Drug trafficking convictions upheld; sentence reduction claims rejected as outside annulment remedy's legality review

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 361 din data de 30.09.2020, Tribunalul Constanţa, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., care urma a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală avea să se execute prin privare de libertate în conformitate cu art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, a arestului la domiciliu de la 05.08.2018 - 26.10.2018 inclusiv.

În baza art. 7 alin. (1) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, modificat de art. 91 pct. 6 din titlul II din Legea 255/2013, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. urma a se realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., care urma să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală urma să se execute prin privare de libertate în conformitate cu art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, a arestului la domiciliu de la 05.08.2018- 26.10.2018 inclusiv.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, modificat de art. 91 pct. 6 din titlul II din Legea 255/2013, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 7 alin. (2) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. Urma a se realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 39 lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) lit. a) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa de 3 luni închisoare aplicate prin prezenta inculpatului C. şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care a adăugat pedeapsa de 1 lună închisoare (1/3 din 3 luni închisoare), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 1 lună închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, cu titlu de pedeapsă complementară

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., care urma să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală urma să se execute prin privare de libertate în conformitate cu art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, a arestului la domiciliu de la 05.08.2018-28.09.2018 inclusiv.

În baza art. 7 alin. (1) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, modificat de art. 91 pct. 6 din titlul II din Legea 255/2013, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 7 alin. (2) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. urma a se realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) şi f) din C. pen., rap la art. 16 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor substanţe şi dispozitive rămase în urma analizelor de laborator, respectiv:

Cantităţile de 28 comprimate şi 1,6 grame pulbere (proba nr. 1), 5 comprimate şi 0,8 grame (proba nr. 4), 2 comprimate şi 0,9 grame pulbere (proba nr. 7) şi 30 de comprimate şi 1,8 grame pulbere (proba nr. 8a), care conţin MDMA, cantităţile de 0,6 grame pulbere (proba nr. 2), 0,2 grame pulbere (proba nr. 3), 0,18 grame pulbere (proba nr. 5) şi 12,0 grame pulbere (proba nr. 6), care conţin amfetamină şi cofeină, precum şi grinderele (proba nr. 9), în care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) şi 1,5 grame Cannabis (proba nr. 10), rămase din probele înaintate, după efectuarea analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 14.08.2018, ce au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Direcţiei Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative, cu dovada seria x nr. x din data de 05.09.2018.

Cântarul electronic pe care s-a pus în evidenţă Cofeină şi delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC), după efectuarea analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 20.08.2018, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Direcţiei Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative, cu dovada seria x nr. x din data de 23.08.2018.

D. (proba nr. 2) în care nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope, supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, după efectuarea analizelor chimice de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 20.08.2018, ce a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., rap la art. 16 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani şi telefoane:

· suma de 2325 RON, ce aparţine inculpatului C. obţinută din săvârşirea faptei reţinută în sarcina inculpatului C., ce a fost indisponibilizată prin ordonanţa nr. 582/D/P/2018 din data de 08.08.2018 de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului.

