţă cu dosarele, G. făcând doar pe intermediarul" (declaraţia martorei F. din data de 12 octombrie 2021).

La rândul său, martorul D. a reliefat o conduită similară din partea lui G. în raporturile cu biroul executorului judecătoresc, precizând că soţul inculpatei s-a adresat biroului anterior litigiului de interes în speţă, "prezentându-se ca fiind avocat" şi tot el a fost cel care "a venit cu cererea de începere a executării silite" ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 (declaraţia martorului D. din data de 12 octombrie 2021).

Cu privire la circumstanţele depunerii, la dosarul de executare, a chitanţei nr. x din 2 noiembrie 2017, contrafăcute, probatoriul testimonial nu a permis, însă, stabilirea certă a persoanei care a prezentat biroului executorului judecătoresc înscrisul fals. Deşi G. a susţinut, în declaraţia dată în apel, că ar fi fost cel care a depus chitanţa în litigiu odată cu cererea de executare silită şi restul înscrisurilor, susţinerile sale nu prezintă un grad ridicat de fiabilitate, astfel cum se va demonstra în continuare, iar în absenţa altor mijloace de probă care să le coroboreze, exigenţele art. 103 alin. (2) C. proc. pen. se opun unei valorificări necondiţionate a acestora la soluţionarea cauzei.

Martorul D. a precizat, în opoziţie cu susţinerile divergente ale lui G., că împuternicirea avocaţială, factura şi chitanţa au fost depuse ulterior cererii de începere a executării silite, la insistenţele sale de a se justifica onorariul avocaţial pretins, însă nu şi-a amintit cine anume a prezentat biroului, în concret, respectiva chitanţă.

La rândul său, martora F. a susţinut constant că a aflat despre chitanţa falsificată de la executorul judecătoresc, care i-a comunicat că a fost adusă de G., interpelând-o în legătură cu menţiunile consemnate în cuprinsul său, referitoare la plata onorariului.

În condiţiile în care, pe de o parte, declaraţiile celor doi martori sus-menţionaţi nu cuprind elementele factuale necesare stabilirii certe a autorului actului de folosire, inculpata A. negând la rândul său, în apel, orice implicare în activitatea infracţională, iar, pe de altă parte, varianta presupusei contribuţii a lui G. la activitatea ilicită pare a fi, cel puţin în parte, plauzibilă, Înalta Curte constată că acuzaţia adusă inculpatei sub acest aspect nu a fost confirmată dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Pe cale de consecinţă, dubiul persistent asupra contribuţiei avute de A. la două dintre acţiunile subsumate elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. - respectiv, semnarea chitanţei falsificate şi folosirea acesteia - corelat cu stabilirea certă a neimplicării sale în scrierea olografă ce a completat înscrisul necorespunzător adevărului, legitimează concluzia că activitatea ilicită a inculpatei nu s-a materializat în acte de executare efectivă a laturii obiective proprii falsului, nefiind, prin urmare, specifică autoratului la infracţiunea dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că normele de incriminare incidente în speţă nu sunt cele prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. ori art. 323 C. pen., contribuţia inculpatei A. putând îmbrăca, cel mult, forma unei complicităţi la săvârşirea falsului în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în şedinţa publică din data de 8 februarie 2022, a procedat la schimbarea în mod corespunzător a încadrării juridice.

Reevaluând în aceste noi coordonate factuale şi juridice contribuţia inculpatei A. la săvârşirea faptei, Înalta Curte apreciază că probatoriul confirmă neîndoielnic actele sale de înlesnire materială şi morală a demersurilor realizate de G..

Pe de o parte, inculpata a fost cea care a facilitat obţinerea şi completarea în fals a formularului tipizat de chitanţă, permiţând terţilor accesul nestingherit la chitanţierul utilizat în activitatea sa profesională.

