Appellant's revision challenge to foreign-sentence recognition rejected as inadmissible; appeal dismissed, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 452 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 76 din 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2015, formulată de revizuentul A..

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a constatat, asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76 din data de 8.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl.art. 5 C. pen.

- trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege, care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- organizarea activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 vechiul C. pen. (art. 213 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. (art. 218 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen. (art. 323 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinţei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 11.10.2021 sub numărul x/2021, revizuientul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 76 din 08.10.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosar nr. x/2015 (prin care a fost recunoscută sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie).

În motivarea cererii, revizuientul a arătat, în esenţă, că se impune admiterea cererii de revizuire, motivat de faptul că, în urma recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii de condamnare, T20147356 din 10.04.2015, dată în Marea Britanie, şi a continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare în România, instanţa română, prin sentinţa penală pronunţată, i-a adus o vătămare gravă drepturilor sale, câtă vreme nu a menţionat şi data eliberării condiţionate (20.02.2022), conform înscrisului emis de Penitenciarul Rye Hill.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen.

În vederea soluţionării cererii, s-a dispus ataşarea dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Suceava în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se cere.

La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2021, Curtea a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată de A..

Examinând cererea de revizuire formulată, Curtea a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel de erori pot fi întâlnite exclusiv în hotărârile menţionate de art. 452 C. proc. pen., respectiv numai cele prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi anume cele prin care instanţa s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, soluţionând acţiunea penală prin condamnare, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, cât şi latura civilă a cauzei.

Pe de altă parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată numai în cazurile prevăzute limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a)- f) C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Din coroborarea acestor reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire, rezultă, aşa cum s-a menţionat mai sus, că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac şi la alte situaţii, privitoare la eventuale raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, faţă de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Ori simpla afirmare generică a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se solicită, nu constituie motiv de revizuire cât timp împotriva acesteia s-au promovat căile de atac prevăzute de lege.

Întrucât în cererea revizuentului s-a indicat expres atât cazul de revizuire pe care se întemeiază aceasta, precum şi hotărârea a cărei revizuire se solicită, raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere şi la dispoziţiile legale în materie, sancţiunea este respingerea cererii ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (5) C. proc. pen., întrucât calea extraordinară de atac pentru care a optat condamnatul vizează o sentinţă penală prin care Curtea de Apel Suceava a soluţionat sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. şi s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, şi nicidecum o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

În consecinţă, în raport de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin sentinţa penală nr. 76 din 08.12.2015 în dosarul nr. x/2015, criticată de către revizuent, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece hotărârea prin care s-a soluţionat de instanţă o cerere de recunoaştere a unei hotărâri penale străine şi de transfer nu implică stabilirea existenţei/inexistenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Or, admiterea unei căi de atac în condiţii neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 17/19.03.2007 prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii în această materie, în condiţiile vechiul C. proc. pen., soluţie care însă îşi păstrează deplina valabilitate şi în cadrul actualei legislaţii.

În consecinţă, faţă de cele expuse anterior, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A..

Împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel revizuentul A., apel care nu a fost motivat. Cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, prin recunoaşterea hotărârii de condamnare străine, a fost încălcat art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, primind termen pentru soluţionare la data de 16.11.2021.

Examinând actele dosarului şi hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor alin. (1) al art. 452 C. proc. pen., "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă", iar conform dispoziţiilor alin. (1) al art. 453 C. proc. pen. "revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."

Din dispoziţiile mai sus-menţionate, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin exercitarea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cauzate de necunoaşterea de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul judiciar. Din aceleaşi dispoziţii, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

În condiţiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin acelaşi articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Aşadar, prin exercitarea revizuirii se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar astfel de erori pot exista doar în hotărârile menţionate de art. 452 C. proc. pen., respectiv cele prin care s-a tranşat fondul cauzei şi cu privire la care instanţa s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept penal substanţial, soluţionând acţiunea penală prin condamnare, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, cât şi latura civilă a cauzei.

În speţă, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, în raport de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin sentinţa penală nr. 76 din 08.12.2015 în dosarul nr. x/2015, a cărei revizuire a fost solicitată, nu se poate considera că într-o astfel de cauză penală s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece hotărârea prin care s-a soluţionat de instanţă o cerere de recunoaştere a unei hotărâri penale străine şi de transfer a persoanei condamnate nu implică stabilirea existenţei sau a inexistenţei faptei şi a vinovăţiei persoanei în accepţiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a respins prima instanţă cererea de revizuire formulată în cauză, ca inadmisibilă, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 noiembrie 2021.