· un telefon mobil marca x, cu seria x şi cartelă SIM E. cu seria x -A06, aparţinând inculpatului A., folosit în activitatea infracţională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seria x, aparţinând inculpatului B., folosit în activitatea infracţională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x+, cu seria x şi cartela SIM cu seria x , aparţinând inculpatului C., folosit în activitatea infracţională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seria x, aparţinând inculpatului C., folosit în activitatea infracţională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seriile IMEI x şi cartelă SIM cu seria x , aparţinând inculpatului C., folosit în activitatea infracţională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seria x şi cartelă SIM cu seria x , aparţinând martorei F., ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 26.09.2018.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei ce a fost aplicată celor trei inculpaţi instanţa fondului a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., iar la evaluarea pericolului concret al faptelor a ţinut seama de cantitatea de droguri identificată asupra acestora, natura dorgurilor, droguri de risc şi mare risc, împrejurarea că acest tip de infracţiuni a dobândit aspectul de fenomen social, ca întindere, în ultima perioadă de timp şi pun în pericol una dintre cele mai importante valori ale societăţii şi anume sănătatea publică, de împrejurarea că totodată se va da eficienţă şi aspectelor ce rezultă din caracterizarea inculpaţilor, în sensul că aceştia se află la primul conflict cu legea penală, sunt persoane integrate social. Toate aceste elemente nu pot primi, însă o valorificare exclusivă în favoarea inculpaţilor, ele neputând fi contrabalansate de pericolul social ridicat al faptei, de împrejurarea că, în special tinerii sunt lesne convinşi să consume astfel de substanţe, ei înşişi fiind consumatori, ignorând flagrant efectele extrem de nocive asupra sănătăţii fizice şi psihice.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., dată fiind poziţia sa de recunoaştere, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Cu privire la reţinerea disp. art. art. 15 din Legea 143/2000, conform cărora "persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege", solicitată, în apărare de către inculpaţii A. şi B., instanţa a reţinut faptul că, pentru a beneficia de aceste dispoziţii este necesar ca denunţul şi facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane să intervină în cursul urmăririi penale, să îmbrace forma unui denunţ voluntar, în cursul urmăririi penale derulate împotriva sa, or, în prezenta cauză, aceste condiţii nu sunt întrunite, întrucât inculpaţii surprinşi în flagrant de către poliţişti, în cauză nefiind începută urmăriea penală au indicat persoana inculpatului C. ca fiind cel de la care au primit drogurile, încerând astfel, o justificare pentru deţinerea lor.

II. Prin decizia penală nr. 818/P din data de 27.10.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A., B. şi C..

În acest sens, instanţa de apel a reşinut că situaţia de fapt a fost în mod corect stabilită de prima instanţă, mijloacele de probă examinate conducând la concluzia că, la data de 04.08.2018, în jurul orelor 02:30, o patrulă de jandarmi din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Constanţa aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu în satul Vama Veche, jud. Constanţa, a observat într-un autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, care era parcat în zona campingului G., un grup de trei persoane - două de sex masculin şi una de sex feminin - care prizau pe nas un praf alb ce se afla porţionat pe ecranul unui telefon mobil şi care, la vederea jandarmilor, au răsturnat praful în interiorul autoturismului.

Cu ocazia legitimării persoanelor mai sus menţionate s-a stabilit că acestea se numesc A. (poziţionat pe locul şoferului autoturismului), B. (pasagerul de pe locul din stânga spate) şi F. (pasagera de pe locul din dreapta spate).

Deşi cei trei au susţinut că nu au asupra lor şi nici în interiorul autoturismului niciun fel de substanţă interzisă, la controlul corporal efectuat asupra inculpatului B. s-au găsit, în buzunarul drept de la pantaloni, 2 pliculeţe autosigilante din plastic transparent cu dimensiunea de 9 x cm care conţineau unul 16 şi celălalt 17 comprimate de culoare verde lime, ce aveau inscripţionate pe una din feţe "H.", iar pe cealaltă faţă o fantomă, iar în buzunarul stâng, 2 pliculeţe autosigilante din plastic transparent, unul cu dimensiunea de 4 x cm ce conţinea un praf umed de culoare albă şi unul cu dimensiunea de 9 x cm ce conţinea 2 pacheţele din folie alimentară de aluminiu conţinând o substanţă sub formă de praf alb umed.

În autoturismul condus de inculpatul A. s-au descoperit, în cotiera dintre scaunele din faţă, 1 pliculeţ autosigilant din material plastic transparent cu dimensiunile de 10 x cm ce conţinea 8 comprimate de culoare verde lime care au inscripţionate pe una dintre feţe "H.", iar pe cealaltă faţă o fantomă, iar pe bancheta din spate a fost găsit 1 pliculeţ autosigilant cu una dintre feţe albastră şi una transparentă, care avea la interior un praf umed de culoare albă.

În legătură cu comprimatele şi substanţele găsite, inculpatul A. a precizat verbal faptul că respectivele comprimate ecstasy şi pliculeţele cu praf pulverulent de culoare albă găsite îi aparţineau sieşi şi prietenului său B., acestea erau destinate vânzării contra sumei de 50 RON bucata, iar despre provenienţa acestora inculpatul a menţionat că le are de la un anume C. care este în I. şi vinde marfa.