Conform declaraţiilor inculpatei, documentele specifice profesiei puteau fi accesate de soţul său care, aşa cum a relatat martora F., era persoana care înmâna în mod obişnuit înscrisuri clienţilor avocatei inculpate, iar nu doar în litigiul vizat în speţă. O atare conduită demonstrează că demersurile martorului în legătură cu dosarul execuţional nr. x/2017 nu au avut caracter izolat, ci s-au înscris în contextul mai larg al unui mod de lucru statornicit anterior, de conivenţă cu inculpata A..

Pe de altă parte, apelanta inculpată a acceptat şi susţinut moral utilizarea informaţiilor specifice profesiei sale juridice într-un mod ilicit, în vederea producerii consecinţei juridice a obţinerii frauduloase, de la debitorul E., a unei sume de bani cu titlu de onorariu avocaţial în faza de executare silită.

Atât martora F., cât şi martorul D. au confirmat faptul că apelanta a fost implicată activ - chiar dacă nu exclusiv - în demersurile de executare silită, discutând nemijlocit atât cu reprezenta asociaţiei creditoare despre necesitatea iniţierii procedurilor de executare, cât şi cu executorul judecătoresc, pe marginea aceloraşi proceduri. În plus, inculpata avocat s-a deplasat personal la locul amplasării construcţiei ce urma a fi demolată, astfel cum rezultă din declaraţia martorei F. din data de 18 septembrie 2020, coroborată cu procesul-verbal din 29 ianuarie 2018 întocmit de B.E.J.A B., din care rezultă deplasarea inculpatei la faţa locului, alături de executorul judecătoresc.

Înalta Curte subliniază că elementele probatorii relevante pentru clarificarea contribuţiei concrete a inculpatei A. la săvârşirea faptei sunt, preponderent, cele administrate în faza apelului, în care a fost devoalată, pentru prima dată, aparenta implicare a lui G. în activitatea ilicită, strategia de apărare a inculpatei modificându-se în mod subsecvent şi concordant.

Probele testimoniale administrate în fazele anterioare ale procesului nu cuprind vreo referire semnificativă la rolul martorului G. în acest mecanism, o atare împrejurare fiind consecinţa modului în care a fost structurată iniţial apărarea inculpatei, care nu a negat, nici în faza de urmărire penală şi nici în cursul judecăţii în primă instanţă, că ar fi fost implicată în redactarea şi folosirea înscrisului fals. Aceste probe testimoniale vor fi avute în vedere, prin urmare, în măsura în care se coroborează cu restul mijloacelor de probă, mai ales cu cele administrate în apel, singurele susceptibile a clarifica totalitatea împrejurărilor factuale relevante pentru deplina lămurire a cauzei.

Astfel, în declaraţia din data de 12 octombrie 2021, martorul D. a confirmat interacţiunea repetată avută cu inculpata A. în contextul derulării executării silite ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, arătând că inculpata a venit la biroul său, fie singură, fie împreună cu soţul, purtând discuţii repetate despre procedura de executare - "De venit, inculpata a venit la sediul biroului, ştiu că au existat mai multe discuţii la care a asistat şi aceasta, având în vedere specificul dosarului de executare, în care se punea problema avansării cheltuielilor necesare demolării imobilului. Îmi amintesc, de asemenea, că au venit fie inculpata, fie soţul acesteia, fie împreună. (...) aceasta a fost la mine la birou de mai multe ori şi am discutat despre acest dosar de executare având în vedere specificul său".

În declaraţiile anterioare, martorul D. a arătat, de asemenea, că inculpata a venit la biroul său, s-a interesat de capacitatea de a pune în executare silită titlul executoriu, a depus iniţial cererea de executare silită şi, ulterior, delegaţie şi factură, participând, de asemenea, la unele discuţii purtate între F. şi debitori. Aceste declaraţii nu clarifică, însă, în mod neechivoc, elementele contextuale ale depunerii chitanţei falsificate şi nici nu cuprind vreo referire la implicarea soţului inculpatei în dialogul avut cu executorul judecătoresc, urmând a fi valorificate, în consecinţă, numai sub aspectul prezenţei active a inculpatei la biroul executorului, în modalitatea descrisă şi în apel.

