Bank merger and termination of counsel do not constitute well-justified reasons suspending the civil peremption term under Article 418(3) of the Code of Civil Procedure.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Braşov la data de 23 iunie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., a solicitat să se constate neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016 în ceea ce priveşte notificarea din data de 8.06.2016, în vederea stingerii creanţei provenite din contractul de credit nr. x/22.01.2008, în baza căruia s-a pornit executarea silită în dosarul de executare nr. 251/2014 al B.E.J. D. şi în care bunul imobil ipotecat a fost valorificat în cadrul procedurii de executare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe art. 7 din Legea nr. 77/2016, art. 148 alin. (2) din Constituţie şi art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Prin sentinţa civilă nr. 11207 din 11 noiembrie 2016, Judecătoria Braşov a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi, în consecinţă, a respins contestaţia împotriva notificării autentificate nr. x, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C..

Împotriva sentinţei primei instanţe, creditoarea contestatoare A. a formulat apel, solicitând anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1864/A din 9 octombrie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de apelanta creditoare A. împotriva sentinţei civile nr. 11207 din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Braşov.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 20 decembrie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia nr. 986 din 20 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1864/A din 9 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă la 6 iunie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 24 septembrie 2018, având în vedere că părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a dispus suspendarea judecării recursului.

La data de 29 martie 2019, intimaţii B. şi C. au depus o cerere prin care au solicitat să se constate perimarea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial.

Prin decizia civilă nr. 302/R din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a constatat perimat recursul declarat de recurenta E. S.A., în calitate de succesoare a A., împotriva deciziei civile nr. 1864/A din 9 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a respins cererea intimaţilor B. şi C. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

La 24 aprilie 2019, recurenta-contestatoare E. S.A., în calitate de succesoare a A., a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, prin care a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul repunerii cauzei pe rol şi reluării judecăţii, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27 mai 2019, sub nr. x/2016*.

În motivarea recursului, recurenta susţine că, în mod greşit, curtea de apel a constatat perimat recursul, întrucât a invocat faptul că, în conformitate cu art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă cât timp partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Recurenta arată că, în cadrul termenului de perimare de 6 luni, a intervenit fuziunea A. cu E. S.A., iar, în urma fuziunii, contractul cu avocaţii nu a fost menţinut, astfel încât, nu a avut cunoştinţă despre conţinutul dosarului.

Totodată, invocă faptul că, din cauza unor motive obiective ce exclud culpa băncii, respectiv din cauza numărului mare de dosare şi întocmirii actelor aferente predării, procedurile de predare-primire a dosarelor de la avocaţi către E. S.A. s-au întins pe o perioadă mai mare de timp, recurenta fiind în imposibilitate practică de a formula cereri în prezenta cauză, neavând cunoştinţă de conţinutul contractului.

Având în vedere că, în opinia sa, a fost împiedicată în a stărui în judecată din cauza fuziunii, ca motiv temeinic justificat, fiind o situaţie atipică ce exclude culpa băncii, solicită instanţei să constate că, în speţă, o eventuală perimare a fost suspendată, de la data pronunţării încheierii de suspendare din 24.09.2018 până la data predării dosarului juridic de la avocaţii A. către E. S.A. sau cel puţin până când personalitatea juridică a A. a încetat, respectiv 01.01.2019.

Prin urmare, recurenta solicită instanţei să constate că, în speţă, nu e perimat recursul, că perimarea a fost suspendată din 24.09.2018 până la 01.01.2019 şi că motivul suspendării a intervenit în interiorul termenului de perimare de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dovedirea acestor susţineri, recurenta a ataşat sentinţa nr. 1899/2018 din 21 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2018 şi certificatul de înregistrare menţiuni nr. 133095 din 28.12.2018, emis de O.N.R.C. - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj privind înregistrarea modificării actului constitutiv al societăţii E. S.A. urmare a fuziunii cu A.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor B. şi C., la 10 iunie 2019 .

La 12 iulie 2019, intimaţii au depus întâmpinare, în termen legal, prin care au invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului şi, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, intimaţii au invocat pe de o parte faptul că motivele de recurs, deşi au fost încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt legate de aprecierea probatoriului (înscrisurilor depuse pentru prima dată în recurs) de către instanţă şi nu de aplicarea legii de către aceasta.