Inculpatul B. a confirmat susţinerile inculpatului A., precizând că pastilele ecstasy şi pliculeţele cu speed sunt destinate vânzării, comprimatele cu 50 de RON bucata şi speedul cu 100 de RON bucata, iar drogurile le are de la un băiat C. care se afla în I..

Ca urmare a relatărilor celor doi inculpaţi, organele de ordine publică s-au deplasat la I. din satul Vama Veche unde au identificat persoana descrisă, stabilind că se numeşte C., iar cu ocazia controlului corporal efectuat asupra acesteia s-au găsit, în buzunarul drept al gecii, 1 pliculeţ autosigilant din plastic transparent, cu dimensiunile de 11 x 7cm care conţinea 16 pliculeţe autosigilante din plastic transparent ce conţineau un praf umed de culoare albă, 1 pliculeţ autosigilant din plastic transparent cu dimensiunile de 9 x 5cm ce conţinea 5 comprimate de culoare roz ştanţate cu sintagma "J.", 1 pliculeţ autosigilant din plastic transparent cu dimensiunile de 11 x cm ce conţinea 35 de comprimate de culoare roz ştanţate cu sintagma "J." şi 1 comprimat de culoare gri ştanţat cu sintagma "J.". În borseta acestuia a fost găsit 1 pliculeţ autosigilant din plastic transparent, cu dimensiunile de 7 x 4cm, ce conţin o substanţă vegetală de culoare verde-oliv şi care emana miros înţepător specific de cannabis şi 2 dispozitive metalice de mărunţit, de tip grinder, unul având ca logo frunză de cannabis şi unul o "faţă zâmbitoare care fumează". În buzunarul pantalonilor a fost găsită suma de 2325 de RON.

Inculpatul C. a precizat că substanţele identificate asupra sa le-a cumpărat de la o persoană pe nume K. sumei de 2500 RON, urmând să le comercializez cu 45-50 RON/comprimatul, plicul de Amfetamină cu 80 de RON şi cannabisul este pentru consum propriu, iar comprimatele găsite asupra celor doi prieteni ai săi nu sunt de la el.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 14.08.2018, substanţele deţinute de inculpatul A. împreună cu inculpatul B. în vederea punerii în circulaţie, respectiv cele 41 comprimate ecstasy, conţineau ca substanţă activă MDMA, iar cele 1,2 grame substanţă pulverulentă de culoare albă, conţineau ca substanţe active amfetamină şi cafeină. De asemenea, cele 41 comprimate ecstasy găsite asupra inculpatului C. conţineau ca substanţă activă MDMA, iar cele 12,2 grame substanţă pulverulentă de culoare albă, conţineau ca substanţe active amfetamină şi cofeină.

De asemenea, din probatoriul administrat - declaraţiile martorilor L. şi F. şi ale suspecţilor/inculpaţilor B. şi C. - rezultă că inculpatul B., pe parcursul lunii iulie 2018, i-a oferit spre consum martorei F. 3 comprimate ecstasy, iar inculpatul C., în perioada august 2017 - 01.05.2018, a pus în circulaţie 20 pastile ecstasy pe care le-a vândut martorei L. şi pentru care a primit în total suma de 850 RON, după cum urmează: în perioada august - septembrie 2017 i-a vândut martorei L. 2 comprimate ecstasy de culoare galbenă cu logo reprezentând figura preşedintelui Statelor Unite ale Americii, M., pentru care a primit suma de 100 de RON; în perioada august - septembrie 2017, i-a vândut martorei L. 3 comprimate ecstasy cu logo-ul "N." pentru care a primit suma de 150 de RON; în luna decembrie 2017, i-a vândut martorei L. 15 comprimate ecstasy cu logo-ul "O." cu suma de 40 de RON/comprimat, pentru care a primit suma de 600 de RON.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt anterior descrise, elocvente sunt declaraţiile martorilor P., Q., R., S., T., U., V., F., L., procesele-verbale de percheziţie domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x, nr. x şi nr. x, declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor, procesele-verbale de investigaţii şi alte înscrisuri.

