Inadmissibility of unconstitutionality exception for lack of causal link to case outcome

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin decizia penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, s-a constatat inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de petentul A. şi s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestora. S-au respins restul cererilor cu caracter prealabil şi excepţiilor invocate de petent în prezenta cauză. S-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 93/CP/17.08.2021 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut prin încheierea nr. 93/CP/17.08.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de petentul A.. Tribunalul Braşov a reţinut, în esenţă, că petentul a formulat o sesizare cu referire la dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Comisiei pentru acordarea de drepturi financiare victimelor infracţiunilor şi a contestat soluţia din dosarul de urmărire penală nr. 104/P/2021 (această soluţie făcând anterior obiectul dosarului penal nr. x/2021, soluţionat definitiv). Solicitându-i-se să precizeze obiectul cererii formulate în prezenta cauză, petentul a refuzat, invocând lipsa de procedură, formulând cereri de recuzare a instanţei, precum şi alte cereri care nu au nicio legătură cu cauza. În raport de acestea, judecătorul a arătat că nu se poate stabili cadrul procesual, fiind vorba despre o cerere informă care nu poate echivala cu o sesizare legală a instanţei, motiv pentru care a dispus respingerea ca inadmisibilă a acestei sesizări.

La data de 18.10.2021, s-au înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov mai multe înscrisuri trimise de petentul A., cu referire la dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, printre acestea găsindu-se şi recursuri excepţie neconstituţionalitate - dosar penal/admin x/2021, în privinţa acestora dispunându-se formarea prezentului dosar, înregistrat sub număr x/2021.

Conform acestui înscris, petentul a formulat recurs împotriva respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţată (sau nepronunţată/omisă/ignorată etc.) prin soluţia pronunţată/hotărârea/decizia, încheierea (finală, dezinvestire etc.) nr. din data de 17.08.2021, susţinând că a ridicat excepţii de neconstituţionalitate raportat la dispoziţiile art. 1, 2, 4, 11, 24 alin. (1), (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 alin. (1)-(2) etc.

După înregistrarea cauzei, petentul a depus la dosar numeroase cereri, printre acestea regăsindu-se cereri preliminare, excepţie de neconstituţionalitate, excepţie de nelegalitate,cerere de strămutare, cerere pentru daune interese reparatorii, conexe, cerere audiere angajaţi instituţii publice, cerere îndreptare erori materiale etc.

Analizând recursul formulat de contestatorul A., Curtea a reţinut că petentul a depus la dosarul cauzei mai multe seturi de înscrisuri, cu denumirea de cereri preliminare, cuprinzând excepţii de neconstituţionalitate şi nelegalitate dar şi alte cereri, spre exemplu, cerere de chemare în garanţie a membrilor CSM, cerere de instituire măsuri asigurătorii etc.

La termenul de judecată din data de 17.08.2021, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţia părţilor prealabil cererile formulate, excepţia inadmisibilităţii cererii care formează obiectul cauzei

Prin urmare, s-a analizat doar cererea principală formulată de petent, cerere în privinţa căreia s-a stabilit că nu poate fi identificat un obiect şi că nu este aptă să învestească instanţa, acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.

Curtea a precizat şi faptul că în condiţiile în care instanţa nu era sesizată în mod legal (mai ales în cazul de faţă în care cererea a fost adresată unei instanţe penale şi, în plus, de grad superior, situaţie în care nu există o competenţă generală de soluţionare a oricărei cereri), acest lucru conduce, subsecvent, la inadmisibilitatea formulării unor cereri cu caracter subsidiar în acelaşi dosar, astfel cum sunt cele formulate de petent, inclusiv cea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate. Verificarea admisibilităţii cererii principale are caracterul unei adevărate excepţii, care trebuie analizată cu prioritate şi care, în urma constatării caracterului inadmisibil, face inutilă analiza şi pronunţarea asupra celorlalte cereri, inclusiv cea privind solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale. Pe cale de consecinţă,Tribunalul Braşov a soluţionat doar cererea principală, hotărârea este una definitivă, situaţie în care împotriva acesteia nu pot fi formulate căi de atac, legea nerecunoscând în această situaţie posibilitatea exercitării unei căi de atac. În acest sens s-a pronunţat, într-o speţă similară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei care, prin decizia nr. 409/20.04.2021, a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul A. împotriva unei încheieri a Curţii de Apel Braşov, instanţa supremă făcând referire la inadmisibilitate ca şi sancţiune procedurală care intervine atunci cânt părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

Faţă de toate acestea, Curtea a respins ca inadmisibil recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 93/CP/17.08.2021 a Tribunalului Braşov.