Martora F. a precizat, în declaraţia din 12 octombrie 2021, că G. a prezentat spre semnare, la sediul asociaţiei, contractul de asistenţă juridică, aşa cum procedase şi în alte cazuri în care, anterior contractului în discuţie, inculpata acordase asistenţă juridică aceluiaşi subiect de drept în alte litigii "Cu doamna avocat A. m-am întâlnit de două sau de trei ori în decursul anilor în legătură cu acest litigiu, în rest, la asociaţie venind soţul inculpatei pentru a încheia contractele referitoare la procesele avute în decursul anilor, inclusiv cu celelalte asociaţii din vecinătate. Dl. G. împreună cu inculpata şi cu executorul judecătoresc au venit după ce s-a dat decizia de demolare pe cheltuiala debitorului, au văzut despre ce este vorba (...)."

În faza de urmărire penală, martora F. a detaliat circumstanţele încheierii contractului de asistenţă juridică cu inculpata A., precizând că în conţinutul documentului nu s-a menţionat cuantumul onorariului "nu am stabilit o sumă, ci aceasta (n.r. inculpata A.) mi-a spus că dosarul merge la executare silită, însă nu mi-a spus nimic despre bani". În declaraţia dată în faţa primei instanţe la data de 18.09.2020, martora F. a menţinut aceste susţineri, precizând, suplimentar, că G. a venit la asociaţie pentru încheierea contractului de asistenţă juridică, inculpata avocată prestând servicii de asistenţă pentru asociaţie în alte trei cauze, în schimbul unor onorarii cu valoarea de câte 1000 RON.

Acest detaliu reliefat de către martoră pare a fi determinat, ulterior, schimbarea strategiei de apărare a inculpatei A., în sensul infirmării complete a declaraţiilor iniţiale, în care susţinuse constant realitatea clauzei contractuale privind onorariul de 45.000 RON convenit cu asociaţia creditoare, oscilând doar între a pretinde că acest onorariu nu a fost plătit efectiv (declaraţia din 08.02.2019) şi a susţine inadvertent că respectiva sumă de bani ar fi fost primită în apartamentul soţului (declaraţia din 26.06.2020).

În faza apelului, inculpata A. a retractat toate aceste susţineri, afirmând că nu a semnat şi nu a avut cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosarul de executare silită în numele creditoarei, despre care a aflat abia în faza de urmărire penală, nu a încheiat un contract de asistenţă juridică cu asociaţia, nu a prestat activităţi avocaţiale în dosarul de executare silită, totalitatea manoperelor ilicite deduse judecăţii fiind realizate exclusiv de către soţul său, de conivenţă cu martorii F. şi D..

Declaraţia martorului G. în apel (precum şi "autodenunţul scris depus la dosar) coroborează aceste ultime apărări ale inculpatei, martorul pretinzând că rezoluţia de întocmire în fals a documentelor referitoare la onorariul avocaţial a aparţinut persoanelor nominalizate de inculpată, cea din urmă neavând vreo implicare în angrenajul descris.

Înalta Curte subliniază, prioritar, că eventuala implicare, în mecanismul ilicit dedus judecăţii, a altor persoane decât cele trimise în judecată nu poate face obiectul unei statuări judiciare în apel, date fiind exigenţele art. 371 din C. proc. pen. privind obiectul judecăţii.

Observă, de asemenea, că eventuala contribuţie, la activitatea ilicită, a altor persoane nu este de plano incompatibilă cu propria implicare a inculpatei A., esenţial fiind a se determina, aşadar, dacă cea din urmă a contribuit ea însăşi la respectiva activitate şi, în caz afirmativ, în ce formă s-a concretizat o atare contribuţie.

Aserţiunile martorului G. referitoare la o pretinsă conivenţă infracţională avută cu F. şi D. sunt lipsite de fundament probator şi integral neveridice.