Din declaraţiile martorilor P., Q., R., S., T., precum şi cele ale martorei F., furnizate în faza de urmărire penală, se poate stabili că, fiind întrebaţi despre substanţele găsite asupra lor, inculpaţii A. şi B. au declarat că au drogurile de la inculpatul C., le-au primit în acea seară în jurul orelor 22-23 şi urma să le vândă. Martora F. a mai arătat în plus că, în acea seară, discutând cu o prietenă "W.", persoană care era în anturajul inculpaţilor A. şi B., a aflat că inculpatul B. urma să ia "ceva"de la C. şi că, de fapt, pastilele erau ale inculpatului C., iar acesta le încredinţa spre vânzare coinculpaţilor A. şi B..

Curtea a sesizat că potrivit consemnărilor din procesul-verbal de depistare din 04.08.2018, însuşite prin semnătură fără obiecţii de către cei şapte agenţi de ordine publică, de inculpaţii A., B. şi C., dar şi de martora F., pe toată durata constatării, deplasării la postul de poliţie şi cât timp persoanele depistate s-au aflat în sediul unităţii de poliţie, acestea nu au fost agresate fizic sau verbal de agenţii constatatori şi nici nu prezentau semne vizibile de agresiune la momentul întocmirii procesului-verbal în discuţie.

De asemenea, în declaraţia furnizată în faza de urmărire penală organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare, martora F. nu aminteşte despre vreo agresiune fizică exercitată asupra inculpaţilor, pentru ca ulterior în faţa procurorului, în aceeaşi zi, să arate că un poliţist i-a agresat fizic pe inculpaţii A. şi B. cu ocazia întocmirii procesului-verbal de depistare, lovindu-i cu mâinile şi picioarele.

Această din urmă susţinere a martorei, precum şi declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor A., B. şi C. vizând exercitarea de acte de violenţă asupra lor sunt mincinoase deoarece sunt contrazise de restul martorilor oculari audiaţi (jandarmi) - aceştia declarând constant că în toată perioada de referinţă, inculpaţii nu au fost agresaţi fizic, inclusiv în situaţia în care ieşeau afară pentru a fuma, inculpaţii se aflau în câmpul lor vizual deoarece camera avea ferestre înalte - dar şi de propriile menţiuni ale inculpaţilor în faţa medicului Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă Constanţa cu ocazia furnizării consimţământului la examinarea medicală, ocazie cu care au arătat că nu au fost şi nu sunt agresaţi fizic (consimţământul informat, pct. 1).

Relevant în sensul celor de mai sus este şi procesul-verbal întocmit la data de 04.08.2018 din care rezultă că la data respectivă, pe când se aflau în sediul Poliţiei Mangalia, numitul X., unchiul inculpatului A., a încercat să înregistreze cu un telefon mobil pe lucrătorul de poliţie judiciară din cadrul B. C. civ..O. Constanţa căruia, într-o manieră provocatoare, i-a reproşat că l-a agresat pe inculpatul A., atitudine din care Curtea a sintetizat intenţia persoanei în discuţie de a preconstitui probe în susţinerea tezei agresării inculpatului A..

Prin urmare, apărările apelantului inculpat A. formulate pe calea prezentului apel nu pot fi primite, pe de o parte, probatoriul cauzei infirmând ipoteza exercitării de acte de violenţă asupra sa, iar pe de altă parte, precizările şi explicaţiile consemnate în procesul-verbal de lucrătorii Jandarmeriei Române, agenţi constatatori ai infracţiunii flagrante, neputând fi apreciate drept declaraţii (de suspect sau martor) luate în procedura audierii persoanei respective, după cum susţine inculpatul.

Astfel, punctul de vedere exprimat de persoana depistată nu constituie declaraţie în sensul procedurii audierii suspectului sau martorului (art. 107-110, art. 114 şi urm. C. proc. pen.), ci rezultatul interogărilor preliminare, în sensul Directivei nr. 2013/48/UE (considerentul 20 din Preambul), desfăşurate pentru identificarea persoanei, ridicarea corpurilor delicte şi aprecierea asupra oportunităţii pornirii anchetei penale - motiv pentru care nu se poate reproşa neaducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege privitoare la calitatea procesuală de suspect sau inculpat şi nici omisiunea agentului constatator de a-i asigura prezenţa unui avocat.

