Inadmissibility of unconstitutionality exception in annulment appeal against preliminary chamber dismissal order

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 15/CCP/11 octombrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 818/P/2020 din data de 15.06.2020 a Parchetului de pe lângă de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva încheierii penale nr. 15/CCP/11 octombrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2021, la data de 29 octombrie 2021, petentul A. a formulat contestaţie în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală, ca dosarul nr. x/2021.

Dezbaterile asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate de petentul A. au avut loc în şedinţa camerei de consiliu din data de 13 decembrie 2021.

Cu ocazia dezbaterilor, în şedinţa din 13 decembrie 2021 petentul, a formulat cerere de strămutare, cerere pentru a i se acorda asistenţă judiciară, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (8) C. proc. pen., art. 73 alin. (4) C. proc. pen., art. 74 alin. (6) C. proc. pen., a formulat cerere de recuzare a procurorului, judecătorului şi grefierului, a solicitat chemarea în judecată ca parte responsabilă civilmente Consiliul Superior al Magistraturii etc.

Prin încheierea penală nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021 în baza art. 67 alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat inadmisibilitatea cererilor de recuzare formulate de petentul A..

În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentul A., împotriva încheierii penale nr. 15/CCP/11.10.2021 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul A. a fost obligat la plata sumei de 300 RON către stat cu titlu de cheltuielile judiciare.

Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că în cuprinsul tuturor înscrisurilor depuse, precum şi cu ocazia dezbaterilor petentul A. nu a invocat efectiv un motiv pe care se sprijină contestaţia în anulare şi nu a facut trimitere la niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Totodată judecătorul a arătat că formularea contestaţiei în anulare cu privire la încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă.

Cu privire la excepţiile de necostituţionalitate invocate de petent instanţa a arătat că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

Referitor la celelalte cererii instanţa a apreciat că ele excedă obiectului cauzei şi care au un caracter cu totul general, fiind depuse cu titlu repetitiv, fără nicio legătură cu dosarul de faţă sau cu admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, apreciindu-se un abuz de drept din partea petentului A..

Instanţa a apreciat că petentul îşi exercită cu rea-credinţă drepturile procesuale şi procedurale, într-o cauză în care s-a fixat termen conform art. 431 din C. proc. pen., doar pentru examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.

Împotriva încheierii penale nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat recurs, cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Examinând recursul declarat de petentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare următoarele:

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii: să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziţii normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Or, având în vedere obiectul cauzei (contestaţie în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen.), Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond că dispoziţiile legale care fac obiectul cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, care nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind aplicabile.

Înalta Curtea observă că, în ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat:"că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia.

Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă".

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, situaţie în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Braşov le-a apreciat ca atare.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2022.