Nu există un minimum de elemente obiective din care să rezulte că martorul ar fi avut o relaţie personală cu reprezentanta creditoarei, de natura celei alegate în apel, ori că executorul judecătoresc ar fi fost el însuşi implicat în activitatea de contrafacere a înscrisurilor, în modalitatea pretinsă. Argumentele utilizate de G. pentru a consolida aceste susţineri neveridice reflectă utilizarea speculativă fie a unor pure erori materiale strecurate în actele de executare silită (cum sunt cele referitoare la denumirea corectă a C., iar nu C.), fie a unor demersuri care ţin de practica obişnuită a birourilor executorilor judecătoreşti (cum ar fi achitarea taxelor de timbru necesare încuviinţării executării silite, taxe recuperate ulterior de la debitor).

În cazul particular al inadvertenţelor referitoare la denumirea asociaţiei, contrar susţinerilor martorului G., se remarcă faptul că denumirea corectă a creditoarei - C. - se regăseşte în mod concordant în cuprinsul contractului de asistenţă juridică, singurul înscris pe care F. a admis că l-a semnat. Rezultă, totodată, că pretinsa eroare strecurată în actele de executare cu privire la sediului creditoarei (respectiv, Şos. x, iar nu Str. x) reflectă o simplă preluare de către executor a menţiunilor regăsite în cuprinsul titlului executoriu sub acest aspect, nicidecum o denaturare frauduloasă a elementelor de identificare a creditoarei.

Pe de altă parte, aserţiunile aceluiaşi martor privind pretinsa falsificare a ştampilei aplicate pe înscrisurile depuse la dosarul execuţional sunt nepertinente raportat la acuzaţiile aduse. Infracţiunea de fals dedusă judecăţii nu s-a comis prin contrafacerea elementelor de scriere, ci prin inserarea, cu ocazia întocmirii chitanţei, a unor menţiuni necorespunzătoare adevărului referitoare la plata pretinsă a sumei de 45.000 RON, numai sub acest aspect urmând a se statua prin prezenta decizie.

În fine, împrejurarea că înscrisurile întocmite anterior chitanţei în litigiu, în justificarea scriptică a relaţiei contractuale încheiate de creditoare cu avocata A., ar conţine şi ele menţiuni contrare adevărului excedează vădit limitelor judecăţii. Instanţa a fost sesizată în speţă cu cercetarea actelor de falsificare a unui unic înscris, respectiv chitanţa datată 02.11.2017, şi numai sub aspectul menţiunilor privind plata efectivă a onorariului avocaţial, urmând a se pronunţa în consecinţă, strict în aceste limite corespunzătoare obiectului judecăţii.

Prin urmare, reţinând că unica împrejurare factuală relevată de G. şi confirmată de restul probatoriului este aceea a realizării scrierii de către o altă persoană decât inculpata, Înalta Curte va da eficienţă probatorie declaraţiei date în apel exclusiv sub acest aspect.

În acest context, constată că probatoriul a infirmat apărarea inculpatei în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, referitoare la inexistenţa oricărei contribuţii la activitatea infracţională.

Faptul că inculpata-avocat de profesie, din proprie iniţiativă, a fost cea care a prezentat organului de urmărire penală - cu ocazia primei sale audieri din 08 februarie 2019, în calitate de suspect - originalul contractului de asistenţă juridică încheiat cu C. (unicul exemplar existent) demonstrează că ea era conştientă de scopul chemării sale la procuror şi, implicit, de acuzaţiile ce îi puteau fi aduse.

În considerarea acestor acuzaţii (adresate de altfel, iniţial, şi în mod informal de către debitorul E.) şi în încercarea de a limita elementele de probă în acuzare, inculpata A. a urmărit, pe de o parte, să reintre în posesia înscrisului falsificat anterior începerii urmăririi penale, solicitând executorului judecătoresc, la data de 3 octombrie 2018, de conivenţă cu G., să îi restituie factura şi chitanţa. Pe de altă parte, urmărind aceeaşi finalitate, inculpata a creat ulterior, la data de 10 decembrie 2018, aparenţa unei pretinse pierderi a înscrisurilor profesionale ("carnete, împuterniciri avocaţiale, contracţiere, facturier, chitanţier, registru înregistrare contracte avocaţiale" etc), publicând în presă - H. - un anunţ cu acest conţinut .