De asemenea, procesul-verbal satisface condiţiile de fond şi formă prevăzute de legiuitor, inclusiv semnătura persoanei depistate, fără alte obiecţiuni din partea acesteia referitoare la faptul că ar fi fost supusă vreunei presiuni fizice sau psihice, aşa cum susţine apărarea.

Cu privire la neaducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect în momentul depistării, Decizia Curţii Constituţionale nr. 56/2017 statuează în acest sens:

"Faptul că nu este posibilă dobândirea calităţii oficiale de suspect imediat ce organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la săvârşirea unei fapte penale de către una sau mai multe persoane reprezintă o garanţie justificată de necesitatea protejării drepturilor persoanelor împotriva cărora a fost formulată o astfel de sesizare, pentru ca acestea să nu fie supuse unor acuzaţii penale fără o minimă verificare a susţinerilor, din care să rezulte atât existenţa faptei şi inexistenţa vreunui caz care împiedică exercitarea acţiunii penale, cât şi suspiciunea rezonabilă că au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală."

În sensul celor de mai sus este şi Dreptul Uniunii Europene transpus în legislaţia naţională şi care, prin Directivele nr. 2012/13/UE, nr. 2013/48/UE şi nr. 2016/800/EU, distinge între noţiunile de "persoană suspectată", "persoană acuzată" şi "persoană căutată" în cadrul procedurilor penale, definind noţiunile în discuţie şi stabilind domeniul de reglementare al actului de referinţă.

Astfel, potrivit art. 1 din Directiva nr. 2016/800/EU, "Prezenta directivă stabileşte norme minime comune privind anumite drepturi ale copiilor care:

(a) sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale; sau (b) fac obiectul procedurilor privind mandatul european de arestare în temeiul Deciziei cadru 2002/584/JAI (persoane căutate)", iar potrivit art. 2, alin. (1) al aceluiaşi act, referindu-se la domeniul de aplicare a Directivei, "(1) Prezenta directivă se aplică copiilor care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Prezenta directivă se aplică până în momentul stabilirii definitive a faptului că persoana suspectată sau acuzată a săvârşit o infracţiune, inclusiv, dacă este cazul, până în momentul pronunţării unei hotărâri de condamnare şi al soluţionării oricărei căi de atac", fiind astfel evidentă conferirea unor drepturi şi garanţii procesuale condiţionat de dobândirea de către minor a calităţii (cel puţin) de persoană suspectată în cadrul procedurii penale, aspect ce presupune, în primul rând, demararea (iniţierea) unei proceduri penale - în cazul nostru, începerea urmăririi penale in rem - şi atribuirea minorului a calităţii procesuale de persoană suspectată.

Potrivit art. 2, alin. (1) - alin. (3) din Directiva nr. 2013/48/UE, "(1) Prezenta directivă se aplică persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale din momentul în care li s-a adus la cunoştinţă de către autorităţile competente ale unui stat membru, prin notificare în mod oficial sau în alt mod, faptul că sunt suspectate sau acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, indiferent dacă sunt sau nu lipsite de libertate. Directiva se aplică până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înţelegându-se stabilirea în mod definitiv că persoana suspectată sau acuzată a săvârşit infracţiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunţarea sentinţei şi soluţionarea oricărei căi de atac.

(2) Prezenta directivă se aplică persoanelor care fac obiectul procedurilor privind mandatul european de arestare (denumite în continuare "persoane căutate") din momentul arestării lor în statul membru de executare, în conformitate cu articolul 10.

