Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 898/2021 AI generated

Cassation annulled for failure to substantiate legal grounds; insufficient development of nullity based on judicial stamp tax and civil code misapplication

Case Number Decizia nr. 898/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice annulled the appeal for cassation (recurs) filed by the plaintiff, thereby upholding the Court of Appeal's decision which had dismissed the plaintiff's action on grounds of statute of limitations; consequently, the defendant companies remained absolved of any liability for moral damages. The underlying dispute involved a claim for civil compensation for moral harm resulting from an alleged illegal disconnection of electricity, which was initially partially granted by the first-instance court but fully reversed by the appellate court based on prescription. The Supreme Court held that the cassation appeal was null under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure because the appellant failed to provide specific, developed arguments linking the challenged issues to the statutory grounds for cassation under Article 488, limiting the submission to formal citations and unargued assertions regarding procedural stamp tax deficiencies and misapplication of civil law provisions, without effectively contesting the appellate court's reasoning.

Legislator headnote

AI generated

art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 2541 alin. (3) din C. civ, art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Cassation annulled for failure to substantiate legal grounds; insufficient development of nullity based on judicial stamp tax and civil code misapplication: În motivare, recurenta-reclamantă susţine că decizia recurată este lovită de nulitate deoarece instanţa de apel a judecat cererile de apel fără a fi respectate cerinţele legale prevăzute şi sancţionate de art. 197 teza a II-a C. proc. civ. în sensul netimbrării cererilor la valoarea contestată, conform dispoziţiilor imperative ale art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Keywords

AI generated
grounds for cassation procedural nullity civil judgment tax procedure moral damages statute of limitations

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B. şi S.C. Cez Distribuţie S.A. (actuală Distribuţie Energie Oltenia S.A.) la plata de despăgubiri civile, respectiv pârâta S.C. B.-pentru perioada 10.09.2015-suma de 217.000 RON, iar pârâta S.C. Cez Distribuţie S.A. (actuală Distribuţie Energie Oltenia S.A.)-pentru perioada 10.09.2015-21.11.2016-suma de 217.000 RON, reprezentând repararea prejudiciului moral cauzat prin daune aduse demnităţii, cinstei, onoarei şi reputaţiei prin debranşarea ilegală de la reţeaua de energie electrică a locuinţei reclamantei din str. x, localitatea Motru, judeţul Dolj.

Prin sentinţa nr. 71 din 22 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II -a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-au respins excepţiile invocate prin întâmpinare respectiv: excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului, excepţia puterii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta S.C. B. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Distribuţie Energie Oltenia; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. şi Distribuţie Energie Oltenia şi au fost obligate pârâtele la plata a câte 10.000 RON fiecare reclamantei cu titlu de daune morale cât şi la plata a câte 100 RON fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 71 din 22 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II -a civilă, în dosarul nr. x/2019, au declarat apel reclamanta A. cât şi pârâtele Distribuţie Energie Oltenia şi S.C. B.

Prin decizia nr. 587/2020 din 19 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 71/2020 din 22 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

A admis apelurile declarate de pârâtele S.C. B. şi Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă S.C. Cez Distribuţie S.A.) împotriva sentinţei nr. 71/2020 din 22 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

A schimbat sentinţa nr. 71/2020 din 22 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta A. ca prescrisă.

A obligat apelantul reclamant către apelantele pârâte la 100 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi majoarea cuantumului daunelor morale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta-reclamantă susţine că decizia recurată este lovită de nulitate deoarece instanţa de apel a judecat cererile de apel fără a fi respectate cerinţele legale prevăzute şi sancţionate de art. 197 teza a II-a C. proc. civ. în sensul netimbrării cererilor la valoarea contestată, conform dispoziţiilor imperative ale art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta consideră că fiecare apelantă-pârâtă trebuia să achite taxa judiciară de timbru, până la primul termen de judecată, în cuantum de 302,5 RON, la valoarea contestată de câte 10.000 RON, însă intimatele-pârâte au plătit câte 50 RON fiecare, motiv pentru care cererile de apel sunt nule.

Mai arată şi faptul că nu au fost respectate nici prevederile art. 2528 alin. (1) şi (2), art. 2537 alin. (1) şi art. 2541 alin. (3) din C. civ.

A depus ca practică judiciară încheierea nr. 17 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 care a stabilit, într-o speţă similară, că taxa judiciară de timbru se aplică conform art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru motivele arătate, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă S.C. B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.

Recurenta-reclamantă A. a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menţionat în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 a fost făcută doar formal.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului.

O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta s-a limitat la simpla afirmare a netimbrării corespunzătoare a cererilor de apel, critici care nu au legătură cu argumentele reţinute în motivarea deciziei recurate.

De asemenea, şi susţinerea privind nerespectarea prevederilor art. 2528 alin. (1) şi (2), art. 2537 alin. (1) şi art. 2541 alin. (3) din C. civ. reprezintă o afirmaţie neargumentată juridic şi nu relevă, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă prin aplicarea acestor dispoziţiile legale.

În consecinţă, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Pentru aceste argumente, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 488 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 587/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 587/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.