Realizarea acestor ultime demersuri în contextul preconizatei sale cercetări penale, corelată cu deţinerea, exclusiv de către inculpată, a originalului contractului în litigiu (depus ulterior la organele judiciare) demonstrează faptul că inculpata A. era pe deplin conştientă de riscurile inculpării sale şi, implicit, de conţinutul factual al acuzaţiilor ce o vizau, chiar anterior informării sale pe cale oficială, de către procuror.

Apărările apelantei inculpate sub acest ultim aspect sunt inconsistente şi contradictorii, ea pretinzând inadvertent fie că a aflat de implicarea soţului său G. abia în faza de urmărire penală, când cel din urmă ar fi ameninţat-o pentru a o determina să nu devoaleze acest aspect, fie în cursul judecăţii în primă instanţă (în urma administrării probei testimoniale cu declaraţia martorei F.).

Elementele probatorii analizate în prezenta decizie demonstrează, însă, lipsa de veridicitate a acestor susţineri.

Fiind implicată nemijlocit în discuţii referitoare la executarea silită, atât cu reprezentanta creditoarei, cât şi cu executorul judecătoresc, apelanta inculpată a cunoscut obiectul şi finalitatea întocmirii dosarului execuţional nr. x/2017 şi s-a implicat nemijlocit, chiar dacă sporadic, în derularea acestuia. O atare împrejurare, coroborată cu rolul de intermediar în raporturile cu clienţii, asumat anterior în mod repetat de către soţul său G., demonstrează că inculpata a cunoscut demersurile întreprinse de acesta din urmă sub aspectul plăsmuirii chitanţei false, demersuri pe care le-a sprijinit material (prin facilitarea accesului la formularele tipizate) şi moral (cel puţin prin furnizarea datelor necesare completării).

Înalta Curte constată, suplimentar, inexistenţa oricărei explicaţii plauzibile pentru totala pasivitate a inculpatei care, având studii juridice şi confruntată cu perspectiva inculpării sale pentru fals, ar fi optat nu doar pentru a nu devoala procurorului suspiciunile avute în privinţa implicării altor persoane, dar ar fi admis, în plus, chiar propria vinovăţie, astfel cum rezultă din declaraţiile sale iniţiale.

Ipoteza pretinselor ameninţări adresate de soţ - ca justificare a acestei pasivităţi - este neconfirmată probator şi contrazisă, în schimb, atât de declaraţiile martorei F., care a descris practica abordată anterior de inculpată în relaţiile profesionale, acceptarea rolului de intermediar asumat în mod repetat de către soţul său şi existenţa unei conivenţe între soţi sub acest aspect, cât şi de observarea nemijlocită, în apel, a dinamicii relaţiilor dintre cei doi soţi.

În drept, fapta inculpatei A. care, cu intenţie, în contextul începerii procedurii de executare silită în dosarul nr. x/2017 al BEJA B., a înlesnit - material şi moral - activitatea de falsificare a chitanţei seria x nr. x din 2 noiembrie 2017, în cuprinsul căreia s-a consemnat contrar adevărului că, în calitate de avocat, ar fi primit de la C. suma de 45.000 RON, chitanţă ce a fost depusă la dosarul de executare ulterior datei de 23.09.2017 şi cel mai târziu la data de 02.11.2017, în vederea producerii consecinţei juridice a obligării debitorului la plata respectivei sume de bani cu titlu de cheltuieli de executare întruneşte conţinutul tipic, obiectiv şi subiectiv, al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

Apărările apelantei inculpate, expuse în motivele scrise iniţiale de apel, sunt neîntemeiate.

Pentru existenţa falsului incriminat de art. 322 din C. pen., este irelevant dacă s-a produs sau nu un prejudiciu debitorului din dosarul execuţional nr. x/2017, fiind suficient ca prin săvârşirea faptei să se fi urmărit producerea acestei consecinţe juridice. În mod asemănător, faptul că înscrisurile care au precedat plăsmuirea chitanţei (cu precădere contractul de asistenţă juridică) nu au fost anulate, nu are semnificaţie asupra existenţei infracţiunii, de vreme ce conţinutul factual al acuzaţiei a fost limitat la falsificarea unui singur înscris şi numai sub aspectul menţiunilor privind plata onorariului avocaţial.