(3) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute la alin. (1), altor persoane decât cele suspectate sau acuzate care, în cursul interogării efectuate de poliţie sau de o altă autoritate de aplicare a legii, devin persoane suspectate sau acuzate." (iar potrivit pct. 20 al Preambulului la această Directivă - "(20)În sensul prezentei directive, interogarea nu include interogarea preliminară de către poliţie sau de către o altă autoritate de aplicare a legii al cărei scop este de a: identifica persoana în cauză; verifica deţinerea de arme sau alte aspecte similare privind siguranţa; stabili oportunitatea declanşării unei anchete, de exemplu în cursul unui control în trafic sau în cursul unor verificări prin sondaj în cazul în care o persoană suspectată sau acuzată nu a fost încă identificată.)"

În acelaşi sens este şi art. 2, alin. (1) din Directiva nr. 2012/13/UE, " Prezenta directivă se aplică din momentul în care o persoană este informată de către autorităţile competente ale unui stat membru cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată de săvârşirea unei infracţiuni, până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înţelegându-se hotărârea definitivă în legătură cu întrebarea dacă persoana suspectată sau acuzată a comis infracţiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunţarea sentinţei şi soluţionarea unei căi de atac."

Prin urmare, este evidentă condiţionarea accesării garanţiilor şi drepturilor procesuale în discuţie de dobândirea în mod oficial - "în mod formal", după cum întreabă inculpatul A. - a uneia dintre calităţile menţionate în cuprinsul directivelor şi mai sus prezentate, precum şi de notificarea oficială a respectivei calităţi procesuale, astfel încât urmează a se distinge între interogarea preliminară şi furnizarea de declaraţii.

Dincolo de aceste consideraţii, stabilit fiind că relatările (explicaţiile) inculpaţilor din momentul depistării lor şi până la dobândirea calităţii de persoană suspectată nu reprezintă veritabile declaraţii, mijloace de probă în procesul penal, şi că problema violenţei exercitate asupra inculpaţilor a fost tratată cu titlu definitiv în procedura camerei preliminare din perspectiva legalităţii obţinerii şi administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, Curtea a constatat că apărările inculpaţilor nu aduc în discuţie cazuri suplimentare de nulitate a actelor şi măsurilor procesuale întreprinse în cauză.

Cu privire la solicitarea inculpaţilor A. şi B. de a le valorifica conduitele procesuale cooperante în condiţiile unor denunţuri, potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000 - ca urmare a indicării pe coinculpatul C. ca fiind vânzător de droguri - refuzul primei instanţe este în mod corect argumentat prin prisma normei speciale menţionate şi care pretinde iniţierea denunţului în cursul urmăririi penale, condiţie neîntrunită în cauză, iar pe de altă parte, inculpatul A. a susţinut că el nu l-a indicat pe C. ca fiind persoana de la care aveau drogurile, ci numai inculpatul B. a făcut această precizare.

În concluzie, în mod corect prima instanţă a stabilit pe baza probatoriului analizat că faptele imputate inculpaţilor există şi au fost comise de aceştia cu intenţia directă calificată de scopul special al obţinerii de foloase materiale în mod facil şi pe căi ilicite.

Cât priveşte individualizarea răspunderilor penale ale inculpaţilor, în mod corect au fost evaluate criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa de apel a evidenţiat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor prezintă un grad ridicat de pericol social, ce rezultă din relaţiile sociale încălcate şi care ocrotesc sănătatea publică, din împrejurările şi modalitatea de comitere, consecinţele negative asupra stării fizice şi psihice ale "victimelor" consumatoare de asemenea substanţe, impactul social al faptelor.

Prima instanţă a reţinut în mod corect gravitatea concretă a faptelor şi periculozitatea efectivă a infractorilor inculpaţi, astfel că în mod perfect argumentat a procedat la sancţionarea acestora prin condamnarea la pedepse cu închisoarea pliate pe minimul special prevăzut de norma de incriminare, în cazul inculpaţilor B. şi A., şi uşor desprinsă de minimul special - redus cu o treime în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. - în situaţia inculpatului C. şi pe care probatoriul administrat îl defineşte ca principalul vânzător de droguri, ceilalţi doi inculpaţi intermediind practic vânzarea pentru acest inculpat.

