Trade union's revision for contradictory judgments rejected due to lack of identity of parties among similar labor salary disputes
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's prior decision that had rejected the union's appeal. The dispute concerned a labor law action filed by a trade union seeking to enforce correct salary calculations for its members based on specific governmental orders and collective agreements; the lower tribunals had initially dismissed the suit on the grounds that the union lacked active procedural standing because it sued in its own name rather than expressly listing the specific members it intended to represent. The revision petition was grounded in Article 322(7) of the Code of Civil Procedure, alleging a manifest contradiction with 26 other decisions by the Supreme Court that had granted similar appeals in cases with different defendants. The decisive legal basis for the dismissal was the doctrine that revision for contradictory judgments requires identity of parties and a violation of the res judicata authority of a prior judgment in the same cause; the court held that the cited cases were merely similar in object and cause but distinct regarding the parties (different schools and budget centers), meaning the prior rulings had no binding authority over the current specific case, and allowing revision would improperly transform the court into a judicial review body assessing the correctness of contradictory decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, art. 112 C. proc. civ; Trade union's revision for contradictory judgments rejected due to lack of identity of parties among similar labor salary disputes: The dispute concerned a labor law action filed by a trade union seeking to enforce correct salary calculations for its members based on specific governmental orders and collective agreements; the lower tribunals had initially dismissed the suit on the grounds that the union lacked active procedural standing because it sued in its own name rather than expressly listing the specific members it intended to represent. The revision petition was grounded in Article 322(7) of the Code of Civil Procedure, alleging a manifest contradiction with 26 other decisions by the Supreme Court that had granted similar appeals in cases with different defendants. The decisive legal basis for the dismissal was the doctrine that revision for contradictory judgments requires identity of parties and a violation of the res judicata authority of a prior judgment in the same cause; the court held that the cited cases were merely similar in object and cause but distinct regarding the parties (different schools and budget centers), meaning the prior rulings had no binding authority over the current specific case, and allowing revision would improperly transform the court into a judicial review body assessing the correctness of contradictory decisions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis under which the revision petition was filed and subsequently dismissed as unfounded.
Full text
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 9 septembrie 2004 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. S.Î.P.A.M., cu sediul în Pitești, județul Argeș, a solicitat retractarea deciziei civile nr. 43/R-CM din 10 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, ca fiind vădit potrivnică unui număr de 26 decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând cererea, instanța de revizuire constată cele ce succed.
Prin acțiunea civilă introdusă la data de 20 mai 2003 reclamantul S.Î.P.A.M. a chemat în judecată pe pârâtele Școala Miroși și Primăria comunei Miroși pentru a fi obligate la calcularea și plata corectă a drepturilor salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu H.G. nr. 281/1993, Legea nr. 128/1997 și contractul colectiv de muncă.
Tribunalul Argeș a pronunțat sentința civilă nr. 509/CM din 23 septembrie 2003, prin care a respins acțiunea, reținând în esență că reclamantul nu are calitate procesuală activă față de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, întrucât a formulat acțiunea în nume propriu și nu în numele membrilor săi, care nu au fost nominalizați.
Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă care face obiectul cererii de revizuire de față.
Instanța de recurs a constatat că dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, care prevăd dreptul organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, se întregesc cu dispozițiile art. 222 C. muncii, care prevăd dreptul sindicatelor de a-și reprezenta membrii, la cererea acestora, în cadrul conflictelor de drepturi.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța de recurs a statuat că reclamantul a făcut o acțiune în nume propriu, iar indicarea, într-un tabel alăturat precizării ulterioare a acțiunii, a membrilor de sindicat care solicită drepturile salariale obiect al acțiunii nu este conformă prevederilor legale examinate, întrucât aceștia trebuia să fie arătați în mod expres în acțiunea întocmită, în conformitate cu dispozițiile art. 112 C. proc. civ., pentru a putea fi citați și pentru ca eventuala hotărâre favorabilă să poată fi executată.
Concomitent acțiunii soluționate în modul mai sus descris, reclamantul a formulat și alte acțiuni cu același obiect, dar în contra unor pârâți diferiți diferențiați în funcție de locurile de muncă ale unor grupuri de membri de sindicat, în fiecare acțiune calitate de pârât având câte o școală diferită și centrele bugetare la care acestea erau arondate.
Toate acțiunile au fost respinse în primă instanță de către Tribunalul Argeș cu aceeași motivare ca și în cazul de față, reclamantul declarând recurs în toate cazurile.
În funcție de modificările legislative intervenite în timp în materia competenței instanțelor de judecată, parte din recursuri, cum este și cel din prezenta cauză, au fost soluționate de Curtea de Apel Pitești, iar 26 recursuri au fost soluționate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având de rezolvat aceeași problemă de drept, cele două instanțe au pronunțat soluții esențial diferite.
Astfel, Curtea de Apel Pitești a respins recursurile cu motivarea mai sus descrisă, în timp ce instanța supremă a admis cele 26 de recursuri deduse judecății sale, a casat hotărârile date în primă instanță și a trimis cauzele spre rejudecarea Tribunalului Argeș, constatând, spre deosebire de Curtea de Apel Pitești, că prin lege se recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura celor ce fac obiectul acțiunilor reclamantului, care și-a arătat calitatea de reprezentant legal al membrilor săi, precizând în acțiuni că a acționat în numele acestora și depunând tabel cu numele acelor membri de sindicat.
Așa cum s-a arătat, decizia atacată a rezolvat diferit aceeași problemă de drept față de rezolvarea dată de instanța supremă.
Asemenea situație nu constituie însă condiție suficientă pentru admiterea cererii de revizuire.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții, între care se află și aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ambele fiind pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate.
Or, procesele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice pe calea cererii de revizuire de față, sunt numai similare ca obiect și cauză, neexistând identitate de părți.
Astfel, deși în fiecare proces revizuentul a avut calitate de reclamant, a acționat în interesul unor grupuri de membri de sindicat diferite, iar calitate de pârâți au avut unități de învățământ diferite, fiecare dosar fiind format în funcție de școlile la care aveau locurile de muncă acei membri de sindicat și de centrele bugetare care calculau și stabileau drepturile salariale concrete.
Așadar, soluțiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acel dosar, neavând autoritate de lucru judecat asupra altor pricini similare doar prin obiect și cauză.
A admite contrariul ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar și să aprecieze care din hotărârile contrare sunt greșite, ceea ce excede competenței sale limitate la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară, fără a face alte aprecieri.
Pentru toate cele ce preced, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de S.Î.P.A.M. împotriva deciziei civile nr. 43/R-CM din 10 august 2004 a Curții de Apel Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.