Cu privire la restul cererilor formulate în prezenta cauză, denumite cereri preliminare, s-a constatat că acestea sunt anexate mai multor dosare, indiferent de obiectul acestora, ajungându-se ca petentul să invoce, automat, în toate dosarele, toate aceste chestiuni. Practic, petentul a depus aceleaşi set de înscrisuri în mai multe dosare, cu diferite obiecte, aceasta demonstrând că cererile şi excepţiile invocate nu au legătură cu obiectul principal al dosarului şi nu se tinde ca, prin soluţionarea acestor cereri/excepţii, petentul să se regăsească într-o situaţie mai avantajoasă din perspectiva interesului urmărit în cauză. În acest sens, Curtea a remarcat faptul că înscrisurile nu conţin date concrete şi, mai mult, există spaţii libere, necompletate, cu referire la dosarul în care acestea urmează a fi folosite, instanţa la care se depun şi data acestora. Spre exemplu, deşi se formulează o cerere îndreptare eroare materială nu se indică despre ce dosar este vorba - se arătă referitor: dosar penal ….a….şi nu se identifică în concret despre ce erori materiale este vorba şi ce anume acte sunt vizate, făcându-se referire cu caracter general la eroare/erori materiale strecurată în sistemul B. şi pe B. şi în Documentele (citaţii etc.) redactate/neredactate de instanţă până în prezent în La Dosar penal

În raport de toate acestea, Curtea a constatat că depunerea acestor cereri este una formală, ele nu au legătură cu prezenta cauză, modalitatea de formulare nici nu permite o analiză reală asupra unor elemente de fapt, dacă nu de drept, care să fie pertinente, motiv pentru care s-a dispus respingerea acestor cereri şi excepţii formulate cu caracter preliminar.

Curtea a reţinut şi că, printre toate aceste înscrisuri, se regăsesc mai multe prin care se invocă excepţii de neconstituţionalitate. Şi în privinţa acestor cereri (care, de asemenea, sunt depuse la numeroase dosare), Curtea a constatat că nu se invocă veritabile vicii de neconstituţionalitate. Petentul realizează o enumerare a unor (numeroase) prevederi legale, din diferite acte normative (C. proc. pen., C. proc. civ., O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 211/2004, Legea nr. 47/1992 etc.). şi arată că acestea încalcă diferite articole din Constituţie (fiind pur şi simplu enumerate mai multe articole din acest act normativ) precum şi din Declaraţia universală a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului etc. Nu s-a indicat, în mod concret, în ce modalitate dispoziţiile legale încalcă unul sau mai multe texte din Constituţie şi, cu atât mai puţin, în ce formă eventuala soluţie a Curţii Constituţionale ar avea o influenţă asupra soluţionării prezentei cauze.

În raport de acestea, Curtea a constatat că invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate este realizată doar formal, fără a exista elemente care să permită Curţii Constituţionale să analizeze în mod real criticile petentului, astfel că, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra acestora.

De altfel, în condiţiile în care oricum cererea principală este inadmisibilă, soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate nu ar avea niciun fel de influenţă asupra cauzei, chiar şi numai din această perspectivă excepţia fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind legătură cu soluţionarea cauzei.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea a constatat inadmisibilitatea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestora.

Împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, A. a formulat prezentul recurs, iar în susţinerea acestuia au fost depuse aceleaşi înscrisuri care se regăsesc şi în cadrul dosarului în care s-a pronunţat decizia atacată.

Examinând recursul formulat de recurentul petent A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte constată că încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este un act procedural prin care sunt definite limitele învestirii instanţei de contencios constituţional. Aşadar, instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curţii Constituţionale în strictă conformitate cu dispoziţiile legii, dar şi cu specificul cauzei. În acest sens este şi Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008) prin care s-a statuat că instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de parte, având obligaţia de a o respinge, ca inadmisibilă, pe cea care nu îndeplineşte cerinţele legii.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că excepţia a fost invocată de petentul A. într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe de judecată (nr. 520/64/2021 al Curţii de Apel Braşov) şi are în vedere neconstituţionalitatea mai multor dispoziţii legale din diferite acte normative, respectiv C. proc. pen., C. proc. civ., O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 211/2004, Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate şi a articolelor din Constituţie enumerate, constată că nu este îndeplinită condiţia "ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei".

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Raportat la datele speţei, se constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost formulată în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov ce are ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 93 pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de petentul A..

Înalta Curte notează că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională. Se observă că, în speţă, remediul procesual al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit în concordanţă cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, iar soluţia dispusă prin hotărârea recurată este legală.

Aşadar, examenul legăturii cu cauza a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de recurentul A. se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât şi prin prisma interesului specific al autorului acesteia şi influenţa pe care dispoziţiile legale o au în concret.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică decizia recurată cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.