Pe de altă parte, intimaţii au invocat inadmisibilitatea motivelor prezentate în cererea de recurs, la punctul 1, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în faţa curţii de apel, deşi a fost citată pentru soluţionarea cererii de perimare, recurenta nu a formulat întâmpinare sau o notă de şedinţă în care să arate argumentele din prezentul recurs.

Întrucât nu a formulat nicio critică cu privire la argumentele intimaţilor din cererea de constatare a perimării, neaducând probe noi cu privire la împlinirea termenului de perimare, intimaţii consideră că analizarea în recurs a unor critici noi (ce ţin de situaţia de fapt) ar duce la privarea lor de un grad de jurisdicţie, ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la fondul cauzei, intimaţii au arătat că, în prezentul litigiu, cauza suspendării a fost determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor, şi nu de motive de suspendare facultativă sau de drept prevăzute de art. 412-413 C. proc. civ., motiv pentru care se impune respingerea recursului.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 23 iulie 2019, fără ca aceasta să formuleze răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea completului de filtru din 28 iulie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Faţă de raportul comunicat, niciuna din părţi nu a formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea completului de filtru din 15 decembrie 2020, Înalta Curte a respins excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului, invocate de intimaţii B. şi C. prin întâmpinare şi a admis în principiu recursul declarat de recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, stabilind termen de judecată la 06 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se cuvine menţionat faptul că, în speţă, se invocă greşita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancţiunea perimării, raportat la normele procedurale privind suspendarea cursului perimării prevăzute de dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât, în speţă, se invocă greşita aplicare a unor norme de procedură, critica formulată nu va fi analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de recurenta-contestatoare, ci, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea de către instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În speţă, prin încheierea din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluţionarea recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1864/A din data de 9 octombrie 2017 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât părţile, legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nu au cerut în scris judecarea în lipsă.

Înalta Curte constată că, după ce instanţa a citat părţile în vederea discutării cererii de constatare a perimării recursului, recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) a formulat "Note scrise" prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei, menţionând că a fost împiedicată în a stărui în judecată întrucât, în cadrul termenului de perimare, a intervenit fuziunea A. cu E. S.A., fapt pentru care consideră că sunt incidente dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, recurenta a invocat cauza de suspendare a cursului perimării în cursul judecăţii la curtea de apel, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar critica poate fi analizată în prezentul recurs.

Cu privire la suspendarea cursului perimării, invocată de recurentă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Recurenta susţine că fuziunea dintre A. cu E. S.A. şi faptul că nu a fost menţinut contractul cu avocaţii A. au determinat suspendarea cursului perimării de la data pronunţării încheierii de suspendare din 24 septembrie 2018 până la data predării dosarului de instanţă de la avocaţii A. către E. S.A. sau cel puţin până la data când personalitatea juridică a A. a încetat - 01.01.2019.

"Motivele temeinic justificate" care împiedică partea să stăruie în judecată, prevăzute la art. 418 alin. (3) C. proc. civ. drept cauză de suspendare a cursului perimării, exclud orice culpă a părţii în lipsa de stăruinţă în vederea reluării judecăţii şi trebuie apreciate prin raportare la situaţia de fapt concretă, fiind considerate piedici relative.

Prin urmare, stabilirea împrejurării dacă motivele invocate ca impedimente pentru a stărui în judecată sunt exclusive de vreo culpă a părţii constituie un aspect de temeinicie, lăsat la aprecierea instanţei, care nu mai poate fi supus cenzurii instanţei de recurs.

În speţă, la pronunţarea deciziei de constatare a perimării din 22 aprilie 2019, când a verificat incidenţa dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că, la dosar, nu s-a făcut dovada unor cauze care să întrerupă sau să suspende cursul perimării.

În completarea raţiunilor concluziei la care a ajuns Curtea de Apel Braşov, trebuie menţionat că reorganizarea persoanei juridice prin fuziune/absorbţie şi raporturile dintre noile organe de conducere şi avocaţi nu reprezintă un motiv temeinic justificat pentru suspendarea termenului de perimare, deoarece buna organizare a operaţiunilor aferente fuziunii este în responsabilitatea persoanei juridice, iar orice deficienţă legată de asigurarea continuităţii reprezentării în procesele aflate pe rol este imputabilă recurentei.

Constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2021.