Curtea a precizat că, ulterior închiderii dezbaterilor în prezenta cauză, la data de 20.09.2021, inculpatul C. a fost depistat vânzând droguri în staţiunea Olimp, jud. Constanţa, fiind arestat preventiv la data de 21.09.2021 în cauza penală constituită ca urmare a acestei constatări, aspecte ce rezultă din încheierea penală nr. 583/P/JDL/28.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021 şi care definesc natura preocupărilor actuale ale acestui inculpat, în opinia instanţei de control judiciar, justificând a fortiori cuantumul pedepsei închisorii aplicate de prima instanţă.

III. Împotriva deciziei penale nr. 818/P din data de 27.10.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi C..

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 ianuarie 2022, când s-a stabilit termen la data de 10 februarie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul inculpat a susţinut că în cursul judecăţii fondului şi a apelului a fost ridicată şi analizată problema aplicabilităţii art. 15 din Legea nr. 143/2000, solicitare ce a fost respinsă de ambele instanţe cu motivarea că acest text legal nu ar fi incident, întrucât denunţul a fost formulat înaintea începerii urmăririi penale. Astfel, a solicitat ca instanţa de recurs să aibă în vedere faptul că, în cauză mai era incident un text legal care reglementa deopotrivă o cauză de reducere a pedepsei şi a cărui aplicabilitate era incidentă ope legis, respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

În continuare, a arătat că, urmare neaplicării dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 cu privire la un denunţ formulat şi nici a art. 19 din Legea nr. 682/2002 instaţa de fond a opinat că, în raport cu criteriile generale de individualizare, se impune aplicarea unei pedepse minime, între limitele de lege iniţiale, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A susţinut că, în măsura în care instanţa ar fi găsit întemeiate apărările inculpatului cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor legale antemenţionate, limitele de pedeapsă s-ar fi redus cu jumătate şi ar fi permis inclusiv aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.

În acest context a considerat că, în mod greşit judecătorul fondului a apreciat că nu ar fi aplicabile aceste dispoziţii legale, întrucât "denunţul" său a fost făcut înainte de începerea urmăririi penale, deşi a dus la condamnarea pe fond a unui furnizor de droguri de mare risc.

Pe cale de consecinţă, a opinat că instanţa de fond (hotărâre prezervată şi în apel) prin neaplicarea, în mod greşit, a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau a art. 19 din Legea nr. 682/2002 a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În temeiul disp. art. 441 din C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Cererea de recurs în casaţie formulată de C. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că modalitatea în care judecătorul fondului a stabilit limitele de pedeapsă pentru infracţiunea dedusă judecăţii, anerior aplicării pedepsei este nelegală.

În acest context, a arătat că atât în cursul judecării fondului cauzei, dar şi în faza de apel s-a pus problema incidenţei prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, solicitare ce a fost respinsă pe considerentul că textul legal nu ar fi incident în cauza dedusă judecăţii, iar în ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, acestea impun drept condiţie de admisibilitate formularea denunţului înaintea sau în timpul urmăririi penale, însă instanţele au reţinut că acesta există, dar nu l-au luat în considerare, apreciind că a fost formulat prematur.

A opinat că instanţa de recurs trebuie să înlăture această nelegalitate vădită, care a condus la o individualizare eronată prin raportare la un cuantum minim/maxim al pedepsei stabilit în mod nelegal.

Totodată, a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi C. şi s-a acordat termen pentru data de 10 martie 2022.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi C. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

De altfel, cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea reţinerii sau cenzurarea omisiunii reţinerii unei cauze de reducere/agravare a pedepsei ori a unei circumstanţe prin decizia din apel, ci permite doar evaluarea stabilirii sancţiunii în limitele de lege, ca urmare a efectelor cauzei sau circumstanţei doar dacă acestea au fost reţinute de instanţa de apel.

În motivarea cazului de recurs întemeiat pe art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., inculpaţii A. şi C. au criticat faptul că nu au beneficiat de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, pe cale de consecinţă, nu s-au redus limitele speciale prevăzute de lege la jumătate.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, "Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, "persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Prin Decizia nr. 3/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că instituţia prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă.