Chestiunile referitoare la erorile materiale strecurate în actele de executare cu privire la denumirea creditoarei, neîncunoştiinţarea acesteia din urmă despre cererea de renunţare la onorariu ori împrejurarea că asociaţia creditoare nu ar fi atacat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nu au nicio relevanţă sub aspectul infracţiunii deduse judecăţii. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat odată cu depunerea chitanţei la dosarul de executare silită, iar pentru existenţa infracţiunii este suficient să se constate lipsa de corespondent în realitate a menţiunilor privind pretinsa plată a sumei de 45.000 RON. Pretinsa contribuţie a altor persoane la activitatea ilicită, indiferent de forma în care s-ar fi concretizat, nu înlătură existenţa şi relevanţa penală a propriei implicări a inculpatei în această activitate.

În fine, solicitările de completare a urmăririi penale ori de rejudecare a cauzei în vederea completării probatoriului sunt nepertinente, de vreme ce, aşa cum s-a argumentat în precedent, obiectul judecăţii este limitat, în speţă, la propria contribuţie a inculpatei, iar această acuzaţie a fost pe deplin lămurită.

Reevaluând pedeapsa aplicată din perspectiva infracţiunii concret reţinute în sarcina inculpatei, Înalta Curte apreciază că o sancţiune cu durata de 7 luni închisoare, echivalentă celei reţinute prin sentinţa apelată, reflectă adecvat gravitatea concretă a faptei săvârşite şi periculozitatea inculpatei.

Împrejurările concrete în care a fost desfăşurată activitatea ilicită, mijloacele calificate folosite (mijloace specifice exerciţiului profesiei de avocat), starea de pericol creată pentru relaţiile sociale ce ocrotesc încrederea în veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată emanând de la un profesionist în domeniul dreptului, dar şi circumstanţele personale pozitive ale inculpatei, cu precădere nivelul său de educaţie, situaţia personală şi familială dificilă şi lipsa antecedentelor penale, pun în lumină o gravitate moderată a infracţiunii şi o periculozitate similară a persoanei inculpatei.

În contextul tuturor acestor elemente circumstanţiale, atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei este posibilă numai prin aplicarea sancţiunii într-un cuantum situat în limitele speciale prevăzute de lege, nereduse ca efect al reţinerii unor eventuale circumstanţe atenuante.

Raportat la natura şi gravitatea infracţiunii comise, la împrejurările cauzei şi particularităţile persoanei inculpatei, apreciază, similar primei instanţe, că atingerea scopului pedepsei principale şi conştientizarea deplină a gravităţii şi urmărilor faptei reclamă aplicarea unei pedepse complementare, concretizate în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o perioadă de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei principale, Înalta Curte nu identifică elemente care să justifice impunerea unei forme alternative mai blânde. Persoana inculpatei, conduita avută atât anterior, cât şi pe parcursul procesului, precum şi posibilităţile sale de îndreptare legitimează concluzia că aplicarea pedepsei este suficientă pentru atingerea scopului său legal şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va săvârşi alte infracţiuni, fiind necesară, totuşi, supravegherea conduitei sale pe o durată determinată, în vederea asigurării unei asumări reale a consecinţelor socialmente periculoase ale faptei comise.

Prin urmare, în baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., interval în care inculpata va respecta măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 31/F din data de 17.02.20121 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

În baza art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen. va condamna pe inculpată la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma de participaţie a complicităţii.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o perioadă de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), pedeapsă ce se va executa numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpata va respecta măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 31/F din data de 17.02.20121 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

În baza art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen. condamnă pe inculpata A. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma de participaţie a complicităţii.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o perioadă de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), pedeapsă ce se va executa numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpata va respecta măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., astăzi, 28 februarie 2022, prin punerea hotărârii la dispoziţia inculpatei şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.