Din hotărârea atacată reiese că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au analizat acest aspect şi au constat că pentru ca inculpatul A. să beneficieze de aceste dispoziţii era necesar ca denunţul şi facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane să intervină în cursul urmăririi penale, să îmbrace forma unui denunţ voluntar, în cursul urmăririi penale derulate împotriva sa, or, în prezenta cauză, aceste condiţii nefiind întrunite, întrucât inculpatul surprins în flagrant de către poliţişti, în cauză nefiind începută urmăriea penală, a indicat persoana inculpatului C. ca fiind cel de la care a primit drogurile, încercând astfel, o justificare pentru deţinerea lor.

Înalta Curte reţine că, dată fiind natura juridică atât a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, cât şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002 de cauze speciale, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale, întrucât implică o apreciere din partea instanţei, care excedează procedurii în casaţie. Incidenţa acestei cauze speciale de reducere a pedepsei, care a fost analizată de instanţe nu mai poate fi reexaminată în cadrul prezentei căi de atac, a recursului în casaţie.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casaţie la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condiţiilor pentru aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002 implică o apreciere, operaţiune ce excedează acestei căi de atac şi nu poate fi efectuată de instanţa învestită cu soluţionarea recursului în casaţie.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu îi permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să cenzureze reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai situarea pedepsei aplicate în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, dacă prin hotărârea definitivă de condamnare ea a fost reţinută.

Or, criticile care se referă exclusiv la necesitatea reţinerii unor cauze de reducere a pedepsei nu vizează aspecte de nelegalitate şi implică examinarea, evaluarea şi stabilirea unor elemente factuale, cu consecinţa modificării cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare, care depăşesc limitele recursului în casaţie.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţelor de fond sau apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpaţii au fost condamnaţi, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepselor principale stabilite în mod definitiv.

Faţă de critica apărătorului ales al inculpatului A. care a solicitat să se aibă în vedere două hotărâri pronunţate de Înalta Curte pe care le-a indicat şi în cererea scrisă, respectiv decizia nr. 55/RC/2015 şi decizia 357/RC/2016, menţionând că "se face vorbire despre posibilitatea admiterii recursului în casaţie şi reanalizarea pedepselor stabilite prin aplicarea în mod legal a cauzelor de reducere a pedepsei şi posibilitatea de a se proceda în urma admiterii recursului în casaţie la reindividualizarea pedepsei", Înalta Curte constată că motivele invocate în susţinerea celor două hotărâri mai sus menţionate sunt diferite de motivele invocate în prezentul recurs în casaţie.

Astfel, analizând hotărârile menţionate, Înalta Curte constată că în decizia nr. 55/RC din 10 februarie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 este invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. însă motivele prezentate de recurentul din respectiva cauză privesc faptul că i s-a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani pentru infracţiunea prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 din C. pen. şi în art. 372 alin. (1) lit. a) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 din C. pen., art. 129 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În decizia 357/RC din 27 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016, în motivele invocate în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău a arătat că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare deşi nu erau îndeplinite condiţiile, precum şi că pedeapsa stabilită este sub minimul special, deşi nu a fost reţinută vreo cauză de atenuare.

În consecinţă, Înalta Curte aminteşte că nu poate examina prin intermediul acestei căi extraordinare de atac incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau a art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere că, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu poate fi cenzurată individualizarea pedepsei, acest aspect vizând temeinicia hotărârii. În acest sens, este relevantă jurisprudenţa Înaltei Curţi (Decizia penală nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a ICCJ, secţia Penală, decizia penală nr. 37/RC din 31 ianuarie 2017 a ICCJ, secţia Penală, decizia penală nr. 467/RC din 23 noiembrie 2017 a ICCJ, secţia Penală, decizia penală nr. 75/RC din 9 martie 2018 a ICCJ, secţia Penală, decizia penală nr. 155/RC din 2 mai 2018 a ICCJ, secţia Penală, decizia penală nr. 92/RC din 14 martie 2019 a ICCJ, secţia Penală, decizia penală nr. 166/RC din 10 mai 2019 a ICCJ, secţia Penală).

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 818/P din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat C. şi intimatul inculpat B., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 818/P din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat C. şi intimatul inculpat B., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 martie 2022.